Oamenii sa fie ca pomii…..

26/11/2011

Sa fim drepti, fara a fi orbiti de ispitele vietii!!!


Judecata

20/11/2011

Judecata este ideea apartenenței unei însușiri la un obiect sau ideea neapartenenței însușirii respective la obiect. În cazul în care ideea exprimă apartenența însușirii la un obiect ea se numește judecată sau propoziție logică afirmativă, iar dacă exprimă neapartenența unei însușiri la un obiect este o judecată negativă sau propoziție logică negativă. Adică judecăm afirmativ sau negativ pe cineva, ceva….

La Judecata de apoi Hristos va judeca si pe oameni si pe ingeri, adica pe diavoli si toate popoarele lumii. Atunci cand va veni Fiul Omului intru slava Sa, va pune pe pacatosi de-a stanga Sa si pe drepti de-a dreapta Sa si va rasplati fiecaruia dupa faptele lui.

Noi des judecăm pe cei din jurul nostru, dintre cei cu care intrăm în contact. Începem să-i verificăm şi să-i judecăm, fără a ne da seama, că de fapt ne judecăm pe noi. Judecăm prin gândirea noastră, fără a ştii cum gândesc alţii.

Dacă toţi am gândi la fel, am fi un tot unitar, dar de fapt , fiecare dintre noi, este … unic.

Când facem ceva anume cuiva, trebuie să ne gândim că facem pentru că aşa vrem, aşa simţim, nu pentru că avem o obligaţie sau vrem să-l facem dator pe cel căruia i-am făcut acel bine, ajutor…în sensul pozitiv.

Nu trebuie să-i judecăm pe cei din jur. Nici nu trebuie să ascultăm bărfa, judecata celor de lângă noi, pentru că de fapt ei nu vorbesc despre alţii, vorbind despre ei înşişi.


Impulsul

19/11/2011

Impulsul este caracterizat prin reacţiile pe care le avem în momentele obişnuite fie ele relaxante sau stresante din viaţă.
Şi creierul uman produce impulsuri electrice, numite cerebrale care se măsoară după amplitudine şi frecvenţă.
De multe ori când ne luăm după primul impuls facem anunite greşeli, fapte, care le regretăm , când gândim la „rece” cum s-ar zice.
Trebuie să ne stăpânim anumite porniri, impulsuri pentru că riscăm să rănim pe cei din jur. Apoi vom regreta, dar uneori regretele pot fi târzii…

Să ne închipuim că am bate un cui în uşă pentru fiecare impuls care a produs regrete. Apoi putem scoate cuiele în momentul când reuşim să remediem situaţia sau facem lucruri, fapte bune. Chiar dacă scoatem toate cuiele, uşa este distrusă, se va uza mai repede în timp…Aşa este şi cu persoanele de lângă noi…

Să gândim, înainte de a acţiona conform primului impuls. Gândirea de fapt, ne deosebeşte de celelalte fiinţe pământeşti.
Gândind, învăţăm să trăim în armonie, iubire sufletească , pace şi linişte. Dacă ceilalţi sunt răi cu noi, să încercăm noi să-i facem să se schimbe în timp, nu ei pe noi.

Să ascultăm doar de impulsurile pozitive, care produc bine nouă înşine şi celor din jur. Să gândim impulsiv şi să acţionăm cu discernământ.


Multumirea nemultumire.

11/11/2011

Majoritatea dintre noi, dorim să mulţumim pe cei din jur, cu ceea ce facem , cum realizăm acest lucru, şi să ne simţim împliniţi, utili.
Dar niciodată nu vom reuşi să mulţumim pe toată lumea! Din atâta agitaţie pentru a mulţumi pe cineva, putem nemulţumi pe altcineva.
Trebuie însă, prioritar, să ne gândim la noi înşine, să ne mulţumim pe noi, să ştim că ceea ce facem este bine, spre binele nostru şi al celor din jur.

Aşa cum de multe ori ne dorim ceva intens şi când acel lucru se întâmpă descoperim că de fapt, nu a fost bine pentru noi…deci trebuie să ştim ceea ce ne dorim….
Aşa cum dacă un flacon de cremă de ghete neagă ne explodează în faţă, sigur vedem negru în faţa ochilor….
Aşa trebuie să ne nu dorim intens să mulţumim chiar pe toţi cei din jurul nostru, pentru că putem vedea negru în faţa ochilor prin prisma nemulţumirii unora….

Mulţumirea sufletească duce la liniştire, relaxare şi fericire. Trebuie să fim noi înşine, nu să etalăm extra-valori pentru a impresiona, aşa cum mulţi fac, pentru anumite profituri, pe care în timp le pot plăti cu sănătatea, şi nu numai….


Idealuri uitate, ganduri prafuite, sentimente neglijate

05/11/2011

Cu trecerea timpului, multe dintre nazuintele, gandurile si idealurile noastre au disparut, precum nisipul printre degetele. Multe sentimente si idei, au fost luate de valuri, precum apa ce sterge scrisul pe nisipul fierbinte al plajei.
Oamenii incep sa-si piarda bunatatea, cred ca ar trebui sa facem o rezervatie pentru protejarea ei …
Momentul in care cineva ajuta dezinteresat pe altcineva este tot mai rar in viata de zi cu zi.
Lenea domneste, nepasarea indruma, uitarea ne curprinde.
Oamenii care participa la diverse evenimente ale vietii, se prezinta acolo mai mult din obligatie si pentru a avea motive de barfa.
Cuvintele insa nu ucid, dar distrug….Ne distrug chiar pe noi, pe cei ce clevetesc…Cuvintele se pot intoarce usor, ca un zbor lin, impotriva celor care le-a emis in eter…..
Ura este cel mai periculos dusman al nostru. Chiar daca noi nutrim acel sentiment pentru cineva, acest fapt ne poate distruge fara regrete, in timp si spatiu…
Sa nu lasam idealurile uitate, gabdurile prafuite, sentimentele neglijate, viata trista si monotona in lumea vitzei, sa ne duca spre distrugere interioara si chiar…exterioara.
Sa lasam sa dispara in negura noptii si sa privim prin lumina feerica a vieii , binele, separat si lasat departe de rau…Cu cat binele va creste procentual, cu atat raul va dispare, planeta se va salva, lumea va dainui si avem ce lasa mostenire urmasilor urmasilor nostri, asa cum ne-au lasat si noua, inaintasii.