PRINcipii de VIAŢĂ

Mă trezesc cu greu, aproape ca în fiecare dimineaţă. Seara trecută am adormit greu, ca de obicei. Aşa aş mai dormi acum…..

Dar mă gândesc că am o zi infernală. Trebuie să demonstrez şefului că prietena acestuia, adică “pila” lui mă acuzase pe nedrept de nişte omisiuni. Trebuie neapărat să ajung mai repede la servici!

Seara trecută renunţam la bărbierit pentru ca să fiu mai fresh azi, făcând această “operaţie”.

Pun repede de cafea şi o zbughesc la baie. Apa caldă, vine cu întârziere, ca trenul în gară!

Cu greu reusesc sa mă bărbieresc, chiar cu o mică tăietură, moment în care aud un zgomot suspect. Mă gândesc la cauza acestui zgomot, pe care-l descopăr când ajung în bucătărie: toată cafeaua se scursese pe aragaz. Rămas fără cafea, mă enervez şi dau să plec.

Mă întorc în cameră să-mi iau cheile de la birou şi telefonul. Ies repede, trag uşa şi cobor scările.

La parter, am remuşcări…oare am încuiat uşa?

Hotărât, mă întorc, verific şi totul este în regulă. Cobor trei trepte apoi mă întreb dacă am oprit apa la baie, după ce m-am bărbierit….

Revin la uşă, descuind-o acum şi verificând robinetul. Totul era OK, doar mintea mă punea pe “drumuri”. Verific iar totul, încui uşa, o verifica de trei ori şi cobor.

Pe scări, dau de vecina de sub mine, care nu prea aude. Mă vede şi ţipă la mine, întrebând, ce mai fac. Ţip la rândul meu, că sunt bine şi-i doresc şi ei la fel, după care cobor scările. Mă simt mai bine, pentru că au răbufnit nervii din mine, fără a ştii cineva…oricum ţipând la vecina surdă, m-am răcorit….

Constat cu stupoare că am pierdut autobuzul….Simt o stare de…relaxare…..culmea.

Lângă mine, apare vecinul cel nou şi mă întreabă încotro merg. Îi spun destinaţia şi el remarcă că locaţia e în drumul său, şi mă va duce cu maşina. Urc fericit lângă el, şi-mi oferă o cafea spunându-mi că are prea multă, făcută de soţia lui. Sorb fericit cafeaua şi ajung la servici, înaintea tuturor.

Mă asez la birou şi apare o colegă, în faţa căreia răbufnisem ieri, nervos că colega ei mă acuzase de anumite lucruri pe nedrept. Aceasta vine la mine şi-mi întinde o hârtie. Mă uit peste document şi descopăr că sunt dovezi care mă absolv, complet de acuzaţiile colegei acesteia. Brusc îmi dau seama, că cele două colege, erau în duşmănie.

Am cinci minute libere şi încep să gândesc, ca o fiinţă cugetătoare. Ajung la concluzii şi principii importante de viaţă:

Mereu găseşti ajutor la duşmanii adeversarului tău, chiar dacă nu sunteţi prieteni

O zi ce începe prost , nu trebuie neapărat să se termine şi mai prost…O zi imperfectă la început, poate fi o zi perfectă!

O mică întârziere poate duce la o mare realizare!

Omul este ca trestie în bătaia vântului, se îndoaie…de probleme….dar nu se rupe!

Trebuie doar să gândim şi să ne bazăm pe intuiţie, să profităm de situaţii, şi nu numai…!

SAM_3990

4 răspunsuri la PRINcipii de VIAŢĂ

  1. dordefemeie spune:

    Frumoase si sanatoase principii de viata🙂

  2. bradu spune:

    Nu o să comentez această postare ci o să-ţi raspund cu:

    D”ale mele…

    Încă dorm,încă dorm şi ceasul sună,îmi fură orele.Gândesc cu groază că e luni dar eu continui să visez si minutele trec,trec minutele…o să iau un taxi,iar o să intru ultima în birou.Înjur cesul care urlă în neştire şi mă ridic din pat cu gândul la cafea,scormonesc după haine dar iau eternii blugi.Ce s-ar face lumea fara ei?
    De ce fug minutele dimineaţa?Fug şi lasă în urmă frânturi de muzică.Cânturi pierdute în aburi de cafea.
    Alerg pe vechea stradă către oraş şi uit,mereu uit câte ceva,nu am incuiat uşa.Mă uit în gol,nu am ceasul la mână,l-am uitat pe noptieră,iar îmi sunt furate orele…creaturi eternale răvăşite în timp.Alerg,tocurile lasă în urmă sunete sparte,au îmbătrânit de atâta uitare.
    Nu mai ninge,mii de fluturi se zbăteau nebuneşte…aerul rece parcă le frângea aripile.Erau atâţia fluturi,unde au dispărut?Acum plouă,plouă cu fărâme de apă.
    Odată era alb,stiu sigur…de ce fug?Îmi place ploaia,îmi aminteşte de copilărie,atunci credeam în basme,eram mereu un erou.Zâmbesc,acum de ce nu mai cred când blocurile grii mă urmăresc?Privesc într-o vitrină,cum să mai cred în poveşti?Sunt mare…
    Ajung la timp,intru în birou înaintea Soniei,fata asta-mi aminteşte mereu de toamnă.Oare am vazut-o vreodată zîmbind?Mereu uit…mi se pune un nod în gat dar zâmbesc,cânt simfonia unui alt anotimp.
    Bang-bang,bang-bang!Orologiul din turn bate ora exactă,cioburi aruncate-n timp.Mă apropii de fereastră si-mi lipesc fruntea de ea,stau şi privesc.Oare cum arată albastrul cerului?Nu mai stiu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: