inDEPENDENŢA OMULUI

30/11/2013

SAM_4638

Oamenii au luptat din cele mai vechi timpuri, până în prezent pentru a-şi obţine şi consolida independenţa.

Acum se presupune că suntem într-un fel sau altul, independenţi, liberi.

Dar este aşa? Mereu depindem de alţi oameni, de lucruri, de timp….

Câteodată astepţi să te întâlneşti pentru a pleca undeva cu cineva, care şi-a programat această întâlnire după un anumit criteriu, fiind obligat să rezolve alte probleme dependente de alţi oameni.

Oamenii mereu depind de locul de muncă, de alte persoane, de evenimente şi de alţi factori de mediu.

Indiferent că este un om simplu sau un afacerist, omul depinde de ceilalţi. Nu poţi obţine profituri fără a depinde de beneficiarii afacerii, nu poţi cîştiga o leafă dacă firma nu produce….

Nu poţi trăi în armonie cu familia dacă nu s-ar implica toţi membrii ei în prosperitatea ei, atât cât este…. şi cât se poate….

Depindem unii de alţii, conştienţi sau nu, deci trebuie să supravieţuim împreună, să punem suflet în ceea ce facem, atât pentru noi cât şi pentru cei din jurul nostru.

Azi nu, mâine poate….descoperim că de sprijinul acordat cuiva, depindem şi noi într-un viitor apropiat.


RĂUtăţiLe OMULUI

23/11/2013

010 ...suspina dupa ea...

Nu cred că a existat vreun om, care doar, pentru simpla plăcere, aceea de a avea dreptate, a dorit să i se întâmple cuiva un rău.

Este normal să vrei să-şi demonstrezi teoria pe care o susţii, dar contează şi cum anume o faci…

Între aceste mici răutăţi precum şi cele pe care unii le fac, doar din joacă , apar însă unele care sunt de neiertat.

Din momentul în care o mică răutate, devine un mare rău, totul se duce de râpă….

Dacă te bucuri de răul cuiva, acest fapt denotă răutatea ta!

Răul, ca şi alte lucruri şi năluciri ale vieţii, prind contur, apărând încet ca apoi să ne cucerească complet, distrugând nu numai sentimente, persoane, chiar …vieţi!

Toţi trecem prin fapte şi lucruri, aşa numite „rele”, dar important este să le recunoaştem, pentru ca pe viitor să evităm să le mai producem.

Dacă azi facem un rău mic, mâine mai facem unul, apoi ne obişnuim şi continuăm astfel, atât pe drumul propriei pierzaniei cât şi pe cel al calităţii principale, acela de a fi OM:

Uneori credem că acel lucru rău care-l facem de fapt este ceva benefic. În timp descoperim contrariul şi putem remedia situaţia, însă dacă susţinem cu tărie, contrariul, e clar că nu vom ieşi la lumina zilei din bezna întunericului minţii noastre…

Să ne folosim mintea şi gândurile în scopul îmbunătăţirii vieţii şi a relaţiilor cu cei din jur!


răzBOI

16/11/2013

485 Inca un elicopterOmul se teme tot mai mult de război. Dar, nu-şi dă seama că de fapt,  mereu participa la un asemenea eveniment, uneori chiar îi face plăcere!

Războiul nu este doar o luptă cu arme, acolo unde vezi faţa duşmanului, războiul este şi „duelul” cuvintelor, al sufletelor, unde nu prea descoperi uşor duşmănia ascunsă.

Mereu ne răzBOIm cu cei din jur pentru diferite privilegii, atenţii, reuşite dar în timp, aceste lupte ne uzează şi ne distrug, devenind nişte”boi” ….

Ne luptăm, distrugem şi facem tot posibilul să câştigăm fiecare luptă spre marea izbândă….dar ce folos avem în final?

Trăim cu iluzia amară a victoriei, sau suferim cu stoicism înfrângerea, dar până la urmă toţi pierdem ceea ce este mai important: clipele, timpul, sufletul şi mai ales …viaţa.

Orice luptă este în zadar, deoarece toţi cunoaştem finalul. Contează cum privim şi trăim aceste momente.

Viaţa fără luptă nu există, dar război fără victime poate fi….

A răzbi în viaţă, nu e acelaşi lucru cu a te răzBOI cu cei din jur….

Trebuie să ne ferim de acel război al cuvintelor, gesturilor, răutăţilor, pentru că oricât de indiferenţi am fi, tot ne „macină”….iar bobul dus la moară, devine tot mai mic….mai slab….

Să facem tot posibilul, să reducem numărul bătăliilor, unele fără rost, să câştigăm marele război al liniştii şi a vieţii tihnite, spre binele tuturor!


PERSEVERenţA

08/11/2013

 105 Muntele de sare Prai

Un melc se deplasa pe un drum pietros. Când ajungea lângă o piatră mare şi cădea, încerca apoi să ocolească acest traseu. Încet, cu greu, reuşise să treacă de pe o parte pe alta a drumului, ajungând în zona dorită.

Perseverenţa şi dorinţa de a ajunge unde vroia, l-au ajutat pe micuţul animăluţ.

Privind spre lume celor care nu cuvântă, ne dăm seama cât de apropiaţi ne sunt nouă, oamenilor.

Nici noi nu putem obţine totul ca pe o tavă, trebuie să prestăm anumite servicii pentru profituri. Dacă nu perseverăm în ceea ce ne dorim, nu reuşim să ajungem acolo unde ne dorim.

Pentru orice lucru, orice răsplată, pentru ORICE….perseverenţa este mama reuşitei. Trebuie să reuşim şi mai ales să ne ajutăm în reuşită…

De multe ori, unde sunt mai mulţi, scopul final este mai apropiat, benefic tuturor!

Trebuie să perseverăm în studii, comportament, suflet şi fapte….

Ceea ce azi nouă ni se pare banal, mâine poate fi o mare realizare pe panta reuşitei pe drumul vieţii!


Frica

01/11/2013

Pisica se uita din pom

Viaţa se derulează cu o repeziciune de nedescris. Încet dar sigur, începe să se instaleze stressul, nervozitatea, frica….

Da… de când au apărut clar două clase sociale, cei foarte bogaţi respective cei foarte săraci, frica este la domnie!

Cei bogaţi, subjugă pe cei săraci prin frică, teroare…., nu neapărat fizică cât prin cea psihică!

Mereu există frica de a nu termina totul în timp util, rapid, agitându-ne uneori prea mult , pentru prea puţin….

Această frică duce la lucruri groaznice, la boală, suferinţă, descoperind astfel că viaţă ne-a dat o palmă….

Unde este omul , acel “Trică, fără de frică?”….

Frica ne conduce, adică bogăţia altora ne impune, în aşa fel încât să nu mai putem gândi, să fim sclavii altora!

Câteodată ne este frică să ne recunoaştem slăbiciunile, chiar şi boala când apare, şi mai rău, uităm sau mai degrabă, negăm propriile gânduri!

Această mentalitate de a impune legea fricii, apare din cele mai vechi timpuri şi chiar de pe alte meleaguri….

O să ajungem la un nivel, când fără mâncare o să putem trăi, dar fără sentimentul fricii, o să fim pierduţi prin lume….

Frica ne domină, iar teama ne distruge!

Noi singuri, trebuie să scăpăm de acest musafir care a venit la noi şi nu vrea să mai plece cam de mult timp.

Noi înşine decidem, deci noi trebuie să ne impunem!