TOTul se PLANifică

27/09/2013

În viaţa, mereu avem ceva de bifat…

Deci mereu avem câte o listă, fie scrisă, fie doar mentală. Aceste liste existau din cele mai vechi perioade, se făceau liste cu persoane , lista neagră…

Aşa politicienii de azi, au o listă de persoane pe care-i promovează, o listă cu cei propuşi să ia cuvântul în cadrul şedinţelor.

Deasemenea, găsim liste cu preţuri în magazine, pe internet, liste de persoane pe anumite criterii….

Tot timpul este nevoie de câte o listă, pentru orice, birocraţia fără liste şi acte ar fi inexistentă! Lista ne arată calea ce trebuie să o urmăm, dar poate devein un țel în viață!

Pe această listă, fie ea, reală sau imaginară, bifăm ceea ce avem sau am reuşit să realizăm.

Uneori lista este aceeasi, diferă doar condiţiile de realizare ori zilele, sau …persoanele, sau chiar noi înşine ….

Pe o astfel de listă trecem datoriile ( nu numai cele materiale chiar și pe cele morale ), plăcerile ce vrem să le satisfacem ( pentru noi înşine sau pentru alţii ), lucrurile utile, lucruri ce trebuiesc realmente effectuate … şi nu vrem să le uităm. Tot ceea ce facem noi, este ca o listă, pe care o bifăm!

Aşa cum noi trecem pe o listă lucrurile care sunt de făcut, aşa suntem şi noi pe o listă, a plecării în altă lume. O listă în care alţii ne pot bifa ceea ce am realizat, bine sau rău.

De multe ori, pe aceea listă, punem lucruri fără rost, de aceea de multe ori ne pierdem în lucruri mărunte, fără a vedea esenţa, ceea ce este cu adevărat important.

Dacă  faci o listă cuiva, înseamnă încărcarea acelei persoane cu anumite responsabilităţi.

De fapt făcând o listă, referire la cea scrisă, scapi de responsabilitatea de a păstra în memorie unele lucruri. Este bine să avem o listă, dar e grav, dacă avem nevoie de o listă  cu locațiile listele pe care le avem….

Am ajuns să ne obişnuim, să avem o listă… să trăim în funcţie de acesta…

Dacă tot avem lista vieţii…să o facem utilă şi plăcută…

În această listă, trebuie neapărat să ocupe un loc important., persoana dragă, partenera(-ul), familia, prietenii, adevăratele valori şi bogăţii ale omului!

Să nu uităm să bifăm zilnic, bucuria, fericirea și binele adus celor din jur!

Anunțuri

ZÂMbete

22/09/2013

 

IMGA0318Doi bărbaţi se deplasau liniştiţi pe trotuarul din centrul oraşului.

          Ce vreme frumoasă! – spuse unul dintre ei

          E cald , prea cald şi nu e frumos….

Mai merg câţiva paşi şi din nou cel care începuse conversaţia anterioară, spune:

          Uite ce parc minunat si relaxant!

          Da, imediat vine iarna şi totul se duce de râpă.

          Da…de aceea o să plec o săptămână la mare, acum cât mai este sezon.

          Cheltui banii, soarele îţi distruge pielea…

          Poate merg la munte!

          Să te fereşti mereu de animale sălbatice, tânţari…

          Păi trebuie să plec undeva să mă relaxez!

          Şi apoi? Revii acasă şi iar stress!

În timp ce discutau, bărbatul care începuse discuţia zâmbea celor din jur, care în majoritate, îi răspundeau la fel, în timp ce partenerul de drum se încrunta la acestia, care brusc întorceau privirile…

Unul dintre ei era Optimistul iar celălalt Pesimistul.

Un zâmbet pe chipul unui om, poate produce o stare de bine, de linişte chiar dacă acest lucru nu poate fi mereu posibil în viaţă.

Cât ne costă un zâmbet? Mai puţin decât o încruntare, care să poate provoca stări de nervi, atât celui o face cât şi celor din jur.

Un zâmbet poate fi de bun augur, pentru ceea ce va urma.

Trebuie să fim optimişti şi să gândim pozitiv.

Gândurile negative ne influenţează ceea ce facem dar nu în sensul bun. Trebuie să ştim cum să ne detaşăm de problemele cotidiene ( dar nu de tot ) pentru a rezista într-o lume unde totul pare să fie împotriva noastră.

Noi suntem conştienţi de problemele noastre şi de faptul că trebuie să le rezolvăm, în timp dar fără stress sau agitaţie , pentru ca să fie totul bine.

Nu există persoană, indiferent de vârstă, care să nu aibă probleme. Contează însă, cum le abordezi şi felul în care le rezolvi.

Toate problemele au o rezolvare, fie în timp mai îndelungat, fie ajutaţi de cei din jur.

Noi trebuie să ne decidem viaţa, nu problemele şi obstacolele ce ne apar în cale!


inviDIA

14/09/2013

 

DSCN7388 

Doi copii se joacă cuminţi pe iarbă în faţa blocului. Băieţelul blond întinde masinuţa lui, băieţelului brunet. Acesta, la rândul său, îi dă maşinuţa cu care se jucase până atunci. Copiii continuă cu preocupările lor, până vin părinţii şi-i iau în casă, odată cu lăsarea serii.

Peste ani, un tânăr brunet îl ajută pe colegul său să înţeleagă enigmele matematicii, iar la rându-l său fusese iniţiat în tainele chimiei de colegul său.

O pereche de miri, alături de un tânăr cavaler de onoare, însoţit de o fată frumoasă se distrează în sala de festivităţi, a celui mai nou complex hotelier din localitate.

Anii trec. O persoană nouă apare printre cei doi tineri. Este mereu alături de ei… Brunetul reuseşte să-şi cumpere un apartament, în acelaşi cartier, dar cu mai multe facilităţi. În acelaşi timp, tânărul blond, devenit medic specialist, îşi achiziţionează a doua maşină. Doctorul îşi doreşte un apartament ca şi prietenul său, care la rândul său, îşi doreşte maşini, aşa cum a văzut la prietenul din copilărie….

În timp, cei doi, încep să se separe, să nu mai aibă timp unul pentru celălalt, deşi locuiesc în continuare în apropiere unul de celălalt, să aibă discuţii contradictorii, aprobate, doar de persoana ce li se alăturase de curând…..

Anii trec, iar cei doi prieteni din copilărie, se văd rar, chiar şi atunci, se evită pe cât posibil….Persoana care li se alăturase pe firul vieţii, îi însoţeşte şi se apropie de toţi cei dragi lor. Cineva, o remarcă şi o întreabă cine este. Aceasta se recomandă:

          Eu sunt pretutindeni…eu sunt INVIDIA!

Aşa începem majoritatea dintre noi, să uităm trecutul, prieteniile vechi….Apare printre noi, INVIDIA, care calcă totul în picioare.

Cei care reusesc să treacă peste acest obstacol, devin conştienţi de adevăratele valori şi principii de viaţă.

Invidia apare neinvitată dar, putem refuza să o primim în casa vieţii noastre, putând chiar să ne împotrivim, prin ceea ce facem şi simţim.

Fiecare trebuie să trăiască după propriile principii, nu să fie condus de ambiţii!

Gândirea pozitivă, duce la realizări şi la fapte demne şi mai ales, la o conştiinţă „curată”.

Oare câţi au scăpat de invidie, sau luptă să scape de ea? Suntem conştienţi că acest lucru nu este benefic?

Poate da…poate nu…poate ne place să fim aşa cum suntem…poate dorim să fim invidioşi pentru ca şi alţii să ne invidieze…

Fiecare este proprietarul sentimentelor şi al faptelor…


PROSTIa

07/09/2013

DSC05609Un om scund şi un lungan stăteau sub un pom. Deodată, cade un măr.

Scundul se adresează lunganului:

–          Dă-mi mărul L ….

–          E acru măi P…– spuse lunganul fără a privi fructul…

Peste căteva zile, cei doi erau fără vlagă, lângă mere, neputând face nici măcar o mişcare… Aşa am aflat că Lenea e “mare” şi Prostia “scurtă”.

În ziua de azi, din păcate, prostia umblă alături de noi. Aceasta o găsim pe stradă, acasă în diferite ipostaje: audio sau video şi oriunde, avem curajul şi “puterea” să o recunoaştem, conform unei replici istorice: “proşti dar mulţi”.

 

 

Omul deştept, cedează… Dar nu poate ceda la infinit.

Un prost face mai mult decât un deştept….De ce? Dacă un prost aruncă o piatră în apă, sute de deştepţi nu o pot găsi….

 

Uneori prostia este mascată. Unii se prefac proşti pentru a putea beneficia de informaţii şi avantaje.

Cel care ţine propria lui teorie, nu-l poţi convinge cu niciun argument oricât de concret ar fi, să-şi schimbe părerea.

 

Dacă ai bani, prostia este trecută cu vederea, mulţi considerând-o valoroasă!

 

Oricum, dacă s-ar face un sondaj de opinie, nimeni nu şi-ar recunoaste limita. Toţi se vor crede că sunt mai buni decât sunt în realitate.

 

Fiecare trăieşte după cum îşi aşterne…Dar să lăsăm şi pe cei din jur să trăiască. Dacă nu facem ca ei, să ascultăm ce spun, că poate părerea lor ne poate influenţa….în bine!


Arta vâNzărII

01/09/2013

Ion şi Vasile se întâlnesc la o bere. După ce discută de familie, vreme, fotbal, încep să se laude cu munca ce o vor presta, pe la casele lor:

–          Eu merg să iau o priză că mi s-a defectat una dintre ele în cameră.

–          Da…eu merg după cuie, să pun un tablou că mă tot bate soţia la cap!

Cei doi se hotăresc să se revadă, seara, după rezolvarea treburilor, la o altă bere.

Timpul trece, cei doi revâzându-se după mai multe zile. Fiecare oftase, pentru că nu ajunsese la întâlnirea programată, dar îşi rezolvaseră problemele::

„Eu am cumpărat nişte cuie. M-a întrebat vânzătorul dacă tabloul acoperă cuiul şi eu am zis că nu. Mi-a spus că arată urât şi să dau cu vopsea lângă cui. Apoi mi-a zis de tencuială şi adeziv. Aşa că mi-am luat din toate, iar de la un cui am ajuns să-mi zigrăvesc camera!”

„Eu am cumpărat o priză dar vânzătorul a aflat că îmi tot dăduse siguranţa afară, de la un timp de la acest aparat. Mi-am luat siguranţă nouă, apoi am luat şi cablu electric că poate s-a carbonizat de la priză….Mi-am refăcut instalaţia deşi electricianul mi-a spus că era doar un fir desfăcut la priză….”DSC00671

Tehnică vânzării nu se învaţă folosind teoria, practica şi experienţa dirijează cursul afacerilor.

Urmărind atent lumea prin piaţă, am văzut mai multe tehnici de vânzare.

Un bătrân intreba la un chioşc, care ouă sunt mai bune, pentru că din acelea doreşte. S-a trezit cu ouă mari, mai scumpe…la recomandarea patroanei.

La tarabe, strategic, sunt asezaţi doi sau trei vânzători aparţinând aceluiaşi şef. Unul are mereu produsele mai ieftin ca ceilalţi, dar la preţul real. Coada se formează la acesta, iar cei grăbiţi, cumpără de lângă acesta, pentru a nu sta la coadă.

Puţin mai departe, se află o fată amabilă, cu un decolteu generos, care atrage privirile şi banii clienţilor, pe o marfă, care o găseşti, doar cinci metri mai departe, mai ieftin!

Altă tactică de a atrage clienţi, este obişnuitul client fidel. Acesta vine şi cumpără cu ochii închişi produsele, atrăgând şi alţi clienţi….

Clienţii mai sunt atraşi, pe lângă amabilitate, ţinută şi de un mic amănunt: o pungă gratuită pentru produse , sau chiar o cantitate mai mare din produsul cumpărat, ca bonus pentru o nouă vizită.

Câteodată vii hotărât să cumperi un lucru şi te trezeşti că ai cumpărat mult mai multe decât ţi-ai propus, unele fiind chiar nefolositoare, poate cel puţin pentru acel moment. Este ca la hyper-market, când se umplu cărucioarele până la „refuz”….

Vânzătorii ştiu să-şi vândă bine marfa. Unii…

De fapt noi toţi, suntem „vânzători” într-un fel sau altul. De ce anume? Păi nu ne vindem timpul, pentru bani la servici, pentru a fi cu cei dragi….Fiecare secundă costă, pentru că ea trece şi urmează alta, care trece de asemenea, apoi ne trezim că nu mai avem ce vinde, căci „tolba timpului” s-a golit. Atunci aflăm dacă am fost „vânzători” buni, care lăsăm lucruri de valoare în urma noastră, clienţilor din viaţă!

Noi oamenii suntem şi clienţi şi vânzători….Aceasta este menirea noastră, este viaţa noastră!