Viata trece….

Fiecare dintre noi incercam sa ne traim viata cat mai bine, departe de necazuri si suparari. Dar nu cred ca cineva a reusit sa se fereasca de aceste probleme.

Viata uneori este un hazard. Haosul pare sa ne integreze in zbuciumul vietii.
Uneori avem impresia ca viata trece pe langa noi, sau noi trecem prin viata, ca gastele prin apa…
Uneori uitam de ce traim, irosind momentele importante ale vietii pentru unele nimicuri…Prea des ne pierdem in amanunte care nu conteaza si ratam ceea ce este important de fapt.

Omul de fapt, este un calator prin viata. Indiferent ce facem, viata isi urmeaza cursul, noi putem doar sa influentam directia.
Destinatia este cunoscuta, dar conteaza mult ce faci si cum faci sa ajungi la capatul ei.

Important este, sa nu lasi suferinta sa te acapareze si mai ales, sa nu o oferi celor din jur.
Mai bine oferi un zambet, o floare, chiar daca cu aceasta nu se face primavara, dar poate rasare pentru cateva clipe soarele…

Viata trebuie traita, in armonie, facand si primind numai bine…De multe ori, ceea ce oferi, primesti in timp.
Daca azi oferi o floare, maine poti primi un copac la umbra caruia sa te odihnesti si sa te ascunzi de razele rautatii…

De multe ori, un ajutor dat cuiva, se intoarce intr-un moment potrivit.
Viata ofera surprize si oportunitati, de care trebuie doar sa profiti…. In viata nimic nu se intampla aleator…
In viata, ca in orice joc, poti castiga, poti pierde…trebuie numai sa-ti traiesti viata, trecand peste toate piedicile, care trebuie sa ne intareasca.

Viata trece, conteaza ce lasam in urma! Partea materiala conteaza mai putin decat faptele…
Sa calatorim cu incredere in viata! Sa nu ne inecam la mal, sa fim increzatori….

2 răspunsuri la Viata trece….

  1. bradu spune:

    Omul trece prin viata doar pentru a agonisi.Lacaomia si dorinta de a avea cat mai mult dar inutil.il orbeste.Uita sa admire o floare,ce inseamna prietenia,bucuria de a darui.Uita sa se bucure de tinerete,de natura,uita si de propria familie iar copii cresc cu-n suflet strivit,cuprinsi doar de acea lacomie de-a aduna.Putini sunt cei care scapa,trist.Dar si mai trist este cand ai acea sclipire de adevar…uneori mult prea tarziu,te trezesti singur,poate bolnav sau batran.Langa tine nu-i nimeni si nimeni nu are timp de tine.Toti in jur alearga sa agoniseasca …sa agoniseasca.La ce-ti mai foloseste acel zambet trist al adevarului cand chiar tu ai cladit in timp aceasta societate.E greu sa inveti a trece prin viata cu zambetul in suflet… cu dragoste si daruire fata de cei din jur.

  2. cluc24 spune:

    Uneori prea tarziu afi ca degeaba agonisti, ca de fapt risipesti…viata….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: