Teama de a scăpa de frică

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUn tată se plimba prin centru oraşului de mână cu un copil. Liniştea din oraş, părea să îndemne la o stare de linişte, de melancolie. Băieţelul îşi  întrebă părintele:

          Tată, de ce este aşa întuneric pe stradă?

          Economie, fiule!

          De ce?

          Aşa ne cere conducerea.

          Este de bine?

          Depinde…Decide  nenea Ceauşescu!

          El hotărăşte de bine?

          Nu mereu…

          Şi de ce nu i se spune?

          Nu se poate. Securitatea îl apără…

          Câţi sunt la securitatea asta, mulţi?

          Vreo 5%.din populaţie.

          Şi restul? Îl vor pe nenea?

          Nu-l vor…

          Păi restul sunt mai mulţi…De ce nu-l dau jos?

Întrebarea nu are răspuns…

Anii trec….

Un tată se plimba prin centru oraşului de mână cu un copil. Liniştea din oraş, părea să îndemne la o stare calmă, de melancolie. Băieţelul îşi  întrebă părintele:

          Tată ce e cu linştea asta?

          Oamenii stau în casă…la odihnă.

          De ce?

          Oamenii lucrează până seara.

          Sunt plătiţi bine, nu?

          Tocmai că nu…

          De ce?

          Pentru că sunt bucuroşi că au un loc de muncă..acceptă multe.

          Chiar fără bani mulţi?

          Important este să ai unde lucra…

          De ce? Nu se pot împotrivi pentru viaţă mai bună?

Altă întrebare, fără răspuns.

În prima parte, copilul care nu a primit răspuns, devine părinte în a doua ipostază.

Care este concluzia?

La început ne era frică de comunism şi de sistemul acestuia, apoi ne era frică de a nu suferi anumite lipsuri, privilegii… Adică mereu ne era frică de ceva…

Oare de fapt nu ne este frică că poate dispare frica moştenită de generaţii?

Ce este frica? O anumită teamă de ceva…

Dar de ce anume?

Oare nu suntem obişnuiţi să ne fie teamă de ceva, sau de cineva?

Cei tineri se tem să meargă la servici, unii…de ce?

Oare ne este frică de teama care ar dispărea dacă am lua hotărâri decisive, pentru noi?

Se pare că la noi, frica se moşteneşte. Este o parte din trecut. Trebuie însă să scăpăm de acest trecut, nedemn….Să privim spre viitor, luptând cu prezentul! Doar împreună, uniţi, putem!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: