MODa

30/03/2013

Imagine0361Ce este moda?
Am aflat de pe wilkipedia că: „Moda este un obicei, o deprindere colectivă, specifică la un moment dat unui mediu social. Termenul de „la modă” se aplică de obicei unei persoane care poartă haine sau accesorii care fac parte din tendințele modei actuale, chiar dacă moda include mai multe ramuri.”

Zilele trecute, am reuşit şi eu să ies să cutreier prin oraş. După câţiva paşi de bloc mă întâlnesc cu un vechi coleg. După un schimb de banalităţi, descopăr că ieşise la plimbare cu câinele, care-şi făcea nevoile, liniştit pe pantofii mei… Colegul zâmbeşte şi explică necesitatea fiinţei cu care se plimba, deşi în trecut, mereu arunca cu pietre după câini, deoarece nu-i agrea:
– Sunt la modă! Peste jumătate dintre vecini au căţei. Nu vezi câte fete frumoase plimbă căţei? Dacă se împrietenesc căţei, la fel şi stăpânii…? Nu ţii minte „Doamna şi golanu?”
Uimit, dau din cap aprobator, fără a-l corecta legat de titlul filmului de desene animate, al copilăriei noastre şi plec mai departe.

Încerc să fiu şi eu la modă. Încep să privesc ce se mai poartă şi ce mai este nou
Cu uimire descopăr o fată grasă, care purta pantaloni mulaţi,care-i prezentau dizgraţios formele….dar era la modă!
Mai departe , descopăr un adolescent cu căşti în urechi şi cu iphone în mână dând repetat din cap, mişcare faţă-spate, ca o persoană grav bolnavă…dar nu era, era doar la modă!

A doua zi, aflu că vecinul ce avea apartamentul sub noi, şi-a luat gresie mov, pentru a o înlocui pe cea verde, care nu mai era la modă, din ultima lună, de când abia o pusese….Urma să continue cu muzica bormaşinii şi în următoarele zile.
Aşa că am început să ies mai des, seara după servici, chiar şi la cumpărături…Ajuns într-un hiper-market, unde am văzut o nouă modă…toţi împingeau de zor cărucioare umplute chiar cu lucruri inutile şi despre care nu ştiau la ce folosesc…Dar culmea, la casă, unul dintre ei, după ce caseriţă înregistrase o parte din produse, descoperise că luase din greşeală alt cărucior cu produse!

Moda se schimbă foarte repede; este suficient ca cineva să descopere ceva mai bun și mai frumos, după care toată lumea va dori acel produs, moda schimbându-se când nu te astepţi, fără a ţine pasul cu tine, cu o viteză incredibilă.

De sărbători, un vecin îşi duce covoarele la bătător. Stă acolo, fumează o ţigară, scutură un pic praful şi revine acasă, căci a văzut pe vecinii săi, că plimbă covoarele la bătător!

MODa VINe, moda treCE dar important este ca noi să ne simţim bine, nu să fim mereu în pas cu moda!

Moda vine, trece dar noi rămânem la fel!


PEnibil

23/03/2013

010 ...suspina dupa ea...Se poate spune, cu mâna pe inimă că nu există om care să nu fi trecut, măcar o dată în viaţă, prin momente penibile, jenante.

Aceste momente apar fără voia noastră dar uneori sunt „împinse” spre noi de persoane care vor să profite de aceste situaţii.
Important este ca noi să evităm asemenea momente, iar dacă cădem în plasă, să reuşim să întoarcem situaţia în favoarea noastră.

Aceste momente apar din cauza agitaţiei şi a modului în care noi tratăm oameni, evenimente, situaţii.
De multe ori căutăm un lucru care parcă a intrat în pământ deşi în urmă cu puţin timp era în faţa noastră. O să-l găsim însă când nu mai avem nevoie de el, şi căutăm altceva…
Datorită agitaţiei, uităm lucruri importante să luăm cu noi şi când ne aducem aminte e prea târziu…

Când plecăm într-o anumite direcţie, ne trezim că nu ştim unde suntem, de ce suntem acolo şi ce vrem de fapt…. Penibil de …jenibil
De câte ori nu mergem la cumpărături şi când revenim acasă descoperim că nu am luat tot ceea ce aveam nevoie, sau un produs deşi plătit, s-a pierdut pe drum….
Nu putem evita evenimentele din cauza vieţii agitate, a contextului ….

Dar putem să fim înţelegători cu cei de lângă noi, care trec prin asemenea momente, ştiind că poate, puteam fi noi în locul lor.

Nu putem vorbi însă, despre cei care pun oamenii în situaţii neplăcute, din obişnuinţă, răutate sau numai de dragul distracţiei. Ignorându-i, îi facem să se simtă , ei înşisi PEN(ibili) de jenibili…


Totul se plăteşte

16/03/2013

P6240136

De când ne naştem, începem să plătim pentru existenţa noastră.
La început se fac investiţiile în haine, mâncare, medicamente. Cu trecerea anilor, ne plătim studiile, apoi încercăm, fiecare dintre noi, să ne descurcăm pe toboganul vieţii.

La un moment dat, descoperim că suntem obosiţi, nervoşi, agitaţi, stresaţi…
Plătim ca să scăpăm de problemele cotidiene, unele supărătoare, altele necesare.

Oboseala apare tot mai des, deoarece stresul, la serviciul unde esti plătit mereu mai puţin decât alţii care poate nu merită, dar au acel ceva ce nu avem noi ( relaţia, sau „pila”), încet descoperim că ne pierdem în monotonia „agitată” a vieţii.

Fiecare dintre noi luptăm să rezistăm pentru că din păcate nimeni nu va avea grijă de noi, în afara familiei şi a prietenilor adevăraţi.

Nu există loc de muncă fără stres, aici nu încadrăm mediul de „stat” ( de unde excludem categoric învăţământul şi medicina ) unde încă este valabil : „timpul trece, leafa merge!”, deoarece totul este pe baza „relaţiei” şi nu a cunoştinţelor în domeniu. Relaţia este punctul forte în cariera celor care lucrează în domeniul energiei şi….., unde examenele pentru posturile vacante se ţin după ce aceste posturi au fost deja ocupate de cel căruia îi erau destinate….

Revenind la viaţa de zi cu zi, noi oamenii, suntem preocupaţi să facem multe, să luptăm pentru orice, devenind uneori de nerecunoscut, chiar de noi înşine….
Vrem să obţinem ceea ce ne dorim, chiar cu riscul de a pierde multe. Noi luptăm, noi pierdem în timp…
Trebuie să fim atenţi, căci sănătatea nu se mai întoarce dacă o neglijăm, când anumite semne ale ei, ne bat în „uşă”, iar viaţa se scurge şi descoperim că am fost doar nişte călători în viaţă, care am trecut ca „gâştele prin apă” fără a trăi cu adevărat.

Noi trebuie să ne dedicăm timp, pentru ceea ce ne place, pentru cei dragi şi pentru o viaţă sănătoasă!
Noi ne decidem viitorul, trăim prezentul şi învăţăm din trecut. Trebuie să fim conştienţi, că ne putem schimba, şi chiar putem schimba şi pe alţii…în bine.


Glume

10/03/2013

Un zambet, de multe ori inseamna o clipa de fericire, antistress….si nu numai!

Poliţistul: Unde locuieşti?
Eu: Cu părinţii mei.
Poliţistul: Unde locuiesc părinţii tăi?
Eu: Cu mine.
Poliţistul: Unde locuiţi voi toţi?
Eu: Împreună.
Poliţistul: Unde e casa ta?
Eu: Lângă casa vecinilor mei.
Poliţistul: Unde locuiesc vecinii tăi?
Eu: Dacă îţi spun, nu mă crezi.
Poliţistul: Spune-mi.
Eu: Lângă casa mea!

Sotia catre sotul sau obsedat de munca:
– Vezi acest personaj din poza?
– Da, il vad.
– La sase, diseara, il iei de la gradinita!

Doi prieteni stau de vorba la carciuma:
– De ce sa-mi cumpar masina daca toti prietenii mei au si ma pot servi?
– Asta i-am spus si eu sotiei tale cand m-a intrebat de ce nu ma insor…

Un polițist oprește un șofer beat. Încheie procesul verbal, îi dă o amendă și niște puncte de penalizare, la care șoferul întreabă:
– Și cu astea ce fac?
– Păi… Mai strângi câteva din astea și îți iei o bicicletă…

Din lunga delegatie se-ntoarce un barbat.
Nu stiu cum s-a facut de n-a telefonat
nevestei, cum facea de obicei…
Poate n-a vrut sa cheltuiasca alti doi lei.
S-a-nfiintat acasa, total neasteptat,
cand ea dormea, de altul imbratisata-n pat.
Iar omul nostru, fara tambalau,
si-a insfacat valiza… s-a dus pe drumul sau…
Sa asezat pe-un bolovan, chiar langa bloc.
a tras dintr-o tigara… a tras din ea cu foc.
Cotrobaind nadragii, dadu de telefon,
suna acasa: „Draga, te sun de pe peron…
voi fi cam intr-o ora, te pup, al tau, Ion !”
Si ce crezi c-a gasit cand s-a intors acasa ?
In cada apa calda-l ademenea, spumoasa,
prosoapele de baie, halatul flausat…
Mancarea aburinda il astepta pe masa
iar vinu-n frapiera parea c-a transpirat…
S-a scarpinat la ceafa barbatu’ si-a zis: „Hei !
Mai mai sa-mi pierd familia, ca sa salvez doi lei…”

Un barbat suna la emisiunea de muzica a unui post de radio si spune:
– Tocmai am gasit un portofel cu o suta de mii de coroane în el. Mai erau si numele si adresa numitului Jan Ziegler, de pe Strada Seifert numarul 3, din Praga.
– Bine. Si cum te putem ajuta noi?, intreaba gazda emisiunii.
– Ma gândeam sa-i dedicati o melodie.

Deși nu mai era nimeni în autobuz, umflata asta s-a așezat chiar lângă mine.
„Ascultă” i-am zis „sunt 40 de scaune libere în autobuzul ăsta, chiar lângă mine ți-ai găsit să te așezi?”
„Du-te naibii’ de prost” mi-a zis „cine m-o fi pus să mă mărit cu tine!!”

Doi ardeleni la oras sunt cazati intr-un hotel la etajul 20, iar liftul nu merge. Se apuca ei sa urce pe scari. Pe la etajul 5, Ion catre Gheorghe:
– Gheo, am sa iti zic ceva…
– Lasa-ma in amaraciunea mea, imi zici cand ajungem…
Dupa inca vreo 7 etaje, Ion:
– Gheo, trebe sa-ti zic ceva…
– Lasa-ma Ioane, imi zici cand ajungem, acu- lasa-ma in pace!
In fata usii, Gheorghe catre Ion, gafaind ca o locomotiva:
– Ia zi acuma ce voiai sa-mi zici.
– Am uitat cheia la receptie!
Se apuca ei sa coboare. Dupa vreo 5 etaje, Ion vrea sa zica ceva.
– Lasa-ma in pace. Imi zici jos!
Alte 7 etaje, Ion vrea sa spuna ceva, Gheorghe il opreste enervat. Ajung sleiti la receptie, Ion:
– Mai Gheo, tu chiar nu stii de gluma?

Un sofer, vrand sa-si protejeze masina impotriva hotilor si neavand bani pentru o alarma, lasa un bilet pe parbrizul masinii: ‘Radioul – defect, benzina – nu are, motorul – componente lipsa’. Dimineata isi gaseste masina pe butuci si un alt bilet pe care scria: ‘DECI, nici de roti nu mai are nevoie!’

O tipa se întâlneşte cu prietena ei, care plimba un copil în cărucior.
– Uauuu ce copil frumos! Şi ce bine seamănă cu soţul tău!
– Vorbeşti serios? Că ăsta-i copilul vecinei mele.


Apusul unui suflet…rătăcit

02/03/2013

DSC08639
În general viaţa este grea, plină de probleme şi necazuri, oamenii fiind rătăciţi pe valurile vieţii.
Este dureros când pierzi o persoană din viaţa indiferent de gradul de rudenie, doar simplul fapt că a existat în acelaşi timp şi spaţiu cu tine este suficient.

Trebuie de multe ori să luăm în calcul, faptul că o viaţa a cuiva care apune, poate fi o linişte, o odihnă pentru persoana respectivă, care poate a suferit mult înainte de a trece în nefiinţă.
Poate apusul unui suflet, este eliberarea lui de durere, suferinţă. Poate acel suflet pleacă împăcat, ştiind că în urma lui, rămân lucruri bune, oameni a căror viaţă le-a înseninat , regrete dar şi multe amintiri din albumul vieţii.

Se ştie că totul este relativ în viaţă, doar trecerea în nefiinţă este o realitate, cruntă dar necesară.
Ne naştem pentru a muri, dar trecând pe cărarea vieţii, contează ceea ce facem şi lăsăm în urmă.
Viaţa este o încercare pentru suflet, iar apusul ei este verdictul final.

Nu trebuie să plângem apusul unui suflet, trebuie să ne reamintim lucrurile minunate, clipele plăcute şi omul care a fost.Acest lucru trebuie să motiveze mai mult, viaţa celor ce rămân în urma sufletului care apune…
Fiecare om, face greşeli, cu voie , fără voie, dar trebuie iertate, uitate şi să ne reamintim lucrurile bune. Toţi au făcut lucruri bune, mai ales pentru cei dragi lor.

Dumnezeu să-l ierte pe cel ce a păşit pe calea nefiinţei şi să-i ajute pe cei rămaşi în urma lui!