Viaţa o eternă ŞCOALĂ

În viaţă mereu avem de învăţat.

De când apărem pe lume, fiind noi-născuţi, învăţăm să ne hrănim, să ne dezvoltăm totodată instinctele şi deprinderile.

Creştem cu ajutorul celor din jur, apoi fiind pe propriile picioare, continuăm învăţătura vieţii.

Orice eşec, ne învaţă câte ceva. Nu trebuie să suferim din cauza eşecurilor , doar să aflăm motivele şi să învăţăm pentru a nu le repeta….

Noi nu putem spune, la nici-o vârstă sau pregătire, că suntem gata cu învăţatul, deoarece viaţa ne „scoleşte”.

Nu există perfecţiune aşa cum nu există nici viaţa fără greşeli sau păcate.

Fiecare dintre noi, ne decidem viitorul şi felul în care vrem să învăţăm din greşeli, din reuşite.

Din orice întâmplare, plăcută sau nu, deprindem anumite învăţăminte, fiind încă o pagină în cartea vieţii.

Şcoala nu se termină nici chiar după ceea ce trecem în nefiinţă, pentru că alţii, învaţă din întîmplările şi experienţa noastră!

Viaţa este o eternă şcoală, de fapt noi, în fiecare zi, studiem la „şcoala vieţii”.

Nu există om care să spună că de la o anumită vârstă, nu mai are nimic de învăţat, de descoperit pentru că ar pierde pasul cu evoluţia şi cu cei din jur.

Noi putem învaţa atât din greşelile noastre cât şi din cele ale celor din jur…contează cât de silitori suntem!

De asemenea, avem un mare merit, pentru că putem ajuta, sprijini, îndruma pe cei din jur, bineînţeles, dacă şi ei vor….!

Important este, să fim atât, buni profesori cât şi buni elevi, pentru a avansa cât mai sus, pe treptele şcolii, pe aripile vieţii!

FERICIrea

Banii nu aduc fericire, dar te ajută să crezi că o ai….

Fericirea nu se cumpără, se obţine.

Fiecare crede în fericire, în felul său.

Unii sunt fericiţi că au un loc de muncă, o locuinţă, alţii pentru că sunt sănătoşi, alţii că au o familie…

Pentru cei care au prea multe, fericirea este ceva normal, neştiind să-i de-a o definiţie clară.

Dar de fapt ce este cu adevărat fericrea?

Pentru unii fericirea este ceva normal, pentru alţii fericirea poate este doar ceva important sau greu de atins!

Conform wikopedia: Fericirea este o stare mentală de bine, fiind caracterizată de emoții pozitive sau plăcute, de la mulțumire la bucurie intensă. Diferite abordări biologice, psihologice, religioase și filozofice s-au străduit să definească fericirea și să identifice sursele sale.

Niciodată, nu se va decide în unanimitate că un anumit lucru, sau o anumită stare, este reala fericire.

Concluzia este, că fiecare dintre noi, suntem fericiţi în felul nostru. Trebuie, să ne mulţumim cu mica noastră fericire, chiar şi prin aceea, că de fapt, existăm!

Noi aducem de multe ori, prin gânduri, fapte, prezenţă, fericire unor apropiaţi ai noştri.

Fericirea poate fi orice, oriunde…oricum….!

Important este cum ne simţim noi!

EVOLUţia omului

Omul de-a lungul existenţei, a căutat mereu să evolueze prin diverse mijloace şi procedee.

Din vremurile când fiinţa numită om, a reuşit să gândească în perspectivă, de fapt a început ciclic să evolueze.

Din epoca de piatră, traversând diferite ere, omul a evoluat, şi continuă să-şi şlefuiască această evoluţie, realizând adevărate revoluţii tehnologice.

Evoluţia tehnologiei începe să-şi facă simţită prezenţa în toate domeniile. Orice nouă descoperire este cercetată şi dezvoltată în mod continuu.

Până unde va ajunge tehnica? Vom ajunge să petrecem concedii pe alte planete de pe Univers? Ne vom saluta cu marţienii? Vom ajunge să trăim fără a munci, pentru că roboţii înlocuiesc munca manuală?

Nu…Pentru că dacă omul se lasă de muncă, se lasă de gândire şi va ajunge ca o legumă care nu va mai fi în stare nici măcar să mănânce, să existe singur. Va deveni dependent de tehnologie, putând fi uşor de subjugat.

Da…suntem dependenţi de evoluţia tehnologiei, ne dorim să avem şi să descoperim tot mai multe.

Uneori nu vedem pericolul din spatele invenţiei, care poate duce uneori la moarte, războaie…

Nu sunt împotriva dezvoltării tehnologiei dar sunt împotriva dependenţei pe care aceasta o aduce în viaţa noastră de zi cu zi.

Noi evoluăm, dacă ne păstrăm verticalitatea de OM.

Noi trebuie să conducem frâiele vieţii, nu tehnologia care ne-a invadat.

Noi evoluăm prin gândire, creaţie şi prin ceea ce realizăm şi lăsăm, BUN, în urma noastră.

Evoluţia psihologică, mentală, este ceea ce ne propulsează la startul marilor reuşite!

NESIGURANŢA siguranţei

Viaţa este grea în general, iar de multe ori, noi înşine ne-o îngreunăm.

De multe ori, nepăsarea ne distruge, atât pe noi, cât şi pe cei de lângă noi.

Dacă vedem că apar situaţii neprevăzute pentru anumite persoane, dacă vedem de exemplu hoţi care-şi exercită meseria în faţa noastră, trebuie să luăm atitudine. Nepăsarea noastră de azi, pentru alţii, se poate transforma, în timp, în nepăsarea altora pentru problemele noastre.

Vorbele de genul: „nu te lega la cap dacă nu te doare”, sau „ de ce să bei apă dacă nu-ţi este sete…” nu-şi au rostul….

Aşa cum ceea ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face, aşa ar trebui, ca şi ceea ce tu nu vrei să păţeşti, altuia nu lăsa să i se întâmple!

Din păcate sistemul încurajează prea mult acest lucru. Dacă totu ce duce spre nepăsare, provoacă haos, se pot face multe afaceri ilegale.

De un lucru putem fi, siguri….avem o mare nesiguranţă, în existenţa…siguranţei noastre.

Nu suntem în deplină siguranţă nicăieri :  acasă, pe stradă, pe carosabil….

Vorba aceea, că cine fură azi un ou, este încurajat, ca mâine să fure un bou….

De asemenea, delăsarea de azi pe mâine, sau a problemelor comune spre rezolvare doar a anumitor persoane, ne împing de multe ori spre zone periculoase şi distrugătoare ale valorilor omeneşti.

Dacă toţi oamenii ar lua atitudine împotriva răului, problemelor, multe necazuri s-ar distruge de la „rădăcină”. Acest fapt ar însemna ca toţi oamenii, să fie cu adevărat ceea ce sunt, adică fiinţe cugetătoare, care să fie ca o trestie , care se îndoaie la vânt dar nu se rupe!

Să încercăm, să ne recâştigăm adevăratele valori care caracterizează fiinţa supremă, OMul.