Arta de a fi roman

Mândria de a fi român, începe să dispară din generaţie în generaţie.
Care ar fi motivul…. Poate faptul că se doreşte binele de sine, în detrimentul altor lucruri, poate teama de a nu fi respins în anumite societăţi ( referitor la cei plecaţi din ţară ), poate ruşinea din cauza problemelor făcute de alţi români… Dar trebuie să ştim, că aşa cum nu există pădure fără uscături, nu există popor perfect. Dacă ar fi existat vreo naţiune perfectă, celelate ţări, ar fi avut un model de urmat.

Trebuie să fim mândri că suntem români, de istoria noastră, de frumuseţile patriei şi să ne promovă cum putem, ţara.

Nu cred că cei care au plecat spre alte zări, permanent sau temporar, nu au momente de nostalgie, de dor….pentru ceea ce au avut şi mai au , în ţară…

Dacă nu putem să ne păstrăm identitatea naţională, nu putem spera ca alţii să ne respecte.

Nu e o coincidenţă, nu e pur întâmplător că Sf. Andrei şi ziua naţională a României sunt sărbătorite în două zile consecutive…

România este o ţară frumoasă cu un popor ospitalier. Trebuie ca noi să avem grijă de noi şi mai ales cei cu putere de decizie să lupte pentru bunăstarea ţării , nu pentru distrugere, în detrimentul dorinţelor, unor popoare care ne invidiază. Doar invidia poate produse dizgraţie care să se transforme în alte forme de manifestare.

Dacă nu am fi prea buni pentru o lume atât de agitată, lumea nu ar discuta de noi, în orice context….

Mândria de a fi român, este o adevărată artă, a vieţii noastre, a celor ce simt româneşte, chiar dacă , unii ascund acest lucru….

Pensionarul activ

Pensionarul a ajuns să fie văzut tot mai des , peste tot, la noi. Încet-încet, România va fi o țară de pensionari.

Tinerii încep să fie în număr cât mai mic, nașterile sunt mai puține, iar mai rău, unii reprezentanți ai tinerelor generații, pleacă peste hotare. Țara suferă dar unii nu obsearvă, fiind prea obsedați să fie la putere. Alții sunt prea prost crescuți, pentru a fi numiți tineri…mai degraba, copii ….
În curând ei vor conduce, urmând exemplul altora, poate prea …..

Bătrânii, chiar tinerii pensionari, suferă. La început din cauza faptului că nu mai lucrează, lucru care pentru unii înseamnă începutul sfârșitului! Dar nu este așa. Fiecare om, are rostul său. Fiecare este pentru a ajuta pe alții, să fie un exemplu pentru alții.

Pensionarul activ nu este cel care stă și lenevește, se uită la lume și nu numai , apatic, fără vlagă doar cu gânduri pierdute prin valurile tinereții. Pensionarul activ este cel care studiază mereu, se pune la curent cu noutățile, cîci, la orice vârstă ai ceva de învățat.

Pensionarul activ ajută pe cei din jur cu sfaturi din propria-i experiență, fie bună, fie rea.

Unii dintre ei, nu-și dau seama de lucruri mărunte dar pot face fapte mărețe. Ei nu obsearvă când merg în piață și blochează circulația, sunt suspicioși, dar în sinea lor sunt oameni buni, în marea lor majoritate.

Cine nu are bătrâni, să-i cumpere….Cine are, să-i îngrijească.

Batranii, conform istoriei sunt intelepti….

Poate și noi vom fi ca ei, dacă vom ajunge….dacă stresul, agitația și timpul ne-o vor permite!

In paienjenisul vietii

Cati dintre noi ne dam seama ca viata se desfasoara intr-un ritm din care nu putem iesi?

Totul se deruleaza , fara a putea schimba prea multe, deoarece totul are un anumit sens.

Noua ni se intampla anumite lucruri, pentru ca asa trebuie, sau noi le influentam, prin diferitele noastre actiuni .
De multe ori privim spre rezultatele unei anumite actiuni dar nu vedem totul in profunzime.

De fapt, ceea ce facem, este ca plimbare pe o panza de paianjen, care se poate rupe in orice moment, urmand sa avem o cadere libera sau …. nu chiar.

Asa cum paianjenul isi tese panza, asa noi ne luptam sa realizam anumite lucruri in viata. Luptand pentru anumite bunuri, uitam uneori, ca traim…. suntem ca niste roboti.

Asa cum paianjenul cand isi pierde panza, incepe sa-si construiasca alta, asa ;i oamenii, daca sunt doborati, lupta sa revina unde au fost sau, chiar mai sus.

Totul este o lupta pentru existenta, pentru facilitati, pentru a fi mai bine….Dar oare binele pe care credem ca-l avem, este chiar un bine? Cati dintre noi ne intrebam , ne gandim, inainte sa luptam pentru acel bine….

Fiecare fiinta , fiecare om, are un scop, un rol bine definit, motiv pentru care exista….

A gandi, este esenta existentei.
A gandi pozitiv este bine pentru toti.

A fi un om bun, este o raritate. Daca esti prea bun, poti fi luat de „prost” de altii, dar cum se spune : ochii vad, inima cere dar constiinta nu…si nu….

Trebuie sa facem in asa fel, ca sa nu traim in aceeasi panza de paianjen si sa privim mai profund, esenta vieii…

Dorinţe şi vise

Mereu avem vise de împlinit, dorinţe de zi cu zi care însă, sunt realizabile sau nu.

Degeaba dorim sa avem aripi să zburăm , că nu vom putea. Dar dorindu-ne lucruri normale, poate vom reuşi să le realizăm. Trebuie să ne dorim cu adevărat şi să facem ceva în acest sens.

Nu putem căştiga la loto fără a juca, nu putem ajunge la un job dorit, daca nu luăm contact cu firma deţinătoare a locului de muncă …

De multe se întâmplă să ne dorim ceva şi acel lucru să se întâmple. Ne întâlnim uneori neprogramat sau nu….cu o persoană pe care doream să o vedem…

Momentele din viaţa sunt influenţate de noi în proporţie mare, fie prin fapte , fie prin gânduri….

Contează mult psihicul pe care-l avem şi mai ales pentru ceea ce ne dorim noi acele vise, dorinţe îndeplinite,

De multe ori, ni se îndeplinesc dorinţele şi descoperim că nu sunt bune pentru noi….din contră…Aşa se nasc alte dorinţe care vor fi ca o succesiune care poate fi greu terminată…

Trebuie să ne gândim ca ceea ce ne dorim să fie bine pentru noi! Să nu fie în detrimentul nostru.

Noi ne influenţăm destimul , viaţa, atât a noastră cât şi o parte a celor din jur!

Nepăsarea

Nepăsarea este starea de indiferență, față de tot ceea ce se întâmplă în jur.

Dacă unii râd nu ne bucurăm, dacă unii plâng nu ne plângi ( nu-I consolăm, nu-I ajutăm…) , dacă unii suferă, suntem indifferenți…

Este o stare de apatie, dezinteres.

Nepăsarea este alături de mândrie, iubire de averi, uitare una din problemele care stau la baza confruntărilor pe care le au unii oameni.
Această stare produce o liniște oarecare dar stă și la baza eșecurilor și nerealizărilor personale.

Aceste probleme iși au originea, nu datorită sistemului în care suntem angrenați, ci în noi înșine.

Nepăsarea o observăm peste tot în jur, de la cele mai înalte nivele până la cei care suferă din cauza acestora dar nu fac nimic să le schimbe, se complac în această stare. Mai rău , au devenit și ei…nepăsători….

Nepăsarea o observăm pe străzi, la cei de lângă noi, pe sosele unde unii conduc cu viteze excessive fără a se gândi la repercursiuni care pot fi foarte grave.

Nepăsători sunt colegi de muncă, vecini, așa ziși prieteni….Unii sunt alături de noi doar din interes și sunt nepăsători la problemele noastre.

Dacă suntem nepăsători cu unele obiecte nu ar fi problemă că le putem înlocui, deși trebuie să avem grijă de ceea ce avem, însă faptul că suntem nepăsători cu oamenii din jur , demonstrează că am pierdut calitatea de OM.

Dacă nu ne pasă de cei din jur, care sunt suflete și merită să facem bine pentru toți ,pentru a ne fi și nouă bine , atunci suntem pierduți în neantul vieții….

Să lăsăm nepăsarea la ușă și să deschidem sufletul celor din jur!