Sa privim in profunzime

23/11/2010

De curand am scris un articol pentru un concurs.
Acesta a fost citit si am primit comentariile aferente. Desi in articol, care era mai amplu, am prezentat mai multe idei, comentariile s-au referit pentru ultimul paragraf, in proportie de 90%.
M-am intrebat, oamenii poate au citit pe sarite sau au inteles doar sfarsitul care de fapt nu era o concluzie. Oamenii au vazut doar ambalajul, asa cum unii vad doar aspectul exterior al omului.
Dupa un timp, m-am gandit ca poate oamenii vor sa vada, sa inteleaga, sa ramana doar cu ideile vesele, optimiste si fericite.
Ma bucur ca lumea apreciaza ceea ce este bun dar trebuie sa stim sa trecem si printre cele rele. Un om avertizat de lucrurile rele, este pe jumatate salvat de ele!
Viata unui om nu trece doar prin fericire, calea este una lunga , uneori dificila, lucru care ne face sa abandonam, poate prea repede, chiar inainte de a se ivi ceea ce cautam, care se afla dupa coltul care am ezitat sa-l mai trecem.
Sa fim optimisti, sa credem in bine, dar mai ales sa facem acest bine semenilor nostri chiar daca ei nu merita, pentru moment.
Vine o vreme, o clipa, cand poate si ei isi vor intoarce fata blanda spre ceilalti.
Ambitia este importanta cand ajuta cunoasterea , arta nu cand este spre binele personal, in detrimentul altora.

Anunțuri

Ce este ciudat?

19/11/2010

De multe ori spunem că o anumită persoană, situaţie este ciudată.
Noi spunem acest lucru fără a preciza din ce motiv.
De multe ori, ceva ciudat pentru cineva, pare perfect, normal pentru altcineva. Nu există o scară, o unitate de măsură pentru a determina acel ceva…ciudat.

Dicţionarul ne explică ce înseamnă ciudat : ceva care iese din comun, care şochează (prin aspect, manifestări, evoluţie etc.); curios, straniu, bizar; ciudos.

Unii oameni se îmbracă ciudat, alţii au frizuri ciudate, alţii se comportă într-un anumit fel care poate duce la anumite interpretări.
Noi când ne gândim la anumite lucruri sau oameni pe care catalogăm ca ciudaţi, uităm să ne privim pe noi înşine.
Poate şi noi, la rândul nostrum părem altora ciudaţi!
De multe ce este ciudat la oraş, este normal la sat. Sau într-o ţară un lucru este ciudat şi altă parte a Lumii este ceva normal.
Oare cât de mică este bariera de la normal la ciudat?


Unii adolescenţi…

10/11/2010

Vârsta adolescenţei este una dintre cele mai frumoase perioade din viaţa unei persoane. Important însă, este cum treci prin ea, pentru că te marchează pentru o mare parte din viaţa ta.
Adolescenţa începe să se manifeste, prin etalarea „eu-lui”, a personalităţii. Unii adolescenţi devin rebeli pentru a cuceri adolescentele care admiră eroi din televiziune. Mulţi se inspire din ceea ce văd la TV: filme, ştiri şi bârfe….
Acum adolescentul nu este dispus să înveţe lucruri utile pentru viaţă. Unii cerceteazî ceea ce văd, dar nu pentru a învăţa ceva, doar pentru a putea distruge.
De ce dacă unii adolescenţi stau la o masă, trebuie să o zgâlţăie, să o distrugă? Ei nu pot sta locului deoarece au energie pe care nu o consumă în mod constructiv. Părinţii nu se mai ocupă de cei 6-7 ani ai lor, cei de acasă cum se zice. Când vin de la şcoală nu-i întreabă ce au făcut, deoarece, unii ar putea să spună doar că au fumat cu o ţigară în plus faţă de ziua precedentă…au băut câte 2 doze de bere în pauza dintre ore, ascunşi în zona verde din jurul şcolii, unde au aruncat resturile ….
După ce că distrug bunuri pentru care alţii au muncit, pentru un confort care nu este doar pentru ei, acestea îşi aruncă pachetele de ţigări, dozele de bere pe unde apucă deşi doar la 2-3 metri se află un coş de gunoi.
Unii sunt atât de cunoscători ai limbii române încât când scriu ceva, încerci să descifrezi măcar o parte din ceea ce a vrut să spună. Ei trec clasele prin influenţă ( sunt copii de politicieni importanţi ) sau milă ( plâng mamele la şcoală că au condiţii grele, copii mulţi, tată alcoolic, fără a se gândi că şi copiii lor pot ajunge ca soţii lor…).
Când le faci observaţie, toţi răspund din instinct : „Ne scuzaţi”…dar prin viaţă nu treci cu scuzele, rămân faptele.
Nu înţeleg de ce unii vor copii, dacă nu vor, nu pot, nu-şi permit să aibă grijă, de ei. Pot apela la ajutor dar omul a devenit mult mai rău în zilele de acum…Însă de multe ori, un bine făcut cuiva , te poate face fericit.
Creşteţi copii, cu cei 7 ani de acasă, pentru a fi sprijin în viitor, nu un bolovan care te trage spre prăpastie.
Mai sunt şi excepţiile care de obicei întăresc regula. Trebuie avută mare grijă de aceste excepţii, pentru a nu fi luaţi de val…de ceilalţi….
Cum îi creşti şi educi, aşa îi ai! Adolescenţa …haină grea….


Generalizarea

09/11/2010

Omul este obişnuit să eticheteze repede anumiţi oameni, anumite produse sau servicii.
Dacă nu i-a plăcut ceva sau cineva, deja gama de produse sau familia respectivă intră pe lista neagră.
Motivul este uneori simplu: persoana nu are timp sau nu vrea să discearnă. Este mai simplu o etichetare la prima vedere / constatare.
În acest fel, de pierdut are obiectul/omul care a produs impresia.
Dar, mai grav este când, poate aceea persoană te poate ajuta în altă problemă dar tu nu ai încredere sau nici nu te gândeşti.
Este uşor să generalizezi, pentru că după aceea îţi impui mental acest lucru iar apoi cine ştie ce va fi.
Dacă cineva bea o bere la o întâlnire cu nişte cunostinţe noi, este etichetat ca beţiv. Dacă mănâncă mult, poate nu a servit masa în aceea zi, este numit nesătul.Dacă un bărbat admiră o femeie, este catagorisit ca afemeiat. Dacă o femeie vorbeşte mult, este guralivă…dar unul care generalizează lucrurile este numit …generalist sau general ?
Nu generalizaţi oamenii sau obiectele pentru că pot apărea surprize , poate plăcute sau cu urmări neplăcute pentru voi….
Priviţi problema în timp şi mai ales, în profunzime, nu se ştie ce este în depărtare…