maGIA – o lectie de viata

28/12/2013

 

DSC08234Ninge ninge încetişor…

Mirosul cozonacilor se simte în toată casa. Mama pregătea masa, tatăl aranja farfuriile şi tacâmurile.

Sunetul clopoţelului se face auzit. Patru băieţi şi o fată aleargă în cameră. Se uita sub brad şi se reped la cadourile care se află acolo.

Bradul frumos împodobit de mamă, în care domina culoarea albastră, domina camera prin prezenţa lui impozantă.

Copiii desfac repede pachetele şi-şi arată unul altuia cele primite. Apoi iau loc la masă, servind aceea cină magică.

Mama este fericită, obosită, dar împlinită.

Tata îşi toarnă un pahar de vin zicând cu voce joasă:

         Suntem o familie fericită. Mulţumesc mama Gia! – zâmbind spre soţia lui.

Copiii continuă să fie gălăgioşi….

Ploaia se înteţeşte. Mama pregăteşte masa. Pune tacâmuri şi scaune chiar şi pentru cei care au zis că nu vor ajunge. Ea speră totuşi într-o minune….

Bradul semeţ este la loc de cinste, împodobit într-un roşu purpuriu.

Timpul trece…. Gia aduce mâncarea. Tata îşi toarnă un pahar de vin, umplând şi paharele celor trei băieţi, a fiicei şi ginerelui său, spunând:

         Sănătoşi să fim, iar la anul să fim toţi împreună!

Paharele se ciocnesc şi petrecerea începe.

Gia spune:

         La anul sper să ajungă şi Mircea cu soţia…

         Sunt tineri..au plecat în Austria…

         Da…da… – suspină Gia.

 Începe să ningă.

Bărbatul casei iese în faţa locuinţei pentru a curăţa drumul. Aşteaptă cu nerăbdare musafirii. Soţia lui, făcuse bradul iar beteala era de culoare galbenă.

Prima maşină opreşte în faţa casei. Veselia ia amploare.

Toţi se grăbesc să intre în casă, goniţi de ninsoarea care începe să se înteţească.

Mama începe să aducă tăvile de mâncare. Tata toarnă în pahare.

Mircea pune bebeluşul în cărucior şi se alătură surorii şi celor doi fraţi ai săi, pentru poza de familie.

Gia aşează mâncarea în locul de unde ia două tacâmuri:

         Costel nu ajunge cu soţia….Lucrează.

         Da…păcat…

         Poate la anul vom fi toţi….

Petrecera continuă. Gia priveşte la scaunele rămase libere, oftând încet.

Nici urmă de zăpadă. Soarele a dispărul şi el. Frigul este pătrunzător.

Tata aşează ultimele tacâmuri strigând spre Gia:

         Să iau scaunele Ioanei şi ale lui Mircea?

         Lasă-le…

         Speri într-o minune? Nu vin…

Tatăl îşi continuă treaba privind spre bradul ce era mult prea verde, scos în evidenţă de beteala care-i plăcuse Giei.

Musafirii încep să se adune.

Se face poza de familie, Gia, soţul şi cei doi fii ai lor, împreună cu soţiile şi copiii acestora.

Se asează la masă.

         Ioana este petrecerea firmei, ca şi Viorel….Mircea lucrează.

         Da…poate la anul suntem toţi…măcar…

         Cu cât familia creşte numeric , cu atât suntem mai puţini de Crăciun…. – remarcă Gia cu o voce tristă, şoptită.

Doctorul lasă locul Preotului.

Afară ninge tot mai puternic. Copiii s-au ascuns lângă bradul, împodobit în portocaliu. Gia reuşise să pregătească bradul şi o parte din mâncarea de Crăciun.

Preotul se apropie de patul bolnavei şi începe să spună rugăciunile.

Gia îşi roteşte ochii, zâmbind:

         Este toată familia…la acest Crăciun…. – după care îşi dă ultima suflare.

Soţul Giei stă la un colţ plângând, înconjurat de toţi copiii săi. Alături de ei sunt soţul şi soţiile celor din jurul său.

Mircea se gândea cu regret la momentele când nu-şi dorise să vină la petrecerea familială de Crăciun…

Ioana îşi amintea de micile ei minciuni nevinovate, legate de această perioadă.

Toţi stau şi suferă.

O voce, de necunoscut spune:

– Nici nu ştii ce pierzi, decât când pierzi….

– Familia este totul ….suspină proaspătul văduv.

Gălăgia era infernală.

Copiii revin cu bucurie şi roşii în obrăjori de la săniuş

Toţi se aseză la masă, ocupând toate scaunele. Fiecare îşi scoate mâncarea pe care o preparase acasă.

Băutura se pune în pahare. Copiii îşi savurează sucurile naturale de fructe.

Femeila se succed cu repeziciune spre bucătărie.

Bărbaţii se întorc din pivniţă sau de afară, cu ultimii şi cei mai mici membrii din familie.

Bradul are în vârf o stea albastră care se încadrează perfect cu beteala roşie ce înconjura crengile ce erau îndreptate spre cer….

Toate scaunele se ocupă, iar tatăl casei închină primul pahar dorind Crăciun fericit celor prezenţi….familiei.

Privirile celor prezenţi, se îndreaptă pentru scurt timp, spre tabloul de deasupra ceasului, unde Gia zâmbea.

Mircea serveşte grăbit, fiind învoit două ore de la servici, pentru a fi alături de familie.

O voce înceată, spunea:

– O lecţie de viaţă….mama Gia…..magia….

 IMGA0209

Anunțuri

Sarbatori fericite!

24/12/2013

Mos Craciun ne intampina

 

În fiecare an, vin şi trec sărbătorile.

Cele de iarnă sunt speciale pentru că sunt mai numeroase…

Când auzim cuvântul „sărbătoare” ne bucurăm pentru că înseamnă zile libere ( mai multe sau mai puţine) şi distracţie, relaxare….

De sărbători suntem colindaţi de unii cu cântece, de alţii cu diverse tertipuri care vor să ne colinde camerele că poate li se lipeşte ceva de mână….

De sărbători, când căutăm un TAXI, sigur nu găsim, în schimb avem aglomeraţie la magazine!

De sărbători, indiferent cât şi ce cumpărăm, mereu ceva lipseşte. Tot atunci avem unele şi altele ce ne prisosesc şi trebuies aruncate pentru că se strică.

De sărbători ne pregătim mese îmbelşugate, băuturi alese dar parcă atunci consumăm tot mai puţin!

De sărbători primim mesaje SMS de la prieteni, de la prietenii prietenilor. Uneori un prieten ne felicită dar la semnătură găsim numele unei alte persoane sau familii…. Ne gândim că poate şi-au făcut cadou, schimbarea numelui…

De sărbători petrecem cu cei dragi şi nu numai, auzim aceleaşi poveşti din an în an dar parcă mereu apare ceva nou….

De sărbători ne dorim să realizăm lucruri miraculoase dar reuşim numai ceea ce ne stă în putinţă….

De sărbători ne bucurăm de ideea de cadou, nu de cadoul în sine….Uneori ne bucurăm de ceea ce dăruim, nu de ceea ce primim!

De sărbători avem vise şi dorinţe şi realizăm numai deziluzii….

Chiar dacă aceste lucruri ni se întâmplă mereu, tot aşa…mereu ne dorim şi asteptăm sărbătorile din anul următor.

SĂRBĂTORI FERICITE!

UN AN NOU FERICIT MULT MAI BUN CA ANII CE AU TRECUT!

DSCN4372


INTUIţia

20/12/2013

 DSCN7388

De multe ori spunem că intuim un anumit lucru sau o întîmplare.

Avem un al „X-lea” simţ care ne ajută.

Oare intuiţia nu se reflectă din experienţa de viaţă?

Noi intuim pericole, momente de viaţă, dar poate uneori nu le dăm importanţă.

A intui sau a preconiza nu este acelaşi lucru.

Noi preconizăm unele lucruri care se pot întâmpla datorită unor date pe care le deţinem, dar nu putem intui continuarea acestora…

Uneori intuiţia ne salvează din momente grele, din situaţii imposibile, iar noi putem crede orice….

Oare putem intui că dacă facem bine celui de lângă noi, acesta ne va răsplati cu aceleaşi fapte?

Poate da…poate nu….

Intuiţia mea este faptul că trebuie să privim lucrurile cu atenţie, să gândim în profunzime, logic …nu numai pentru noi….

Intuiţia ne ajută, dar nu ne salvează la infinit….


Perspective

14/12/2013

453 Pe o stanca

Doi oameni, aveau o dispută legată despre o anumită problemă. Unul susţinea cu tărie că aceasta  este alba, iar celălalt, cu argumentele lui, susţinea că este neagră.

Cei doi s-au hotărât să întrebe o a treia persoană, care în loc să-i lămurească complet, le provoacă o adevărată dilemă!

Cine are dreptate?

De multe ori, când auzim o anumită părere tindem să-i dăm dreptate necondiţionat. Apoi ascultăm dreptul la replică şi constatăm că din nou trebuie să dăm dreptate…

Deci ce s-a întâmplat…?

Contează din ce punct de vedere privim lucrurile.

Perspectiva din care observăm, cum gândim şi mai ales în ce fel ne simţim atraşi de un lucru / fapt ne induce starea de gândire.

Este adevărat că anumiţi factori ne direcţionează gândirea, dar trebuie să fim lucizi şi mai ales să calculăm precis ceea ce decidem.

Trebuie să luăm mereu în calcul, toate situaţiile, rezolvările şi implicaţiile anumitor decizii.

Atâta timp cât nu afectăm personalitatea, bunurile şi mai ales viaţa cuiva, putem decide şi apoi să ne răzgândim…

Putem fi bătrâni în anumite lucruri, precum, putem fi de asemenea inovatori în alte domenii…. O vârstă nu este totul pentru orice….

Noi percepem totul prea personal, fără a ne gândi la repercursiunile care pot afecta destine.

Trebuie să gândim logic şi să renunţăm la aprecierea în funcţie de relaţii, familie …

Trebuie să ştim să alegem punctul de vedere care ni se pare corect….

Mereu sunt diferite puncte de vedere, în orice problemă oricât de mică şi nesemnificativă ar fi ….


PAROLa

07/12/2013

DSCN6058

Parola….password….tot mai des avem nevoie de aşa ceva.

Indiferent că ne aflăm în lumea virtuală sau în cea reală, depindem de multe ori de o parolă.

Nu putem utiliza programe, soft-uri, sit-uri dacă nu avem o parolă, atât de necesară pentru a avea acces la informaţie.

De asemenea, în viaţa reală, ne lovim mereu de cerinţele zilnice, care au devenit… parole.

Pentru a avea acces în propria locuinţă, avem nevoie de parola de la interfon ( în cazul în care nu avem cheile la noi), trebuie să cunoaştem codurile pin pentru telefon ( ca să putem comunica), pentru card ( ca să putem achita anumite servicii, cumpărături)….

Totul depinde de parolă….

De fapt, constatăm că de când ne naştem, avem o parolă…numele nostru este o parolă, iar cuvântul VIAŢĂ este ceea ce ne dă acces spre existenţă!