maGIA – o lectie de viata

 

DSC08234Ninge ninge încetişor…

Mirosul cozonacilor se simte în toată casa. Mama pregătea masa, tatăl aranja farfuriile şi tacâmurile.

Sunetul clopoţelului se face auzit. Patru băieţi şi o fată aleargă în cameră. Se uita sub brad şi se reped la cadourile care se află acolo.

Bradul frumos împodobit de mamă, în care domina culoarea albastră, domina camera prin prezenţa lui impozantă.

Copiii desfac repede pachetele şi-şi arată unul altuia cele primite. Apoi iau loc la masă, servind aceea cină magică.

Mama este fericită, obosită, dar împlinită.

Tata îşi toarnă un pahar de vin zicând cu voce joasă:

         Suntem o familie fericită. Mulţumesc mama Gia! – zâmbind spre soţia lui.

Copiii continuă să fie gălăgioşi….

Ploaia se înteţeşte. Mama pregăteşte masa. Pune tacâmuri şi scaune chiar şi pentru cei care au zis că nu vor ajunge. Ea speră totuşi într-o minune….

Bradul semeţ este la loc de cinste, împodobit într-un roşu purpuriu.

Timpul trece…. Gia aduce mâncarea. Tata îşi toarnă un pahar de vin, umplând şi paharele celor trei băieţi, a fiicei şi ginerelui său, spunând:

         Sănătoşi să fim, iar la anul să fim toţi împreună!

Paharele se ciocnesc şi petrecerea începe.

Gia spune:

         La anul sper să ajungă şi Mircea cu soţia…

         Sunt tineri..au plecat în Austria…

         Da…da… – suspină Gia.

 Începe să ningă.

Bărbatul casei iese în faţa locuinţei pentru a curăţa drumul. Aşteaptă cu nerăbdare musafirii. Soţia lui, făcuse bradul iar beteala era de culoare galbenă.

Prima maşină opreşte în faţa casei. Veselia ia amploare.

Toţi se grăbesc să intre în casă, goniţi de ninsoarea care începe să se înteţească.

Mama începe să aducă tăvile de mâncare. Tata toarnă în pahare.

Mircea pune bebeluşul în cărucior şi se alătură surorii şi celor doi fraţi ai săi, pentru poza de familie.

Gia aşează mâncarea în locul de unde ia două tacâmuri:

         Costel nu ajunge cu soţia….Lucrează.

         Da…păcat…

         Poate la anul vom fi toţi….

Petrecera continuă. Gia priveşte la scaunele rămase libere, oftând încet.

Nici urmă de zăpadă. Soarele a dispărul şi el. Frigul este pătrunzător.

Tata aşează ultimele tacâmuri strigând spre Gia:

         Să iau scaunele Ioanei şi ale lui Mircea?

         Lasă-le…

         Speri într-o minune? Nu vin…

Tatăl îşi continuă treaba privind spre bradul ce era mult prea verde, scos în evidenţă de beteala care-i plăcuse Giei.

Musafirii încep să se adune.

Se face poza de familie, Gia, soţul şi cei doi fii ai lor, împreună cu soţiile şi copiii acestora.

Se asează la masă.

         Ioana este petrecerea firmei, ca şi Viorel….Mircea lucrează.

         Da…poate la anul suntem toţi…măcar…

         Cu cât familia creşte numeric , cu atât suntem mai puţini de Crăciun…. – remarcă Gia cu o voce tristă, şoptită.

Doctorul lasă locul Preotului.

Afară ninge tot mai puternic. Copiii s-au ascuns lângă bradul, împodobit în portocaliu. Gia reuşise să pregătească bradul şi o parte din mâncarea de Crăciun.

Preotul se apropie de patul bolnavei şi începe să spună rugăciunile.

Gia îşi roteşte ochii, zâmbind:

         Este toată familia…la acest Crăciun…. – după care îşi dă ultima suflare.

Soţul Giei stă la un colţ plângând, înconjurat de toţi copiii săi. Alături de ei sunt soţul şi soţiile celor din jurul său.

Mircea se gândea cu regret la momentele când nu-şi dorise să vină la petrecerea familială de Crăciun…

Ioana îşi amintea de micile ei minciuni nevinovate, legate de această perioadă.

Toţi stau şi suferă.

O voce, de necunoscut spune:

– Nici nu ştii ce pierzi, decât când pierzi….

– Familia este totul ….suspină proaspătul văduv.

Gălăgia era infernală.

Copiii revin cu bucurie şi roşii în obrăjori de la săniuş

Toţi se aseză la masă, ocupând toate scaunele. Fiecare îşi scoate mâncarea pe care o preparase acasă.

Băutura se pune în pahare. Copiii îşi savurează sucurile naturale de fructe.

Femeila se succed cu repeziciune spre bucătărie.

Bărbaţii se întorc din pivniţă sau de afară, cu ultimii şi cei mai mici membrii din familie.

Bradul are în vârf o stea albastră care se încadrează perfect cu beteala roşie ce înconjura crengile ce erau îndreptate spre cer….

Toate scaunele se ocupă, iar tatăl casei închină primul pahar dorind Crăciun fericit celor prezenţi….familiei.

Privirile celor prezenţi, se îndreaptă pentru scurt timp, spre tabloul de deasupra ceasului, unde Gia zâmbea.

Mircea serveşte grăbit, fiind învoit două ore de la servici, pentru a fi alături de familie.

O voce înceată, spunea:

– O lecţie de viaţă….mama Gia…..magia….

 IMGA0209

2 răspunsuri la maGIA – o lectie de viata

  1. Bradu spune:

    Frumos,real și trist dar asta este viața.Deci să-i parcurgem drumul cu frumtea sus și cât putem să nu uităm de părinti,ei mereu ne așteaptă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: