Poezie – reintoarcerea dragostei

Stau şi plâng,

Lacrimile se preling

Apoi suspin

Că viaţa e un chin.

Apoi dragostea apare

Şi tristeţea dispare!

Când omul se îndrăgosteşte

Viaţa lui înfloreşte!

Nu este vrăjeală

Este ameţeală,

De frica înălţimii,

Şi de gura mulţimii.

Încet, încet îmi revin

Fără să beau vin

Doar cu o bere

Ca să-mi facă plăcere.

Şi gândurile mele,

Aleargă spre stele

De atâta iubire

Am ajuns la strălucire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: