Viaţă şi destin

25/08/2013

SAM_4169Odată cu trecerea anilor, omul reuseşte să acumuleaze pe lângă experienţa vieţii, şi o anumită tactică de abordare a diferitelor probleme.

Când suntem copii, totul ni se pare comic, iar viaţa pare ceva minunat, mai ales când credem că ne vom asigura singuri existenţa, aşa cum dorim. Timpul însă, uneori ne va da câte o „palmă” neaşteptată.

Creştem, descoperim şi constatăm că niciodată nimic nu este aşa cum pare la început.

Astfel, încet, uită să „visăm” devenind nişte roboţi în viaţă.

Venind cineva din nordul Europei, a fost uimit, văzând stilul, agitat, nervos, al celor din traficul rutier. Noi, ne grăbim, mereu, ştiind că „time is money”. Parcă ne-am „americanizat” mai mult decât americanii!

Noi ne ghidăm după alţii, dar preluăm doar lucrurile care sunt de fapt, în timp. În defavoarea noastră.

Uităm să trăim, să ne distrăm, de fapt uităm pentru ce existăm de fapt!

Viaţa uneori ne împinge spre răutate, nervi şi mai ales dorinţa de a distruge sufleteşte, psihic, pe cei din jur.

Trebuie să fim conştienţi că de fiecare dintre noi, depinde destinul celor din jur.

Noi suntem cei care ne decidem viitorul!

Anunțuri

PRIMul pas

15/08/2013

După o perioadă mai îndelungată, am plecat şi eu, într-o zi liberă, să rezolv probleme personale prin oraş.

Ca un cetăţean onest, mi-am cumpărat un abonament de o zi, pe toate mijloacele de transport local.

Primul pas, înseamna mereu, o apropiere de realizare! Mai ales că în urmă cu câteva zile, un prieten îşi cumpărase acelaşi abonament la orele 6,30 dimineaţa, iar după orele 9,00 , abonamentul expirase, pe motivul grevei generale şi spontane a angajaţilor de la firma de transport în comun….Păcat că abonamentul nu era valabil şi pe taxi….

Oricum, fericit, aştept autobuzul. Primul autobuz sosit în staţie, nu avea traseu satisfăcător şi decid să-l aştept pe următorul.

Minunea de şofer, de autobuz, închidea uşa în nas unor călători ce alergaseră până la mijlocul de transport. Acesta îi salută, demarând….Deh, cum nu există pădure fără uscături, nu exiştă doar şoferi care să aibă calitatea de „oameni”!

În fine, autobuzul în care m-am urcat, avea un şofer de nota zece! Acesta, fiind chiar pe cale să plece, a asteptat să urce o bătrânică, precum şi o fată frumoasă care probabil mergea la un magazin după haine, deoarece era mult prea…sumar îmbrăcată ( probabil nu mai avea haine ).

Fata frumoasă, s-a asezat pe un scaun, etalând decolteul, spre disperarea altor fete din zonă…Abia atunci am descoperit că există decolteu, decolteu…şi …deloc.

Totul a fost scurt, deoarece o frână bruscă, a făcut ca tânărul ce stătea faţă în faţa cu fată, să aterizeze cu nasul în zona la care se holbase înainte….După scuzele de rigoare, zîmbetele fetei, vuietele călătorilor, drumul continuă…

Locul de lângă fată se eliberează la prima staţie, dar imediat este ocupat de alt bărbat, deşi erau locuri mai comode, libere în autobuz. După câteva staţii, coboară şi acesta, dar locul este imediat ocupat de alt tânăr…de parca era lipici în acel loc ….

Între timp, observ o femeie ce urcă grăbită şi ocupă un loc, pe margine, blocând şi locul de alături. După cinci secunde se ridică şi coboară la prima staţie. Locul ei e ocupat de un bărbat. Acesta repetă „figura”, coborând şi el, la prima staţie după ce urcase…

Încep să-mi fac gânduri…chiar aşa de ciudată devine lumea….

Trebuie să mă adaptez, sau să nu mai circul cu autobuzul! În acel moment, unii călători, încep să „fugă” în faţă lângă şofer …. datorită unei noi frâne bruşte! Privind pe geam, am descoperit misterul acestei acţiuni, în mijlocul drumului, erau două doamne care mergeau, se opreau, vorbea, iar mergeau….dând impresia că sunt la piaţă, nu la trecerea de pietoni….

Reuşesc să ajung la destinaţie şi pornesc spre birourile Primăriei. De câte ori am avut o cerere sau o sugestie din partea blocului, răspunsul stimabililor era unul negativ. Mereu găseau un motiv să facă ceva…Deh…aşa e cu PRIMArul  şi ai lui…. Ca şi cu păsările: înainte de alegeri îţi mănâncă din palmă, ca odată ajunşi „sus” să-şi facă „nevoile” pe tine….

IMGA0318

Poate odată se va schimba totul…. oamenii vor fi mai conştienţi…. Când nu ne va păsa doar de noi…

Pădure fără uscături nu există….dar parcă, aceste uscături se înmulţesc ca ciupercile după ploaie!

Când vom descoperi că adevărata valoare a omului este caracterul, sufletul, nu „fizicul” sau puterea, departe vom ajunge!

Fiecare dintre noi, trebuie să facă acel prim pas important…. Aşa cum am învăţat să mergem pe picioare, să mâncăm….tot aşa trebuie să învăţăm să trăim ….


LIBERtate

09/08/2013

De-a lungul istoriei, precum şi a existenţei omului, unul dintre principiile vieţii, a fost obţinerea, sau menţinerea libertăţii.

Fiecare a luptat, a sperat şi a dorit libertatea. Omul a vrut mereu să fie liber.

Istoria este martoră a luptei pentru libertate, din cele mai vechi timpuri. Ne-am luptat cu diferiţi cotropitori….cu  turcii, cu nemţii, cu ruşii….cu comunismul şi chiar cu capitalismul, pentru a ne obţine mult râvnita libertate.

 

Dar de fapt ce este libertatea? Suntem chiar liberi?

Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății, este o definiţie a acesteia.

Un exemplu elocvent, al luptei pentru libertate, este chiar „Câmpia Libertății” , unde a avut loc „Adunarea de la Blaj”, un eveniment important în Revoluția din anul 1848.

Libertatea de exprimare, este  unul dintre drepturile fundamentale ale omului într-o societate democratică.

Deşi mereu luptăm pentru a fi liberi, în timp, descoperim că acest lucru nu este posibil.

 

Libertatea nu trebuie prost înţeleasă, nu înseamnă că putem fi liberi să facem rău altora sau să ne manifestăm aşa cum nu este conform conduitei vieţii paşnice.

Libertatea înseamnă, de fapt, să faci ceea ce vrei şi ceea ce îţi place.

Oare câţi reuşim acest lucru, dar fără să  facem rău altora?

Toţi suntem privaţi într-un fel sau altul de libertate, în goana după bani, muncind uneori, când, sau unde nu ne  place.

Cei care nu au libertate, devin sclavi, ai timpului, ai banilor…ai huzurului din viaţă….

DSC06562

În timp descoperim că nu înţelegem adevărata libertate şi nu vom fi niciodată liberi. De ce? Poate chiar din cauză că trăim să fim fericiţi…sau realizaţi….

Libertatea uneori este prost înţeleasă!

Oare suntem liberi sau depindem de alte persoane, de alte lucruri, fie ele oricât de mărunte….?

 


IMAGINi şi imaginAŢIE

02/08/2013

DSC06562Privind imaginea de mai sus, unii ar spune  „frumoasa poză”, alţii „ un peisaj mirific”, sau „ o poză reuşită”, ori unii mai răutăcioşi  „nu prea a ieşit poza clară….”.

Toţi ne-am arunca o privire asupra imaginii şi am trece mai departe.

Puţini încearcă să intre efectiv în mirajul unei imagini, să lase imaginaţia liberă….

Copacii care cresc la poalele râului, verdeaţa care este atât de benefică sănătăţii noastre., apa care este un simbol al vieţii, sunt câteva amănunte ale acestei poze.

Ce minunată este natura, care se dezvoltă singură, noi trebuie  doar să avem grijă, să nu o distrugem din propria noastră voinţă.

Nici nu ne putem închipui, la câte evenimente, a fost martoră această zonă. Câte personaje istorice şi nu numai, s-au răcorit la acest râu sub umbra copacilor. Cât de mirific este peisajul, câte secrete cunoaşte…..

Apa care este atât de vitală omului şi a existenţei acestuia, sălăşluieşte de secole potolind setea multor trecători.

Acest loc, ca multe altele, înseamnă sănătate, relaxare, într-un cuvânt, VIAŢĂ!

Natura a fost din cele mai vechi timpuri, un aliat şi un sprijin al poporului nostru. Ne-a ajutat în momente grele, ne-a sprijinit în marile bătălii, şi acum este rândul nostru, să o îngrijim spre binele nostru.

Să fim ca stâncile, luaţi de valuri, sub umbra răcoroasă a copacilor şi să salvăm natura şi planeta…VERDE!

Imaginaţi-vă o viaţă fericită şi sănătoasă, sau una fără asemenea peisaje ….

Care ar fi mai bine pentru noi?

Realitatea trebuie construită şi prin imaginaţie, istorie şi civilizaţie…..