Bunatatea de sarbatori

30/12/2011

Cand se apropie sarbatorile, indiferent care dintre ele, oamenii isi propun sa fie mai buni.
Ei pregatesc bunatati pentru masa, bunatate in suflet….
De ce oare , insa, aceasta bunatate nu o folosim, in viata de zi cu zi?
De ce trebie sa fim buni doar de sarbatori?
Multi insa vor doar sa para buni, dar nun pot fi, nici pentru cateva momente. De ce?
A vazut cineva ca un om obsedat, care traieste din droguri sa se poata lasa de acestea pentru un scurt timp? Nu…Aparentele inseala…dar nu poti fi bun doar azi 30 de minute, apoi peste cateva luni , cateva ore…apoi s[ calci in picioare si sa distrugi suflete si destine….
Cu bunatatea cresti, o cultivi, ca pe o floare rare, nu o o ai si folosesti cand ai nevoie, ca pe o manta de vreme rea!
Bunatatea nu se numara prin clipe, ci dainuie prin fapte!
Viata noastra, este asa cum ne-o facem singuri, insa trebuie sa avem in vedere si pe ei din jurul nostru. Nu trebuie sa ranim oameni, doar pentru a ne atinge scopurile, sa aratam ca suntem mai presus de orice….
Sa fim buni mereu ca nu stim cat mai putem fi….. Sa putem privi de sus, ingaduitori, pe cei din jurul nostru.
Sa iertam pe cei ce gresesc, ca si noi, la randu-l nostru, suntem iertati de altii. Omul este pre-dispus la greseli in viata….
Sarbatori fericite si viata buna!

Anunțuri

Sarbatori fericite, alaturi …..

24/12/2011

Ninge, ninge încetişor….
A venit vacanţa şi privesc pe geam, aştept să vină părinţii să mergem la sănius, ca să aibă timp Moş Gerilă să vină cu cadourile. O să fie un nou Crăciun fericit!

Ninge, ninge încetişor….
Termin liceul şi mă pregătesc de examenul de bacalaureat. Cadoul meu de Crăciun, aş vrea să fie un examen uşor , în care să fiu sigur pe mine şi pe cunoştinţele pe care le posed! Oricum ,până atunci,să fie un Crăciun fericit!

Ninge,ninge încetişor ….
Am ajuns şi eu acasă de sărbători. Termin Facultatea şi voi fi un proaspăt inginer, stagiar sau viitor şomer….Asta o va dovedi timpul….Aştept să deschid cadourile de la familie. Visez să pot oferi şi eu, celor dragi, cadourile pe care ei le doresc…Va fi un Crăciun fericit!

Plouă….Plouă…Plouă…
Mă uit pe geam, aştept să revin acasă de la servici, în Ajun de Crăciun, fără bani şi fără vise, dar cu suflet mare. Copiii aşteaptă cadourile….Soţia aşteaptă să o ajut la pregătiri….Va fi un Crăciun fericit,în suflet….

Plouă…Ninge….Frig…..
Sunt acasă. Împodobesc bradul de Crăciun, ascult cu familia colindele, sufletul este plin de bucurie….Cadourile sunt împrăştiate pe jos şi ne pregătim de musafiri.
Nu este cadou mai mare de Crăciun, decât Moş Crăciun care să reunească familia. Bucuria din suflet, de familie şi prieteni este mai presus ca orice. Ninge abundant, deci vor veni vremuri mult mai bune iar noi vom petrece din nou, un Crăciun fericit!

Indiferent unde esti sau ce vârsta ai, niciodată nu esti singur de Crăciun, cineva, undeva, se gândeşte şi la tine….Viaţa este frumoasă, mai ales alături de cei dragi, de cei buni….privind dincolo de răutate, doar ceea ce este bun!

O să fie un Crăciun fericit, pentru toţi!


Clipe de viata

17/12/2011

Un om era pe patul de moarte. Liniştea din jur era rar întreruptă de şoaptele celor veniţi să-l vegheze. Tristeţea i-a cuprins pe toţi. La un moment dat, bolnavul spuse cu o voce caldă :
« Sunt fericit, nu regret nimic şi sunt mulţumit de bogăţia mea… » după care zîmbi câteva clipe , pornind în lumea veşnică.
Cei din jur erau trişti şi miraţi…. omul care tocmai murise, a fost mereu un om sărac…

Bogăţia omului , în timp, se va descoperi că nu sunt banii, ci prietenii, oamenii din jur.

Era o vorbă : « Trăieşti ca un rege, mori ca un cîine…..Trăieşti ca un câine, mori ca un rege…. ». Fiecare dintre noi îşi decide propria soartă, urmărindu-şi scopurile în viaţă, alegându-şi priorităţile.

Viaţa noastră este ca un tren….care trece prin gară, unde se află prieteni, oameni pe care îi primim sau nu, în trenul vieţii.

Câţi oameni au urcat şi călătoresc alături de noi în trenul vieţii ?

Bogăţia vieţii sunt prietenii ! Dacă suntem de calitate, vom avea prieteni de valoare….

Trebuie să trăim alături de cei dragi, fiecare moment, fiecare clipă, ca şi cum ar fi ultima.

Să ne umplem viaţa şi sufletul de bucurii, să ajutăm pe cei de lângă noi, fără le cere ceva în schimb….Viaţa ne va răsplăti când ne aşteptăm mai puţin.

Trebuie să învăţăm să fim mai buni şi să petrecem de sărbători, mai ales de onomastice, alături de cei dragi, ei fiind adevăratul cadou de ziua noastră, nu acele obiecte pe care le primim, sau nu…
Prietenia este de aur !
Nu suntem vinovaţi dacă ne naştem săraci, dar suntem vinovaţi dacă murim…săraci.

Chiar şi în perioadele de restriste, fără bani şi fără griji, am reuşit să adun laolaltă prietenii, pentru a petrece momente plăcute, cu mese mai mult sau mai puţin îmbelşugate, la o cafea…la o discuţie….

Adevăratul cadou pentru o persoana, este prezenta celor dragi în jurul său, în toate momentele vieţii la bine, la rău….
Cei dragi ne luminează calea, ne îndrumă paşii, spre soare chiar dacă trecem prin furtună…


Prioritati

10/12/2011

Fiecare dintre noi avem priorităţi în viaţă. Trebuie însă , să nu confundăm scopurile noastre, cu priorităţile.
Noi ne atingem scopurile urmând anumite priorităţi.

Este rău momentul în care nu ne detasăm de unele nimicuri, pierzându-ne în ele.
De asemenea, suferim la fel de mult, dacă ne trasăm priorităţile dar le tot schimbăm, este ca şi cum am alerga după mai mulţi iepuri, normal că, nu vom prinde niciunul.
Trebuie să avem tăria de a merge pănă la capăt cu deciziile, iar dacă întâmpinăm dificultăţi, să nu ne lăsăm doborâţi.

Cineva spunea odată, că el nu are priorităţi, doar un scop în viaţă. Acela de a trăi, bine.
El îşi urma calea fără a stabili dinainte ceea ce va urma. S-a trezit obosit, bolnav şi fără timp, uitat de lume, trăind în lumea deziluziei, descoperind de fapt, că scopul său a fost altul, cel de a demonstra altora că nu se poate răi după cum bate vântul….uneori trebuie să te opui lui, pentru a găsi liniştea soarelui arzător, râul fericirii, bucuria împlinirii, alături de persoane dragi, cu care să trăieşti în armonie sufletească, pace interioară …

Să ne îndepărtăm de neantul deznădejdiei şi mai ales de graba de a trece haotic prin viaţă… În viaţă, de multe ori ne pare rău, că nu avem aşa o opţiune…de „undo”, revenire la o fază anterioară, alt moment, al vieţii…


Inocenti in viata!

02/12/2011

Un copil poartă o discuţie , poate prea filozofică, despre viaţă , cu tatăl său:
– Tată, eu vreau să cresc, să fiu mare !
– Când esti mic, vrei să creşti….
– Şi tu ai vrut ?
– Da. Vroiam să merg la şcoală.
– Apoi ?
– Să termin şcoala, să lucrez, să am bani.
– Da…să ai bani pentru jucării….Apoi ?
– Să am o familie….Copii…pe tine….
– Da şi eu vreau….Să am cu cine să mă joc….O să mă uit la desene şi o să mă joc tot timpul! O să cumpăr multe jucării!
– Aşa ziceam şi eu….
– Dar nu ai timp să fii …cu mine! Apoi ?
– Astepţi să te pensionezi…
– Apoi ?
– Astepţi să mori…..
– Adică…noi asteptăm toate, ca să murim ?!
Asta ar fi concluzia unui copil, inocent, care păseşte temător prin viaţa….

Oare câţi nu am fost, sau am gândit în măcar vreuna dintre cele două ipostaze, ale personajelor…. fie ele, reale, sau imaginare….

Multe vrem noi să facem, să avem, să evoluăm, dar important este ceea ce rămâne după noi !
Concluzia este ceea ce este la mintea unui copil….dar evoluând, ne dăm seama, că viaţa noastră, are anumite scopuri, idealuri…. Fiecare dintre noi, avem propriul nostru scop. Unii reuşim să-l îndeplinim, alţii, nu.
De multe ori, lăsăm timpul să rezolve problemele, descoperind că noi nu avem timpul necesar, pentru noi….pentru alţii….

Viaţa noastră, decurge ca un drum, pe munte, în care trebuie să alegem cărarea potrivită, pentru a continua drumul, să trecem de prăpăstii, şi să găsim cât mai tărziu, acel drum înfundat….de unde trebuie să ne întoarcem, pentru un nou drum, o nouă viaţă….

Pe drumul nostru, suntem singuri, prietenii sunt alături de noi, dar deciziile finale, ne aparţin ! Suntem inocenţi, în viaţă !

Lăsând de la noi, lăsăm din viaţă, dar poate descoperim căi nevăzute care ne pot duce spre culmi inimaginabile…..