Femeia

26/09/2010

Este o vorbă veche care sună aşa : femeia te ridică, femeia te coboară.

Femeile sunt majoritare în societate. Ele sunt feminine, sensibile, luptă să cucerească o lume care pe timpuri a fost a bărbaţilor. Duritatea lor începe să ia locul fragilităţii. Uneori uită să mai fie feminine. Ele muncesc la servici, acasă şi vor în acelaşi timp să fie frumoase.

Femeia este ca o floare, poate şi de aceea apare dragostea acestora pentru flori. Ele trec prin viaţă , rezistând , precum florile, vitregiilor naturii. Toate femeile sunt frumoase în felul lor. Frumuseţea nu vine din exterior, vine din suflet!

Femeia îţi dă viaţa.

Femeie îţi este mama, soţia, sora, bunica,soacra, prietena, fiică…

Cand esti copil, femeia-mamă te pregăteşte de viaţă.

Bărbatul căsătorit, este imaginea soţiei, în societate. Priveşte soţul pentru a afla ce soţie are!

Când ai o femeie-fiică, aceasta te reprezintă în viitor.

Bărbaţii îşi aduc aminte de femei mereu , dar le duc flori de 1 Martie, 8 Martie ( ziua femeilor ), de ziua ei de naştere, de ziua numelui ( dacă are )…. Sau în cazul nefericit , când femeia este supărată. Ar fi nevoie ca femeile să aibă mai multă atenţie, iubire şi flori…. Să simtă că sunt feminine.

Ofera femeilor câte o floare: 🙂

Fă-le fericite, să descopere din nou, feminitatea lor.

Dacă esti femeie zâmbeşte, dacă esti bărbat transmite aceste gânduri unei femei, pentru a vă bucura împreună!

” O viaţă frumoasă este cau soare veşnic strălucitor”
” O zi bună începe cu un zâmbet”

Anunțuri

Sa te faci ca nu re-cunosti….

23/09/2010

Înfumurare, ignoranţă sau lipsa bunei cuviinţe….

Eu nu înţeleg niciodată cum o persoană cu care discuţi , vorbeşti sau lucrezi, peste ani, se poate preface că nu te cunoaşte….
Normal în momentul în care ţi-ai schimbat un loc de muncă, foştii colegi nu mai sunt prezenţi în viaţa ta de zi cu zi.
Uneori însă îi poţi întâni în locuri publice, o piaţă, în autobuz, sau alte locuri.
Unele persoane vin şi se bucură să discute, să mai schimbe o vorbă…
Însă unele persoane, când văd o cunostinţă, întorc capul…de parca au văzut cine ştie ce grozăvie acolo… Acest lucru este interesant, când lucrezi cu cineva peste 5 ani, te reveză şi persoana nu te bagă în seamă…este indiferentă. Cu atât mai mult te doare acest fapt, cu cât, poate chiar tu, ai ajutat, profesional aceea persoană…
Întâi te întrebi că poate confunzi persoana, apoi te gândeşti că poate chiar a văzut ceva interesant în direcţia opusă…apoi îşi zici că poate ai îmbătrânit prea mult sau te-ai schimbat, sau fără să-ţi dai seama, ai devenit invizibil …

După ce îşi trec acestea prin gând , ajungi la constatări simple:
Asta e viaţa, sunt oameni şi oameni …
Poate lor, le este ruşine să discute cu tine, poate au ajuns la o stare de desconsiderare proprie, încât nu mai pot face faţă…
Aşa este în viaţă, nu toţi oamenii pot trăi în prezent cu trecutul lor, deşi nu pot şti ce anume le rezervă viitorul!


Munca in zadar

22/09/2010

Munca în zadar…este o muncă prestată de o persoană , muncă ce nu are nici un folos ….
Această muncă poate fi prestată din plictiseală, impusă sau uneori cu intenţii bune fără a se vedea urmarea ei.

Un bărbat atârnă de balustradă, şi îşi vopseşte balconul. A ales o culoare frumoasă, care să iasă bine în evidenţă, mai ales că a nimerit şi nuanţa ideală. În acest timp, vecinul de deasupra îşi scutură aşternuturile, iar vecina de mai sus , udă florile….picăturile ajung mai jos….

Un şef de birou, care vrea cu orice preţ să iasă în evidenţa, în ochii superiorului impune subordonatului să facă diferite situaţii pentru a le avea la îndemână, normal ca fiind făcute de acesta , în orice situaţie. Multe dintre acestea, ajung la coşul de gunoi , fiind nefolosibile, în timp ce alte lucruri pregnante au tot fost amânate….

Un locatar de bloc, venerabil pensionar, iese zilnic în faţa blocului cu forfecuţa de tăiat gardul viu şi mereu găseşte ceva de retuşat…

O femeie merge în fiecare zi la prietena ei, coafeză pentru a-şi aranja „look-ul” dar nu foloseşte umbrela când plouă….

Oare lucrurile în zadar se fac din obişnuinţă sau doar de dorul …lelii… cum se zice în unele cercuri?
Toţi constatăm câteodată că am pierdut moment,e sau am lucrat în zadar dar unii însă persistă în continuarea lor….


Bucuria micilor reusite

21/09/2010

Cerul strălucind de razele binefăcătoare ale soarelui este străbătut de o minge colorată, un meteorit care vine brusc spre mine!
Mă trezesc buimac şi constat că nu am fost lovit de nimic, doar am aterizat pe podea, din pat. Mă uit afară şi totul pare normal. Respir uşurat, pentru moment, după care intru în panică văzând poziţia limbilor de la ceasul de pe perete. Sar, probabil la fel de repede cum căzusem din pat şi mă uit la telefonul mobil, al cărei alarmă trebuia să mă trezească. Telefonul era descărcat!
Brusc încep să mă agit între chiuveta din baie, cuierul cu haine din hol şi aragazul din bucătărie unde îmi pusesem să se prepare cafeaua. După câteva ture fără rost între aceste locuri, mă decid să opresc focul, să închid apă şi să mă îmbrac în viteza cea mai mare. Reusesc cu greu, încui în viteză uşa, nu înainte de a agăţa din mers, punga aflată în cuier.
Apoi, cu o viteză invidiată şi de sportivii de performanţă, alerg spre autobuzul care mereu întârzia două minute peste programul ce trebuia să-l urmeze. Reusesc să ajung pe strada unde se afla statia, pentru a constata că autobuzul respectase acel termen de două minute, dar venise cu această marja, mai repede…. Tocmai semnaliza o depăşire pe care eu o simţeam ca un salut de … la revedere!
Mă hotăresc să iau un taxi, îmi caut telefonul , amintindu-mi că-l lăsasem acasă, în priză, uitând să apăs butonul de alimentare al acestei prize. Apelez la o persoană de acolo pentru a-mi împrumuta telefonul, dar persoana respectivă se uită ciudat la mine, spunând că nu dispune de asemenea obiect care tocmai începea să se facă auzit, în buzunarele acestuia… Poate dacă ceream un leu sau o ţigară, aveam mai mult succes.
Mă decid să pornesc pe jos, spre staţia de taxiuri. Când o pornesc, constat că ceilalţi oameni nu-şi plimbau degeaba umbrela, chiar ploua. Eu fiind mereu pe fugă şi la adăpostul acoperişurile clădirilor, nu observasem.
În fine, cu greu, ajung într-o staţie de taxi. Mă reped în prima maşină unde trag de portiera care nu se deschide. Mă uit înăuntru pe geam şi constat că şoferul plecase. Mă reped spre al doilea taxi care însă nu exista, fiind gol locul de parcare de această dată. Mă uit şi constat că din cauza vremii, taxiurile aveau clienţi… La un moment dat, văd un taxi care vine în trombă. Mă agit şi-i fac cu mâna, iar el răspunde împroscându-mă cu apa din balta aflată în faţa mea.
Mă enervez şi apoi decid să merg cu alt autobuz, chiar dacă voi întârzia…Motiv pentru care, peste câteva minute bune, mă aflu în autobuz. Deschid punga să-mi scot portofelul când, constat că greşisem punga … în ea aflându-se două portocale şi o chiflă, cumpărate în urmă cu o seară de la un hiper-market. Legitimaţia mea tip card, rămăsese acasă….în timp ce aud lângă mine, o voce groasă spunând: „ Biletele sau abonamentele la control, vă rog!”

Această zi mi-a indus o stare ciudată, de o zi, cu eşecuri. Dar apoi am constat că eşecurile din viaţa, mici sau mari, te fac mai puternic şi poţi învăţa, în timp, din ele.

Şi ceea ce era mai important, am descoperit , că trebuie să te bucuri de cele mai mici victorii, ca atunci când reuseşti să prinzi autobuzul, pentru că micile reuşite, duc spre marile realizări, spre victoriile care omul le aşteaptă mereu.

Dacă nu poţi vedea micile reuşite, ele se pot ascunde după eşecurile care par tot mai imense…