Alianţe şi duşmănii

27/02/2011

Viaţa este ciudată , uneori te lasă fără replică datorită întâmplărilor neprevăzute pe care le trăieşti , în acel moment.
Experienţa acumulată , înseamnă foarte mult pe parcursul călătoriei cu trenul vieţii.
Din experienţă poţi coborî la gara care crezi că este cea ideală pentru tine deşi uneori idealul este departe de real….

Nu există om, indifferent de statut, calităţi sau principii care să nu aibă duşmani.
Este uşor să-ţi câştigi duşmani chiar dacă nu faci nimic în acest sens.
De ce avem duşmani, m-am întrebat mereu? Răspunsul este unul simplu: omul, vrea să fie mereu superior, uneori mult prea superior. Unii oameni sunt capabili de puteri inimaginabile ca să distrugă ceea ce face sau gândeşte un alt om, persoană care poate fi un potenţial rival….în ceva!

Pentru a fi pregătit în lupta cu duşmanii, mai ales cei nedeclaraţi, dar nu invizibili, trebuie să te bazezi tot pe…duşmani. Cum se poate? Am trăit o asemenea experienţă şi m-a ajutat să văd cu alţi ochi, altă minte relaţiile inter-umane.
O persoana a dorit din toată fiinţa ei să ajungă o vedetă, bine văzută în ochii patronului, motiv pentru care vâna greşeli, chiar dacă erau ale ei, urma principiul de a da vina pe alţii. Totul îl făcea cu mare tam-tam. Dorind să demonstrez adevărul , am găsit un aliat neaşteptat: duşmanul duşmanului meu cum s-ar zice! Acest duşman al duşmanului a făcut totul, chiar mai mult decât se credea pentru a demonstra vinovăţia rivalului-duşman.
Aşa am descoperit că în viaţa, te poţi baza uneori, pe unii duşmani, cu care să realizezi alianţe dar numai pentru scop şi perioadă definită.
Politica este plină de aceste modele de alianţe, rivalităţi duşmănoase….

Din păcate bunătatea şi sprijinul necondiţionat pentru bine, a cedat locul alianţelor din duşmănie…rivalitate, răutate….
Aşa este viaţa, trebuie să ne adaptăm dar să ne păstrăm principiile, indiferent de ceea ce ne aşteaptă după …colţ !


Rautatea oamenilor

20/02/2011

Orice fiinţă, ca şi omul se naşte plin de bunătate, pregătit pentru o viaţă şi o luptă cu el înşuşi.
Omul, cu cât evoluează în viaţă, descoperă noi perspective şi-şi îmbogăţeşte experienţă şi stilul de viaţă.
Omul, se deosebeşte de alte fiinţe, prin faptul că , în mare proporţie, gândeşte! Contează însă foarte mult cum, mai ales ce, gândeşte.
Este greu de înţeles ca un om bun să devină rău, egoist, să se bucure de nereuşitele altora, fără a le observa pe ale lui….
Dacă studiem omul în mediul său, de lucru, descoperim cauzele răutăţii lui, în cea mai mare parte. Dacă oamenii cu care intri în contact, vor să te facă să fii nervos, să distrugi, doar pentru ca unii să-şi atingă scopurile…ori devii unul de-al lor, ori pleci…..
De multe ori, o dilemă, poate schimba cursurile vieţii mai multor persoane, nu numai ale celui care este pus în situaţia de a rezolva problema. Sunt şi alte persoane apropiate implicate în aceste răspunsuri…de viaţă.
Putem fi buni şi răi în acelaşi timp? Nu se poate…Omul , aşa cum îi dictează sufletul, cum îi este inima, îi este şi fapta.
Am văzut un experiment…Se întâmpla la o firmă oarecare, normală…pe cât de normal se poate într-o lume agitată….O femeie , o angajată, reuşise prin comportamentul ei să dispere pe cei care lucrau în birourile alăturate ei. Conducerea, a luat decizia să o mute în altă zonă pentru a rezolva mai multe probleme,acesta fiind un loc mai liniştit dar mai agitat. Concluzia, după câteva zile, toţi angajaţii erau nervoşi, agitaţi şi răul pusese stăpânire pe ei….
Ce soluţii pot fi în aceste cazuri? Trebuie să schimbi omul, dar acest lucru nu se poate decât cu voia lui…
Fiecare să se gândească că a fost bun odată şi poate redeveni….Să încerce acest lucru pentru câteva zile, poate…poate….


La vânătoare de greşeli

13/02/2011

Ce facem când descoperim o greşeală? Căutăm să remediem situaţia şi problema ivită!
Pentru aceasta ar trebui să ne implicăm în rezolvarea ei, indiferent cum a fost generată, această greşeală.
Dar, din păcate puţină lume face acest lucru.
În ziua de azi, foarte mulţi oameni, vânează greşelile pentru a le scoate în evidenţă, pentru ca ei să iasă bine în faţa altora. De ce? Pentru că ei sunt inferiori celor care au greşit şi vor să-i tragă înapoi pe acestia. Este normal să greşesti, deoarece doar cei care nu muncesc, chiar nu au, cum să greşească.
Dacă apare o greşeală, primul pas al multora este cel de a prezenta această greşeală, cu un tam-tam cât mai mare, ca apoi să se laude că au rezolvat problema. Ciudat este, momentul când se poate descoperi că aceea greşeală a fost generată chiar de persoana respectivă dar o maschează.
Ce câştigi dacă vânezi greşelile oamenilor? Recunoaştere? Valoare? Admiraţie? Nu cred…este ca la grădiniţă…”Doamna…Doamna…el face x lucru…Doamna….”…Oare acesti oameni nu ajung să se maturizeze?
Dacă fiecare s-ar implica în rezolvarea problemelor ivite, atunci ne-am uşura viaţa şi am trăi ăn armonie.
Dar omul este om…..Se deosebeşte de animale prin faptul că gândeşte. Însă contează mult şi cum anume, gândeşte!


Gestionarea timpului

06/02/2011

Se zice ca timpul este relativ….
Se mai spune ca timpul a inceput sa se scurteze…timpul dinainte nu mai este ca timpul de acum…
De cate ori nu s-a intamplat ca sa nu ne ajunga timpul, desi a fost planificat minutios!
Ce se intampla cu timpul, cum „zboara” asa de repede…De ce?
Suntem noi vinovati ca nu ne putem gestiona timpul corespunzator? Poate ne pierdem in lucruri marunte si nu avem destul timp pentru a face lucruri valoroase sau marete!
Poate ne place sa ne pierdem timpul…si nu ne dam seama de acest lucru numai cand ajungem la varsta regretelor….

Cand ajungem prea devreme la o intalnire asteptam nerabdatori sa treaca timpul, alteori datorita unor secunde pierdem lucruri importante…
Daca ar fi sa alegem, ca la o intalnire sa ajungem mai devreme sau sa intarziem ce am alege? Felul in care ne prezentam, este cartea noastra de vizita, in viata.
Cum te inveti , asa traiesti! Este greu sa faci schimbari in viata, din mers.
Am ajuns sa alergam dupa timp, nu sa fim in pas cu acesta.

Ce este de fapt timpul? O masura a trecerii etapelor din viata, chiar a existentei noastre. La inceput ne permitem sa pierdem timpul, dar apoi descoperim cat este de pretios, alergand dupa el.
Timpul oricum se scurge, deci , conteaza cum si in ce fel. Daca-l petrecem in mod placut, sau util, nu vom regreta niciodata trecerea lui.
Timpul ne umple albumul vietii cu noi file , peste care sa ne uitam in …timp…

Timpul este pretios, devenind chiar o moneda de schimb, in viata.
Noi ne vindem timpul, pentru bani, viata, si nu numai….
Important este , sa fie util pentru cineva ceea ce facem noi in timp…si sa avem acel TIMP, pentru persoanele dragi si pentru sufletul nostru.

Sa ne acordam din timp si noua si sa-l gestionam in cel mai util mod!