Orizontul vietii

30/09/2009

Viata este intinsa si cuprinsa, ca un un orizont ….


Iubirea

28/09/2009

Omul se naşte pentru a primi şi a dărui iubire. Ne naştem din iubire pentru ca apoi, la rândul nostru, să oferim iubire.

Daca iubesti pe cineva cu adevarat, isi sacrifici chiar si fericirea ta pentru binele acestuia.
Iubirea adevarata inseamna si sacrificii, nu numai fericirea personala!
Daca iubesti cu adevarat, in orice moment te gandesti la ceea ce are nevoie persoana draga, ce anume il face fericit, apoi la binele personal.

Chiar daca persoana respectiva nu este lângă tine, gândurile zbor spre această persoană, gânduri bune care dau puteri, idei şi un suflu al vieţii, care să ducă aceea persoană, pe cărările fericirii, pe aripile vieţii!

Din păcate acest lucru, în viaţa reală este tot mai puţin existentă…
Mai nou a apărut un altfel de iubire, iubirea de sine, iubirea pentru „eu-l” personal. Iubirea de sine ajunge aproape un cult pentru unii…sa nu-ti pese de cei din jur si nici de persoana sau persoanele de lângă tine…
Uitând ceea ce şi religia , credinţa îndeamnă „iubeste aproapele ca pe tine însuţi”.
Sau mai nou, fiecare vrea sa caute iubiri , la un moment dat, descoperind ca de fapt iubeşte iubirea….
Iubirea pentru cei dragi, poate înlocui, iubirea : de lucruri, de viaţă, de locurile natale, de ţara….. De ele te poti desparti, daca iubesti si vrei sa oferi fericirea persoanei dragi. Fericirea persoanei dragi, inseamna si fericirea ta!
Iubirea ne însoţeşte în viaţă.
Fiecare este iubit de cineva, te iubeşte familia, părinţi, fraţi, surori, apoi îşi iubeşti perechea din viaţă, apoi copiii care-i ai….urmaşii…
În viaţă dăruieşte şi primeşte iubire..
Cu cât iubeşti mai mult, cu atât esti iubit şi mai mult!


Florile vietii noastre

23/09/2009

Când suntem mici, ne simţim pierduţi în tumultul vieţii, dorim cât mai multe prietenii, bucurii, căutând florile vieţii…

Inocenţa copilăriei ne duce spre multe prietenii, dragoste, iubire si totul nu se pare ca o viaţă plină cu flori multicolore

Apoi creştem, uităm de viaţa care ne+am dorit-o, de iluzii, prieteni, vise şi lăsăm în urmă flori ale vieţii…

Şi apoi ne trezim pe cărările vieţii, uitând de ce trăim….

Trecând printre copacii care vor să-şi ridice cât mai sus crengile pentru a deţine puterea, şi a avea valoare…

Uitând că putem avea drumuri şi flori frumoase, vesele, prietene….


Presa

21/09/2009

Presa românească este „ sublimă dar lipseşte cu desăvârşire”.

Când mă gândesc că lipseste, nici nu stiu la care aspect sa ma refer mai întâi.
În primul rând să zicem de calitatea ştirilor, informaţiilor care sunt mult distorsionate. În politică este clar, că fiecare trust îşi are favoriţii, anumite interese şi scopuri.
În prezentările normale, de ştiri, apar unele aspecte nuanţate care să dea vina pe o persoană / sau grup de interese politice. Totul apare hilar.
Mai nou se vând ziarele nu pentru ceea ce scriu juranaliştii în ele şi pentru ceea ce conţin şi pot aduce beneficii cititorilor.
Ziarele au început să se vânda la pachet cu alte produse. Mă bucur că se vând şi cărţi pentru ca vorba aceea a unei rude al marelui nostru scriitor Ion Crengă „ din cărţi culegi înţelepciune şi nu esti numai aşa ovacă de muls pentru fiecare”, sau filme ale cinematografiei romaneşti/internaţionale. Ma refer la cele care vând iluzii! Se dau cupoane de concurs pe care le răzuieşti sau trebuiesc expediate pentru ca prin tragere la sorţi să câştigi un anumit produs.
Am vazut o persoana care a cumpărat 14 numere ale aceluiaşi ziar pentru a lua taloanele de concurs! Apoi după ce le-a rupt, a aruncat presa la gunoi, deci munca unei echipe de jurnalişti a ajuns să fie aruncată….
Zilele trecute mă sunase un amic să-i cumpăr un anumit ziar. Numele acestui ziar era unul obscur, pe care l-am notat pe o hârtie ca să nu-l uit. Dimineaţa m-am dus să achiziţionez acest ziar. Normal era o coadă medie, 2-3 persoane care cumpărau ziare la greu. Când ajung şi eu să cer ziarul cu pricina mi se spune ca au fost doar 2 bucăţi care s-au şi vîndut rapid. În fine, poate aşa e la acest chioşc…M-am dus la alt chioşc la care primesc aceeaşi replică , diferenţa fiind doar numărul de exeemplare avute, aceeaşi replică!
În fine la alt chioşc cineva îmi spune că are acel ziar dar fără suplimentul care era căutat şi mi-l ofera la preţul iniţial al ziarului respectiv…
Deci după acele vânzări rapide de dimineaţă, chioşcurile de ziare, pot trage liniştite oblonul…au terminat treaba pe ziua respectivă…

Altă dată eram în gară şi erau călători care vroiau să cumpere ziare de citit pe drum dar nu prea aveau succes, deşi acele chioşcuri erau bine aprovizionate….

Mai nou se vând ziare cu taloane care se completează zilnic, dar numai dacă cumperi ziarul în fiecare zi…Eu nu înţeleg, cum se simt împliniţi acei ziarişti ştiind că produsul muncii lor nu valorează nimic, dispărând în neant!
Îmi vine în minte acele vorbe vechi si totuşi actuale …” noi ne facem că muncim, ei se prefac că ne plătesc…” sau „ timpul trece , leafa merge”.
Deci fie ziarul oricât de obscur, dacă oferă o iluzie de câştig, devine unul cunoscut!
Apoi unele ziare / trusturi de presă , încep să se laude cu numărul mare de vânzări, tirajul care este în continuă creştere!
Cum se spune, afacerea care oferă o iluzie cât de mică, de câştig, este o afacere profitabilă!


Prietenii sunt ca florile

16/09/2009

Viata luminoasa ca un soare, prietenii ca florile …diversi, frumosi,…


La plimbare prin piata

15/09/2009

Unul dintre cele mai aglomerate locuri, este piaţa. Acest loc este mai aglomerat chiar decât o gară, unde sunt mulţi călători. În piaţă, sunt de asemenea călători , ai pieţei. Oamenii care merg pe acolo doar aşa într-o mică plimbare.

Când apare plictiseala, unii oameni aflaţi la vârste venerabile, se decid sa iasă la aer. Când îi întreabă cineva unde merg, răspunsul vine rapid şi precis „Mă duc la piaţă”, frază ce înlocuieşte vechea şi clasica expresie „Mă duc la plimbare”. Când aceste persoane revin la casa lor, întrebaţi ce au cumpărat, aceştia vor spune „ nimic, dar m-am întâlnit cu cutare şi cutărică, am mai schimbat nişte veşti”, adică o mică bârfă….

Hai prin piaţă
Că e vreme cu soare
Şi e mare artă
Să mai vorbim una alta.

Ei află evoluţia pieţii, preţurile la produse, şi tot aleg , nu se decid, revin din nou, până când descoperă, că produsul dispare de pe piaţă şi ei tot nu l-au achiziţionat!…
Atât se plimbă
Şi aleg
Până culeg
Şi produsul…se schimbă!

Măcar in week-end era speranţa ca ei să stea acasă dar nu se poate, lumea trebuie să-i :
Uite-mă şi azi
Să nu mă uiţi şi să mă auzi
Ca să ajung cunoscut
Şi veşnic recunoscut!

Acest lucru nu este cu nimic dăunător sănătăţii. Numai dacă esti în spatele unei persoane care se opreşte brusc, încetineşte şi te loveşti de ea, auzind apoi cuvinte de ocară, de lipsă de respect. Mai rău este, dacă persoana se opreşte şi se apleacă după vreo roşie rătăcit, şi venind în urma lui, brusc te trezeşti „sărind capra”!

Pentru unii, piaţa e ca o casă, nu ca un servici, ci ca un loc de întâlniri, unele venerabile doamne îşi etalează hainele, altele mai tinere aşteaptă să fie invidiate, admirate, încercând să cucerească prin farmecul lor , unii vânzători.
Unele persoane se mai opresc şi în mijlocul drumului, oprind circulaţia pietonală, în ambele sensuri, dar poate că din plictiseală cineva mai face o cumpărătură în locul unde s-a oprit….speranţa vânzătorului de la tarabă.

Cum vine week-endul se poate spune „Trezirea şi fuga printre obstacole, la piaţa vieţii”.

Doamne , Doamne!
Nu toti suntem la fel, fiecare este asa, cum il vad ceilalti.


Viata ca o stâncă…

11/09/2009

In viata te poţi căţăra, dar poţi să şi cazi… depinde de floarea pe care o cauţi şi cât de sus se întind crengile copacului….