Cand refuzand …se accepta destinul

Mulţi dintre noi ne temem de refuzuri, indiferent unde ne-am poticni de ele.
De ce ne temem de refuzuri? Pentru că acestea ne duc spre un disconfort personal care apoi poate fi ceva, care va face în timp, poate, din ţânţar …armăsar!

Dar uneori este ciudat, când un refuz este perceput spre …o aprobare!
Uneori cineva refuză din datorie sau obligaţie ceva anume dar face cumva ca să …accepte acel lucru prin alt mijoc.
Dacă cineva vrea să părăsească un loc de muncă poate cere ceva ce merită, care refuzat, duce spre acceptarea unei oferte.
Deasemenea prin refuz se poate ajunge la un compromis.

Ceea ce nu este normal, ca acest refuz, să fie categoric, fără explicaţii sau vreo anumită logică.
Multora s-a întâmplat, ca astăzi să refuze ceva şi mâine să regrete!
Un refuz ca şi o aprobare trebuie gândită, analizată, înainte de a da vreunul dintre aceste verdicte.
De multe ori ne grăbim, ne pripim…lucru care ne costă pe noi, şi nu numai…
Orice situaţie trebuie analizată!

Să fim meditavi, să gândim indiferent de răspuns, chiar dacă, vom regreta vreodată ceva! Să regretăm pe baza unei soluţii gândite nu din cauza unei pripeli!

De aceea omul se deosebeşte de alte fiinţe…pentru că ar trebui să gândească, să fie ca o trestie, care se îndoaie la vânt, dar nu se rupe!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: