Dusmanul de langa noi

30/03/2011

Duşmanul este un cuvânt de care vrem să ne ne ferim dar nu reuşim. Nu cuvântul în sine este ceea ce ne înspăimântă, ci doar ceea ce se află în spatele acestuia.
Ce este un duşman ? – persoană care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau de cineva, care urăşte ceva sau pe cineva.

De ce suntem mereu înconjuraţi de duşmani, declaraţi sau nedeclaraţi?
Omul în firea lui, ar trebui să fie bine-voitor cu cei din jur, să trăiască în armonie, pace, înţelegere….dar se pare că acest lucru plictiseşte pe unii dintre oameni. Dacă nu ar jigni prin vorbe sau fapte, prin însăşi atitudine….ar fi trişti….
Niciodată n-am putut înţelege omul care cu satisfacţie , pune cărămida distrugerii unui seamăn de-al său. Un om poate ucide , fizic sau sufletesc un seamăn de-al său, cu zâmbetul pe buze.

Omul trebuie uneori să fie dur, dar dincolo de autoritate nu trebuie să existe duşmănia…
Mai rău, omul fiind bolnav, suferind, unii chiar în acele momente se bucură intens şi doresc să participe activ la înrăutăţirea situaţiei acestuia.

De unde apare sămânţa duşmăniei…parcă înainte nu era atâta răutate în oameni ca acum şi mai ales ura, care parcă creşte zi cu zi !
Ajungem să avem momente când ne este silă să facem anumite lucruri , să participăm la anumite evenimente, sătui de prezenţa duşmanilor.

Oare nu s-a întâmplat ca cineva să-şi ajute duşmanul în vreo problemă iar apoi acesta să-şi “continue” activitatea ca şi cum nu s-a întâmplat nimic?

Mereu evit să-mi fac duşmani dar ei răsar de peste tot, ca ciupercile după ploaie. Ei apar din ambiţie, din dorinţa de a fi mai presus ca alţii, din invidie şi din cauza caracterului pe care-l au.

Când nu ne vom mai duşmăni între noi, vom avea o viaţă fericită, liniştită şi putem realiza multe împreună. Unii nu înţeleg că se poate prospera datorită coeziuni grupului mai mult decât prin distrugere. Este adevărată vorba “unde-i unul nu-i putere, unde-s doi puterea creşte….” dar spre bine!

Dumnezeu să ne alunge duşmanii şi să-i aducă pe drumul cel bun. Măcar să-i facă să gândească încă o dată, înainte de a face rău….Măcar să se gândească serios, la ceea ce ar câştiga de pe urma demersului lor.


Comparaţia vieţii

26/03/2011

De ce, mereu ne ridicăm sau ne coborâm la nivelul anumitor personae pentru a ne compara cu ei?

De mici copii, ne comparăm jucăriile, prietenii, îmbrăcămintea…. Ne întrebăm părinţii care dintre noi este mai bun, mai frumos….Întrebăm pe unii pe alţii, pe noi, pe cine iubim mai mult, pe mama sau pe tata?
Apoi încet creştem şi începem să ne comparăm valorile cu cei din jur, fără a ne gândi prea mult la noi înşine.

Mă întreb de ce ar trebuzi să-mi placă şi mie un lucru cum are X şi să mi-l achiziţionez şi eu?
De ce să ne luăm maşini scumpe şi să le stricăm pe terenurile agricole de pe unele unele drumuri…. ca să ne uităm cum am risipit banii?
Sau de ce să-mi achiziţionez produse scumpe doar de dragul de a avea ceva de fală?

Încercăm mereu câte ceva dar doar pentru a face ceva mai mult, să demonstrăm ceva, cuiva, în comparaţie cu altcineva.

Comparaţia cu alte persoane trebuie să fie doar din cauza ambiţiei de a reuşi în viaţă nu din dorinţa de competiţie şi laudă de sine.

Trebuie să fim noi înşine, fără a ne gândi la ceea ce fac alţii. Pentru că fiecare, prin ceva este unic. Acel unic poate fi ceva benefic pentru cei din jur.

Să fim prieteni cu alţii, dar să fim noi înşine!


Suflet pierdut

19/03/2011

Fiecare dintre noi avem o viaţă, un suflet. Se spune că oglinda şi imaginea omului nu este portretul său fizic şi cel psihic, sufletesc.
Mulţi credem că suntem, avem suflet bun. De ce credem asta? Pentru că poate oferim nişte mărunţis unui cerşetor, poate ajutăm o persoană cunoscută…poate…..
Dar ne-am gândit vreodată că noi ucidem suflete? Sau mai exact atentăm la ele….?
Cum ? De Ce?

“Uciderea este ridicarea vietii aproapelui fatis sau intru ascuns, viata de care dispune numai Dumnezeu: Sa nu ucizi”.

Aceasta este explicaţia unei crime, ucideri. Noi nu ne gândim că în momentul în care ne răstim din senin la semenii noştri, fie acasă, fie la servici…de fapt atentăm la uciderea lor sufletească. Nu pot înţelege oamenii care acum zâmbesc şi vorbesc frumos, iar peste câteva secunde te atacă făţiş sau mai grav,pe la spate, distrugându-te, uneori doar pentru propria lor plăcere. Aceste manifestări, sunt ca cele în care ai tortura fizic o persoană!
De ce oamenii se cred buni şi sunt satisfăcuţi dacă distrug pe semenii lor? Cum se pot privi acei oameni în oglindă?

Cred că un om ar fi fericit cu un salariu decent la slujbă dacă purtarea celor de acolo, este una adecvată. În momentul ăn care îţi este silă să mergi la locul de muncă, este clar , că încet-încet îşi pierzi sufletul, vlagă…viaţa. Dar ceea ce este ciudat, nu patronii sau conducerea este ceea care ucide sufletul … colegii, care prin aceasta parvin, devin importanţi, dar nu-şi dau seama, că acestea sunt doar pentru ei….Este uşor să-ţi pierzi demnitatea dar greu să ai un suflet fericit!

Nu este plăcut, când te duci la culcare seara, să fii fericit că ai fost bun, nu doar cu tine, cu prietenii sau familia şi chiar cu toţi pe care i-ai întâlmit!?

Unii patroni, au ajuns să prefere profesionişti mai slabi pregătiţi dar profeşionişti în viaţă!

Să fim buni!


Ascultarea din cunoaştere

18/03/2011

Omul din momentul păşirii în viaţa începe să-ţi pregătească deprinderile. De mic începe să înveţe să meargă, să mănânce, să vorbească, să plângă, pentru a da ştire micilor probleme cu care se confruntă.
Cu evoluţia în timp, pe parcursul anilor, omul învaţă şi cunoaşte multe lucruri. Prin cunoaştere omul devine o fiinţă superioară şi realizează multe, atât pentru sine cât şi semenii săi.
Cunoaşterea nu înseamnă că persoana respectivă este atot-ştiutoare, din contră, mereu este câte ceva de învăţat, de aprofundat!
Dacă omul îşi iubeşte semenii, fiinţele din jur, poate trăi, măcar în interiorul său, într-o lume mirifică. Păcat că mereu există uscături în pădure…la care nu avem ce face….
Dacă fiecare cunoaştem ceva, nu înseamnă că suntem „profesori în domeniu”. Oricând, cineva din jurul nostru poate găsi soluţii adecavate la care noi nici nu ne gândim. Numai oamenii limitaţi, consideră că ştiu tot şi nu trebuie să-i asculte pe cei din jur.
Omul care păseşte prin viaţă, Cunoscând, Iubind şi Ascultând poate spune că nu a trăit degeaba, realizând ceva, cu ajutorul celor din jur.

Prostia este aproape de cunoaştere…. De ce? Doar un om prost, crede că ştie tot. Omul deştept, în permanent studiu, cunoaştere, cercetare, ştie în orice moment atât ceea ce ştie, cât mai ales, ceea ce nu ştie….dar poate afla!
Să nu fim oameni închişi şi să fim deschişi mereu la noi, ca un soare care se ascunde mereu în spatele munţilor, până îl descoperim, după care iar se ascunde aşteptând să fie descoperit….


Arta de a trăi

09/03/2011

Cum este viaţa? Fericită sau tristă, bună sau rea….mereu cădem în extreme când ne gândim la felul cum trăim noi.
Viaţa trebuie trăită la maxim şi cel mai bine este să facem lucruri bune, să ajutăm pe alţii şi atunci putem considera că avem împliniri.
Zilele din viaţa noastră nu sunt toate identice pentru că viaţa ar fi monotonă, plictisitoare. De aceea, nici măcar o zi nu seamănă în totalitate cu altă zi.

În viaţa noi ne ghidăm mult după sentimentele şi stările pe care le avem.
Dăcă suntem veseli trecem mai uşor peste obstacole, decât trişti…
Dacă reuşim să ne păstrăm umorul, calmul, zâmbetul, putem realiza multe, poate nu pentru alţii, dar măcar pentru noi, ca să ne simţim bine.

Mulţi au tendinţa de a face ca oamenii să sufere, să le inducă o stare de nervozitate, tristeţe….dar trebuie lăsaţi în pace, chiar ignoraţi.
Sunt oameni care nu pot trăi o zi fără a face pe cineva să sufere, aşa cum alţii nu pot trăi o zi fără mâncare. De ce? Pentru că în interiorul lor se simt puternici dar sunt mult sub demnitatea şi nivelul celor cărora le vor răul. Nu degeaba este o vorbă: deşteptul cedează….
Valoarea omului se vede în timp, după ce se slefuieşte în viaţă.

Fiecare dintre noi, avem rostul nostru în viaţă. Nu trăim pentru a călători prin viaţa ca raţele prin apă.
Fiecare dintre avem un ţel, un rost şi mai ales o datorie morală.

Chiar viaţa şi felul în care o trăim , este o artă, pe care din păcate, puţini o apreciază .

Ce contează un zâmbet în loc de tristeţe, un rurâs pentru cei pe care-i întâlneşti în calea, în loc de priviri …care pot ucide.?!

Dacă tu esti vesel, simţi că trăieşti, treci mai uşor peste probleme, iar cei din jurul tău devin mai buni!

Ce minunat ar fi, ca măcar o zi, să fie un experiment, în care nimeni să nu gândească, să nu facă, nimic rău şi mai ales, dacă nu are nimic bun de zis sau de făcut, să tacă sau nu facă….

Important este, să avem o dorinţă de a trăi în concordanţă cu ceea ce ne înconjoară!


Există adevărul absolut ?

05/03/2011

De multe ori ne-am întrebat dacă persoana care ne comunică anumite informaţii, ne spune adevărul. Poate nici persoana respectivă, nu deţinea adevărul!
De fapt ce este adevărul?
Adevărul este realitatea existentă… dar oare există adevăr absolut, sau….
Simplu. Toţi pornim de la adevăr, sau cel puţin aşa trebuie să fie, dar pe drum ne urmăm propria gândire, idee, care poate se abate, fără să ne dăm seama de la adevăr. De multe ori, când asculţi mai multe opinii, păreri, ai impresia că toţi au dreptate, deşi părerile se contrazic. Este ca şi cum ai porni să te plimbi pe o stradă a ADEVĂRULUI, apoi ajungi într-o zonă unde te rătăceşti şi porneşti după anumite indicaţii sau indicii, ajungând poate, pe ocolite, sau deloc, la locul dorit….

Fiecare dintre noi suntem puşi în anumite situaţii jenante în timpul vieţii. Unii se folosesc de minciuni pentru a scăpa de aceste situaţii, fără a le păsa de cei din jur, care pot suferi din cauza acestor ne-adevăruri.
Cu siguranţă toţi am trecut prin momente în care adevărul era poate doar o himeră. De ce?
Nimeni nu deţine întregul adevăr, pentru că suntem puşi în viaţă, să trecem peste obstacole care pot denatura adevărul. Atât de aproape este bariera între adevăr şi minciună…că nu descoperi prea uşor, când fără voia ta, ai trecut de o parte sau alta a acestei bariere.

Important este, ca noi înşină să mergem pe drumul lin fără a ne împiedica de provocările celor care au anumite scopuri….
Este de preferat, ca atunci când seara, te culci, să ai un somn liniştit, fără mustrări de conştiinţă sau de gânduri negre!
Adevărul nu trebuie să-l căutăm, trebuie să-l deţinem noi, în relaţiile cu cei din jur, chiar dacă uneori poate avea repercursiuni asupra noastră