Copilul…de ieri…de azi…de maine….

Fiecare copil este rezultatul unei iubiri .

De 1 iunie serbăm ziua copilului, deci, cum fiecare din nou am fost copilul cuiva, este clar că este şi ziua noastră…mereu!

Acest copil,  în timp, trebuie modelat pentru viaţă de cei din jur şi mai ales, de cei care i-au oferit darul cel mai de preţ, viaţa..

Din păcate, tot mai mulţi părinţi, îşi lasă de izbelişte odraslele. Nu pot fi numiţi părinţi denaturaţi, ci doar alergători împotriva timpului pentru câştiguri bănoase, o viaţă mai bogată şi un viitor mai fericit . Această luptă o duc în special pentru tot pentru copii şi în general pentru familie.

Copiii lăsaţi în voie de părinţi, care au încredere în ei ( doar sunt copiii lor, nu ? ) , îşi dedică timpul internetului, îşi fac prieteni pe messenger, îşi caută rezolvările diverselor probleme, pe diferite sit-uri şi-şi fac modele de viaţă, de la televizor sau prin intermediul internetului. Vor continua pe calea vieţii cu un handicap psihic. Ei caută răspunsurile la întrebările ce le macină copilăria, pe internet.

Internetul ajunge să înlocuiască părinţii.

Părinţii trebuie să acorde câte puţin, timp mai mult copiilor, aceştia sunt viitorul lor, sunt cărţile lor de vizită.

Părinţii ar trebui să-şi  ia copiii şi să-i ducă în călătorii, să facă excursii…. Să vadă împreună frumuseţile locale, să respire aerul curat al pădurilor. Astfel îşi bucură sufletul şi-şi refac sănătatea, atât de afectată în oraşele poluate.

Trebuie acordat timp mai mult copilului, chiar dacă acum acestuia nu-i place, însă acesta , în viitor, va mulţumi.

Chiar dacă esti departe de copii, doar gândul la ei, scurtele discuţii, pot fi adevărate cărămizi în construcţi unei vieţi fericite, în viitorul apropiat.

Să nu regretăm despărţirile de cei dragi, acest lucru trebuie să întărească omul, personalitatea şi mai ales să anime dorinţa tot mai mare de reuşită, PESTE TOT!

Priveste-ţi atent trecutul, analizează prezentul pentru a pregăti viitorul!

image001xx

2 Responses to Copilul…de ieri…de azi…de maine….

  1. bradu spune:

    Dacă fac o paralelă cu copilăria mea, concluzia ar fi că nu părinţii poartă toată vina,azi li se pun prea multe pe umeri şi lipsa timpului alocată copiilor este mult mai mică: părintele face lecţiile cu copii,şcoala nu le mai oferă preocupări în afara orarului,au dispărut “Cercurile”de mâini îndemânatice unde îţi dezvoltai anumite aptitudini.Se locuia “la curte” şi joaca în aer liber,binefăcătoare,cu jocurile specifice,dezvoltau altfel atât fizicul cât şi intelectul şi implicit educaţia.În copilăria mea părintele se ocupa foarte puţin de copii,educaţia revenea statului de drept,a societăţii, care avea o atitudine morală,construită pe alte criterii,mai sănătoase.Concluzia,societatea de azi dăunează educaţiei iar mass-media are o puternică influienţă negativa asupra educaţiei copiilor,părinţilor le-a fost ştirbită autoritatea şi puterea…

    Mă bucur că dialogăm.

    • cluc24 spune:

      Da…din pacate copiii ajung fara cei “sapte ani de acasa” la scoala.
      Grupa pregatitoare si celelalte aberatii, mascheaza intr-un fel incompetenta celor care trebuie sa aiba partea decizionala.
      Ajunsi la scoala, tinerii nu au cultura necesara, limbajul format si mai ales, unii dintre ei, rasfatati… devin “cine-i mai tare ca mine”.
      Bacul o sa fie din ce in ce mai departe…ca reusita de cei mai multi dintre adolescenti….din pacate.

      Si eu ma bucur ca dialogam si ne impartasim idei si opinii.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 40 other followers

%d bloggers like this: