Listele vietii

27/01/2010

În viaţa, mereu avem ceva de bifat… Deci mereu avem câte o listă, fie scrisă, fie doar mentală.
Aceste liste existau din cele mai vechi perioade, se făceau liste cu persoane , lista neagră…
Aşa politicienii de azi, au listă de oameni pe care-i promovează, o listă cu cei propuşi să ia cuvântul în cadrul şedinţelor. Aşa găsim liste cu preţuri în magazine, pe internet, liste de persoane pe anumite criterii….
Tot timpul este nevoie de câte o listă, pentru orice, birocraţia fără liste şi acte ar fi inexistentă!
Lista ne arată calea ce trebuie să o urmăm

Pe această listă, fie ea, reală sau imaginară, bifăm ceea ce avem sau am reuşit să realizăm.
Uneori lista este aceeasi, diferă doar condiţiile sau zilele, sau persoanele, sau chiar noi înşine ….
Pe acestă listă trecem datoriile ( nu numai cele materiale şi chiar pe cele morale ), plăcerile ce vrem să le satisfacem ( pentru noi înşine sau pentru alţii ), lucrurile utile, lucruri ce trebuiesc făcute şi nu vrem să le uităm.
Tot ceea ce facem noi, este ca o listă, pe care o bifăm!

Aşa cum noi trecem pe o listă lucrurile care sunt de făcut, aşa suntem şi noi pe o listă, a plecării în altă lume. O listă în care alţii ne pot bifa ceea ce am realizat, bine sau rău.

De multe ori, pe aceea listă, punem lucruri fără rost, de aceea de multe ori ne pierdem în lucruri mărunte, fără a vedea esenţa, ceea ce este cu adevărat important.

Dacă o faci o listă cuiva, înseamnă încărcarea acelei persoane cu responsabilităţi.

De fapt făcând o listă, referire la cea scrisă, scapi de responsabilitatea de a păstra în memorie unele lucruri.
Este bine să avem o listă, dar e grav, dacă o avem cu listele pe care le avem….
Am ajuns să ne obişnuim, să avem o listă… să trăim în funcţie de acesta…
Dacă tot avem lista vieţii…să o facem utilă şi plăcută…

În această listă, trebuie neapărat să ocupe un loc important., persoana dragă, partenera(-ul), familia, prietenii, adevăratele valori şi bogăţii ale omului!


Sistemul medical

26/01/2010

Când vom putea şi noi, să mergem la un doctor, pentru orice consult fără a fi nevoie să plătim ceva în urma acestui lucru? Nu mă gândesc că trebuie oferiţi banii obişnuiţi pentru a fi băgaţi în seamă, mă refer la medicamentele care se spun mereu că sunt oferite cu compensaţie datorită contribuţiilor la Casa Asigurărilor de Sănătate?

Când TOŢI medicii şi asistente se vor gândi că tratează oameni, nu funcţii ?

Când nu se va „zburli” un doctor că revii la el, deoarece problema medicală cu care ai venit persistă?

Când intri la orice spital şi vei fi tratat, normal ca un pacient, indiferent dacă cotizezi la angajaţii de acolo sau nu?

Când vei fi tratat corespunzător, îngrijit şi nu după lungi aşteptări să fii trimis acasă, ca să revii peste doar câteva ore sau zile în acelaşi loc, în cel mai fericit caz, dacă nu cumva părăseşti această lume!

Plata celor din sistemul medical, de către pacientul dornic de însănătoşire, nu va dispărea, pentru că , mereu guvernanţii ţării, iau în calcul şi aceşti bani când le calculează salariile. Ei nu gândesc că totuşi, sunt unii care refuză această „mită” profesională.
Îmi aduc aminte că am fost cu o persoană în vârstă, noaptea la o intervenţie de urgenţă, unde am fost uitaţi deoarece doctorul se hârjonea cu o asistentă practicantă, după care a spus că pacientul nu are nimic. Reveniţi în miez de noapte acasă, a doua zi a fost nevoie de un nou apel la 112. Alt doctor, alte circumstanţe şi pacientul şi-a revenit după câteva zile de spitalizare.
Fiecare om, are o personalitate, fiecare medic are o constiinţă. Unii n-au de niciuna…

Alţii încearcă să vândă produse ale unor companii ce îi pot ajuta într-un fel sau altul.
De ce nu se fac investiţii, în spitale şi să se asigure sănătatea oamenilor? Tot este plină ţara de îmbogăţiţi care mai de care să-şi laude averea.

În ţară avem mulţi doctori, asistente…angajaţi ai sistemului medical, oneşti şi valoroşi. Ei însă nu se pot manifesta din cauza celor care vor să se afirme prin putere sau relaţii.
Să renunţăm la vorba românului „ dacă mi-a murit capra, nu vreau alta, vrau să moară şi a vecinului….”.

Totul începe de sus, reflectându-se în jos….
Dacă cetăţenii unei naţiuni sunt sănătoşi, ţara respectivă este una sănătoasă.
Altfel…suntem in pom!


Ninge iar, incetisor….

22/01/2010

Ninsoarea mereu a fost o problemă, plăcută şi nu numai….
Deşi este frumos să-ţi petreci sărbătorile de iarnă, sub dansul fulgilor de nea, acest lucru implică responsabilităţi. Dăcî locuieşti la casa, trebuie să te ocupi de curăţenia zăpezii din faţa casei, din curte, asta dacă nu esti om cu relaţii sau “firmă” de dezăpezire. Dacă esti la bloc, ai simţ civic, cureţi zăpada pentru ca vecinii tăi să nu aibă “accidente” şi să te simţi vinovat. Unii sunt aşa, alţii sunt alrfel…nu le pasă.
Ce frumos este când ninge…iarna. Nu e plăcut să ai zăpadî în perioada Sărbătorilor de Paşti, cum a fost odată…demult.
Dacă ninge şi ai maşină, trebuie să te ocupi de eliberarea acesteia de sub mormanele de zăpadă, să eliberezi spaţiul ca să poţi pleca cu ea. Apoi când te întorci, dacă vii prea repede, te enervezi că altcineva ţi-a ocupat locul de parcare unde ai te-ai luptat cu zăpada! În trecut, cum dădea zăpada, majoritatea oamenilor renunţau la transportul cu autoturismul propriu, mergând , cu cel în comun.
Avem firme şi contracte de dezăpezire, dar uneori se pare că nu sunt…De ce? Prea multe zone cu zăpadă, prea puţin personal…relaţii…?
Zilele trecute, săracii pietoni, abia se zăreau printre imensele mormane de zăpadă. Ei apăreau, dispăreau…în funcţie de înălţimea zăpezii pe care călcau. Şi erau zone publice, unde omul trebuia să se simtă protejat de gheaţă, zăpada alunecoasă….
Zăpada aduce fericire, bucurie copiilor, şi de lucru doctorilor din spitale.
Se spuen că dacă ninge mult, va fi prosperitate, Să sperăm că se va adeveri.
E frumos când ninge, este şi mai frumos dacă am şti că vom avea şi siguranţa deplasărilor noastre.

Ninge încetişor
Pentru a fi mai uşor
Stai în casă şi suspină
Pentru a scăpa de aspirină!


La lupta leului

17/01/2010

Eu sunt singur, uneori nu-i pasa nimanui de mine, dar voi lupta din toata puterea mea…sa inving multimea intunecata a euroiului…Voi fi Leul fara de frica!
Eu sunt unul si bun….

Ei sunt multi …si tari!


Peisaj nocturn

12/01/2010

A venit anul 2010….cum arata?
Sumbru?
Dupa noapte vine zi….
Dupa ploaie vine soare….
Dupa furtuna vine…?


Vizitator de sezon

10/01/2010

Hello!
M-am echipat si sunt gata sa ma teleportez prin iarna…
Asteptati-ma cu rabdare…inca voi veni…
Imi place sa vin pe neasteptate.


Cultura sau incultura

07/01/2010


CULTÚRĂ = Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire , faptul de a poseda cunoştinţe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoştinţe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva.


Într-un timp ne întrebam până unde se ajunge cu cultura generală. Cât de mult trebuie să cunoaştem. Acum este mult mai uşor, dacă nu esti incult te poţi considera…cult, deci ai cultură generală!
Înainte se cunoaşteau date despre istoria, geografia, tradiţia şi mai ales limba română
Dacă cineva te întreba, unde este România, ştiai să precizezi, acum se mai spune…acolo undeva, pe o chestie numită glob…parcă ar fi vorbi de globul din pomul de Crăciun.
Acum înţeleg de ce au dispărut emisiunile şi concursurile de cultură generală….
Înainte era greu să parcurgi nivelurile de învăţământ, acum, este nevoie doar să bifezi cu prezenţa la şcoală…în viitor, poate este de ajuns să te naşti, pentru a fi considerat om cu … studii.
Cultura însemnă să ştii câte ceva despre lucrurile din viaţă, să vorbeşti corect, măcar limba ta, nu contează accentul specific zonei ( care este o caracteristică plăcută ) şi exprimarea. Scrisul trebuie să fie în concordanţă cu limba română, să nu înlocuim unele litere, cuvinte cu altele, pentru că suna mai „cool”! Să lăsam prescurtările, şi acel „k” în pace, că şi el îşi are rostul său în vocabularul limbii române.
Incultura ajunge să se facă remarcată peste tot, să strige, să riposteze, să aibă dispute cu cei care folosesc adevărata cultură, chiar polemici,ea nu ţine cont nici de vârstă, nici de altele….
Unii se cred culţi, vorbitori ai unei limbi române corecte, chiar dacă sunt „varză”, expresie clasică pentru ei. De fapt dacă-şi repetă des acest lucru sau au mai mulţi prieteni care sunt la fel, ajung să creadă şi ei, chiar fiind fermi convinşi de acest lucru!
Lipsa coerenţei apare tot mai des, pe lângă internet, stradă chiar în presă, televiziune… Unde se va opri şi când? Ce să mai vorbim de unii aleşi ai noştri sau de unii ce „cânta” ceva în fel şi chip!
Uneori există şi teama ca celălalt să nu fie mai „cult” ca tine, motiv pentru care se încurajează acestă incultura!

Deci, în viaţă mai trebuie să şi înveţi, la fel cum era un vechi slogan comunist, care înă era real. Era unul dintre puţinele lucruri care ar fi nevoie să se aplice şi acum.

Valorile , tradiţiile, cultura nu se moştenesc, se obţin de-a lungul vieţii!