RĂZBoI psihologic

DSC00358Omenirea a suferit mult, de pe urma războaielor, de-a lungul timpului.

Noi luptăm pentru pace şi înţelegere, fără a ne da seama, că suntem în toiul unui aprig război.

Suntem în marele război psihologic!

În războaiele mondiale, au avut de suferit cei care erau în război, precum şi familiile acestora, iar în cel psihologic, suferă, toată lumea.

De la părinţii care sunt traumatizaţi de problemele cotidiene, la copiii care suferă de lipsa părinţilor în etape importante ale vieţii şi până la micile animăluţe care depind de om, războiul psiholog este în continuă creştere.

Stressul zilnic, ne omoară încet-încet. Ajungem să fim trişti de supărare, iar bucuriile să treacă neobservate.

Bolile de tot felul, criza economică, socială, ne afectează mult psihicul. Ajungem să credem că totul se năruie, precum se zice că este apocalipsă.

Apocalipsa nu trebuie să o aşteptăm de undeva, de fapt noi oamenii o creăm, prin principii negative şi dorinţe care nu sunt cumpătate ci doar „cumpărate”.

De multe ori consumăm alimente care nu au gustul care ar trebui…de ce? Pentru că dorinţa de îmbogăţire rapidă duce de multe ori la „procesări” care nu sunt tocmai bune pentru consumator.

Răutatea celor din jur, este un adevărat test de existenţă, de luptă.

Trebuie să fim conştienţi, chiar pierzând o luptă, putem câştiga un război!

Trebuie să facem faţă, bătăliilor zilnice, cu cei din jur, cu timpul, uneori chiar cu noi înşine!

În acest război, fără să vrem, toţi participăm.

Nu trebuie să ne fie teamă, pentru că orice se poate rezolva, dar depinde cum….

Durata acestui „război” psihologic, ţine de noi, de caracterul nostru, voinţa noastră şi mai ales omenia de care dăm dovadă în relaţia cu cei din jur!

Anunțuri

2 Responses to RĂZBoI psihologic

  1. Bradu spune:

    Mereu mă întreb de ce omul se lasă atât de uşor manipulat,cum de funcţionează aşa de bine efectul Placebo (referire doar la sensul negativ)de ce cei din jur sar doar pe cei ce-i percep ca fiind fără apărare,de ce preferă unii postura de lingăi,de ce se pierde respectul de sine…cred că este tot o tactică a războiului psihologic.Trist este când îl practică de la sine omul de lângă tine,trist este că uneori cade în propria capcană şi pozează imediat în victimă,el care a vrut să facă ceva bun…Sunt şi caractere puternice,oameni care percep realitatea însă nu sunt uniţi,motivul,probabil neâncrederea,tot o tactică folosită şi speculată de manipulatori,încă se seamănă discordia pe principiul „dezbină şi vei stăpâni”.Cine iubeşte puterea, jonglează şi mintea umană,când v-om depăşi această etapă,greu de spus.
    Dar războiul rece după cum ai specificat, este amplu,cuprinde tot ce ţine de existenţă.

    • cluc24 spune:

      Daca ai observat, noi mereu ne-am aflat in plin razboi….armat, rece, psihologic…ce va urma?
      Trebuie sa ne „cladim” singuri un psihic pentru a iesi din capcane.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: