PRIMA impresie

23/07/2013

SAM_4169Suntem obişnuiţi că prima impresie contează.

Este normal să conteze, dar nu este însă definitivă.

De multe ori, s-a întâmplat să gândim într-un anumit fel despre cineva / ceva şi apoi să constatăm că nu este totul chiar aşa.

Impresia pe care o avem despre o anumită peroană, ne determină să  interpretăm faptele şi vorbele acestuia.

Câteodată, unele vorbe spuse de o persoane, care coincid cu cele spuse de altă persoană, au însă altă rezonanţă pentru noi. De ce? Interpretăm omul, prin gesturi, fapte şi … impresii.

Haina schimbă pe om, ca imagine, dar nu şi ca atitudine.

Un om bun poate fi îmbrăcat atât în zdrenţe cât şi în haine nobile.

Haina ne oferă o imagine vizuală, care trebuie completată cu cele auditive şi mai ales cu cele legate de caracterul persoanelor.

Este o vorbă “spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine esti”, dar nu este mereu adevărat, 100%. Mereu întâlnim excepţii, care uneori, culmea, chiar nu întăresc regula!

Trebuie să gândim şi să analizăm obiectiv, nu să ne luăm după primul impuls , impresie şi să catalogăm oamenii. Nu noi trebuie să etichetăm pe cei din jurul nostru, acest lucru îl fac ei înşişi prin ceea ce fac, gândesc şi aşa mai departe….

Noi să ne privi, în oglinda vieţii, şi să încercăm să ne mulţumim pe noi înşine, precum şi pe cei din jur!

Anunțuri

OMUL DE VALoare

21/07/2013

DSC08717

Aurul este tot mai greu de găsit, având preţ conform valorii pe care o posedă.

Diamantele sunt la fel de valoroase, fie şlefuite….fie neşlefuite.

Omul în schimb, este uşor de găsit.

Mai ales cel care apare în momentele grele din viaţa celor din jur, doar pentru a se bucura de nereuşitele/necazurile acestuia.

În timp descoperim că ceea ce ne lipseşte cel mai mult, este omul. Dar nu oricare om, ci OMUL ADEVĂRAT.

Acesta nu apare în public, suferă alături de cei trişti, plânge alături de nefericiţi, ajută pe cei neajutoraţi şi prezenţa lui, este un adevărat moment de aur şi bine-CUVÂNTare pentru cei din jur.

Omul care să sprijine şi să fie loial omeniei, este greu de găsit, fiind un lucru cu adevărat valoros.

Fiecare dintre noi credem că suntem buni, sau măcar, majoritatea, dar când ne privim critic, descoperim că mai avem multe de remediat…

Dacă în suflet ne dorim bunătate, acest lucru se va revărsa ca un râu asupra comportamentului nostru, devenind, încet-încet , luaţi de valul vieţii, un OM DE VALOARE!

Bunătatea noastră trebuie să fie monedă de schimb, pentru răutăţile celor din jur.

Prea multă bunătate nu strică, dar poate trimite anumiţi oameni, spre o anumită stare de meditaţie….


AMÂNare şi REALIZARE

13/07/2013

Când avem multă treabă, uneori ne speriem şi amânăm unele lucruri. Normal şi firesc, doar uneori….

Era un proverb în trecut…: “Ce poţi face azi nu lăsa pe mâine”, care între timp a devenit “Ce poţi face mâine, nu fă azi” sau, mai rău “Ce poţi, lasă pe mâine căci poate nu mai este nevoie…”.

Urmând aceste principii, amânăm de azi pe mâine, sau chiar pe mai multe zile, pentru când considerăm că suntem mai liberi, anumite lucruri. Când vine însă acea zi, descoperim că timpul nu ne permite să realizăm tot ceea ce ne-am propus….

Dacă tot amânăm, uneori, aceste amânări, duc spre neîmpliniri ale idealurilor, viselor, uneori chiar şi a vieţii noastre….

Realitatea este, că trebuie să amânăm sau să renunţăm la lucruri mărunte, chiar dacă unele fapte mărunte duc spre marile realizări, în detrimental acţiunilor cu “bătaie lungă “ benefice pentru noi.

Totul depinde de noi, de cum gândim şi mai ales de cum ne implicăm în viaţa noastră şi a celor din jur.

Noi decidem, atât pentru noi, cât şi pentru cei din jurul nostru, pentru cei cu care interacţionăm în viaţa de zi cu zi.

SAM_4638


VIAţa PĂSĂRIlor

05/07/2013

O porumbiţă s-a îndrăgostit de un porumbel. După un timp porumbiţa a făcut ouă, din care în timp, au ieşit pui. Ea era ajutată de porumbel şi de o altă porumbiţă. Viaţa ei părea feerică, ştiind că în curând puii ei vor creşte şi vor întregi micuţa familie. Într-un moment de neatenţie, când ei nu se aflau în cuib, ciorile au răpit puii…Porumbiţa a plâns şi a suferit alături de porumbel.

IMGA0316

Ei nu s-au lăsat, iar alte ouă erau la clocit. Acestea însă nu au reuşit să reziste prea mult, deoarece, alte „surate”, porumbei de acelaşi neam, luptându-se, pentru a „vieţii bunăstare”, au lovit ouăle, care au căzut şi s-au spart. Porumbiţa a suferit şi a plâns din nou. A văzut că răul se ascunde atât în duşmanii lor, cioroi, cât şi în cei care se dau drept prieteni…

DSC00166

Suferinţa s-a amplificat dar porumbiţa nu s-a dat bătută. Continuă să lupte pentru familia, pentru viitorii pui, care se pregătesc din nou să vină într-un nou cuib….

Această poveste este o realitate tristă. Atât oamenii cât şi alte fiinţe, suferă, însă contează ceea ce domină : dorinţa de luptă sau starea de contemplare….

Viaţa este grea, trebuie mereu să lupţi pentru a rezista.

Viaţa fără luptă e ca noaptea fără lună!

Aşa ajungem toţi luptători, chiar fără să vrem până în momentul când „ne luăm zborul spre cer” exact ca păsările….

IMGA0318