Lupta in marile corporatii

27/07/2009

Este ciudată convieţuirea în firmele puternice sau pe cale de afirmare din România.
Dacă ai fost un inocent până să te angajaţi într-o asemenea firmă, viaţa va fi un iad!
Acolo totul este conform sistemului de haită. Conduce cel mai puternic , care-şi demonstrează această puterea prin distrugerea rivalilor, adică a colegilor. Lupta este continuă, fiecare căutând să distrugă pe ceilalţi pentru a obţine o poziţie importantă. Acum poţi fi mare şi tare, apoi „mâncat” de alţii poţi cădea jos, unde ceilalţi te devorează.

Dacă nu esti hotărât să lupţi, să distrugi, te auto-elimini. Nu contează valoarea profesională şi doar spiritul de distrugere. Patroni sunt foarte bucuroşi, pentru că prin această luptă obţin profituri, deşi mai au şi anumite pierderi, nesemnificative ( mai ales pe planul angajaţilor, mai puţin pe plan material ).
Dacă vrei să ajungi în vârfurile unei companii, trebuie să te murdăreşti, ca…

Rivalitatea, lupta, chiar dacă tu nu aspiri la nimic, tot vei fi atacat, ca nu cumva să obţii ceva mai bun… prin cine ştie ce circumstanţe.
Azi poate un coleg te ajută, iar mîine se aliază cu alt om, mai puternic, ca să te distrugă.
Poţi obţine o avansare cu condiţia să distrugi, să concediezi alte persoane, nevinovate…
Din păcate acest lucru este valabil în procentaj foarte mare la firmele ce activează în România.
Când va exista respectul pentru colegi, pentru angajat, subordonat, la noi? Vor veni vreodată asemenea vremuri? NU cred, că la conducere vor fi urmaşii celor de acum, crescuţi în acelaşi stil…. Vor fi haini şi răi, din obişnuinţă…


Tineri sau bătrâni…

26/07/2009


De multe ori când avem o vârstă, noi sopunem că suntem tineri sau bătrâni…
Dar nu vârsta ne decide viaţa, şi felul în care simţim, trîim…existăm
De câte ori nu am văzut tineri care se târeau ca nişte bătrâni…sau bătrâni care alergau mai ceva ca tinerii!
Dacă omul se simte tânăr este tânăr, dacă se simte fără vlagă, îmbătrânit…e un bătrân….
Putem fi tineri bătrâni sau bătrâni tineri.
Tinereţea se păstrează prin vigoare, plimbări, dragoste, credinţă, dorinţe şi idealuri de împlinit, fără stresul, supărările din zilele de azi.
Dacă nu ai idealuri şi aspiraţii în viaţă, mergi încet ca un bătrânel şi te trezeşti…bătrân.
Omul bătrân care tot timpul caută ceva, cunoaştere, realizari, aspiraţii, este veşnic tânăr datorită sufletului .
Să fim mereu tineri prin aspiraţii şi dorinţa de cunoaştere.
Tinereţea este trecătoare doar pentru cei care nu cred în ea!


Frumoasă sau nu….

26/07/2009

O persoană poate fi foarte frumoasa , datorită aspectului exterior dar interiorul să fie ….
O persoană frumoasă trebuie să fie frumoasă întâi în interior apoi în exterior.
Frumuseţea exterioară dispare în timp. Cea interioară rămâne şi arată calitatea persoanei.
Perfecţiunea constă în frumuseţea interioară şi exterioară. Dar nu există perfecţiune absolută!
Frumuseţea poate da din colţ în colţ… şi să nu fie de folos.

De multe ori, o persoană frumoasă se gândeşte de ce nu-şi găseşte iubirea şi împlinirea, dar nu priveşte spre interiorul ei, la sufletul ei, la caracterul pe care-l posedă!
Frumuseţea este trecătoare doar pentru cei care nu o posedă….


Doi porumbei

23/07/2009


Pierdere….

23/07/2009

Fiecare persoană, în viaţa lui, a pierdut ceva….şi probabil va mai pierde. Pierderea unui obiect drag provoacă tristeţe, pierderea dragostei duce la un sentiment de neisguranţă, iar pierderea unei persoane dragi – dejnăjdia suferinţei!
Orice pierdere este dureroasă. O persoană o poţi pierde şi dacă nu moare, dacă coboară din trenul vieţii tale….
Pierderea unui obiect te face să te gândeşti că esti împrăstiat, sau naiv dacă ţi se fură acel lucru….
Pierderea unei persoane implică mai multe: persoanele, care sunt cel puţin două, deoarece altfel n-ar fi o pierdere şi doar o schimbare…
Persoana care-şi ia valiza şi coboară din trenul tău, poate reveni oricând în altă gară a vieţii tale, să urce din nou…
Indiferent cum, sau ce pierzi, simţi un gol imens în jurul tău…. Gândurile te duc spre problemele ivite, viaţa pare altfel,.
În dragoste e altfel, poţi găsi altă persoană, dar dacă pierzi o persoană ce se află în sufletul tău, este cel mai greu….
Oricine pierde, speră în continuare….şi eu am pierdut în viaţă, dar cine ştie…speranţa moare ultima….trenul vieţii poate regăsi la fel de uşor acel ceva pierdut, la fel cum a pierdut….


Poezia – baiat de petrecere

18/07/2009

La o petrecere

Sunt un mic baiat
Si m-am imbaiat
Cu multa spuma,
Ca lumea buna

M-am udat ca o tufa
Si m-am stors ca o rufa,
Pentru o petrecere acolo,
Sa fiu un mic gigolo!

Dar succesul nu apare
Si zambetul dispare,
De atata durere
Am baut o bere!

Dupa una,
Inca una
Si am vazut lume in culori
Si m-au trecut fiori!


Natura ca si omul….

17/07/2009


Viata ca un tren ce trece prin gara…

12/07/2009

Viata…
Omul este ca un tren care trece prin gară!
Omul e ca un tren şi o zi este ca o gară, unde ne oprim, staţionăm şi continuăm călătoria, spre o altă gară, altă zi….
Persoana este cu atât mai bogată, cu cât trece prin mai multe gări, presărind iubiri, fapte bune şi persoane dragi.
Forfota, agitaţia din gară, mulţimea de oameni, sunt exact ca zilele vieţii.
Gara este mereu un punct de reper. În oraş , dar mai ales la ţară. Dacă întrebi pe cineva de o locaţie, des auzi spunând că este la a x –a stradă sau intersecţie de la gară.
Nu există persoană care să nu fi trecut pe la gară. Chiar dacă circulă mai des cu maşina….

Trenul vieţii este cel mai drag tren chiar dacă nu are staţiile bine definite şi programate.
Omul este ca o trestie care se îndoaie după vânt. Omul îşi schimbă direcţia trenului vieţii după ultima gară prin care a trecut…
Să fim fericiţi că ne plimbăm cu acel tren , descoperind cât mai multe gări unde contribuim şi noi cu ceva la ajutorul dat oamenilor, pentru că acest lucru ne va îmbogăţi sufleteşte.


Alergând prin viaţă

10/07/2009

In alergare

Ne naştem pentru a ne trăi viaţa. Ea este unul dintre cele mai minunate lucruri.
Spune-mi cum trăieşti, ca să-şi spun cine eşti!
Noi însă nu trăim pentru bucuria vieţii…Noi alergăm prin viaţă!
Se spune ca bărbatul să nu alerge după femei şi autobuz…El tot aleargă, şi nu numai după ele…
Toată lumea aleargă prin viaţă…munca de toate felurile ne ocupă cel mai mult timp. Când nu avem timp alergăm să facem cât mai repede treburile…
Timpul parcă se scurge mai repede, lucrurile ce le avem de făcut sunt tot mai multe…alergăm.
Alergând prin viaţă, nu reuşim să găsim valorile morale ale vieţii…
Când suntem bătrâni şi ne gândim că vom părăsi această lume, viaţa, ne întrebăm ce am făcut u ea, cum s-a scurs….aşa pe nesimţite….
La tinereţe ne gândim că avem tot timpul înainte, apoi începem să alergăm de colo colo , să facem cât mai multe, să terminăm unele lucruri pentru a începe altele…
Alergăm prin viaţă, însă nu făcând sport, jogging…doar pentru a trece prin viata, şi pentru a trăi cât mai multe, dar nu toate bune…sau bine.


Călătorind cu autobuzul

07/07/2009

Zilele acestea am pornit la un drum anevois cu autobuzul. Drumul fiind mai lung, am privit persoanele din jur, chipurile lor, mimica…

Norocul meu a fost, că acum nu a mai trebuit să mă chinui să compostez biletul. Eram fericit. Aveam abonament. M-am aşezat în picioare în mijlocul spaţiului dintre scaune. La mijloc e bine, că nu zice cel stânga să mergi în dreapta sau viceversa!

Un bărbat ţinea cu mâinile celor doua bare şi ocupa un spaţiu dublu cât el. Dar ţinea de acel teritoriu la nebunie…

Mai în spate urcase o femeie ce vorbea tare la telefon, în limba maghiară, pentru a şti cei din autobuz că este bilingvă!

Un tânăr stătea pe o banchetă cu câte două scaune faţă în faţă. Discutase cu un amic al său, să se întâlnească…Între timp urcă trei fete de liceu, aflate în vacanţă. După un timp, băiatul întrebă fetele cum poate ajunge într-o anumită zonă a oraşului, fiind din altă localitate, trist şi singur. Fetele amabile îi dau indicaţii, dar el vrea să fie însoţit…cine ştie….La un moment dat, una din fete îl recunoaşte de pe internet, din profilul său postat pe unul din celebrele site-uri de prietenii…Culmea şi-a adus aminte că au şi discutat, fiind chiar din oraş….Săracul băiat, internetul i-a jucat o festă, acum….

Între timp bărbatul care stătea cu teritoriul său, acceptase acolo o femeia superbă, cedându-i loc în spaţiu, lângă el, acesta ocupând un locşor atât de mic, că ţi se făcea milă de el….

Între timp o frână bruscă, agaţă un cercel lung al unei fete de tricoul unui băiat, pe care ea-l filase de mult….totul sub rugăciunile religioase, unui cerşetor.

Între timp, urcă un bărbat cu o bere, însoţit de un amic. Se asează lângă un bătrân şi începe să critice tânăra generaţie , şi să dea vine pe şcoală, fără a ţine cont că el nu a contribuit la cei 7 ani de acasă ai copilului său…Începe să poarte un dialog, retezând vorbele bătrânelului, pentru a fi lăsat să-şi expună, el, punctul de vedere. Adică să se laude că ştie 8 limbi străine, are pământ, cunoaşte peste 80% din afaceriştii României… Dialogul încet s-a transformat în monologul lăudăşeniei. Apoi coboară, întreabă pe o fată cât este ceasul şi-i spune că arată ca o …păpuşă!

Niciodată nu am ştiut că se pot vedea atâtea într-o călătorie cu autobuzul….

Apoi mă duc la spital, urc sus la etaj şi vă un pacient mai gras, care tot timpul era acolo. Oare de ce? După câteva minute aflu…acolo erau cabinetele doctoriţelor şi a asistentelor. Ele erau îmbrăcate ca de vară…senzuale …