Alături de un fotograf de nunta din Bucuresti

30/09/2014

Acum câteva săptămâni am fost nevoit să plec la o nuntă, în capitală. Evenimentul mi-a fost readus în memorie, în momentul când am primit un plic, ce conţinea un DVD cu titlul “foto video nunta Bucuresti” .

Din acel moment, primordial a fost să vizualizez pozele. Am început să-mi aduc de acel eveniment…
Mă pregătisem din timp, cu ţinuta şi programul pentru deplasare. Normal, înainte să plec, am descoperit cămaşa sifonată, pantofii prăfuiţi…Eh, le-am remediat, adică am ales altele! 

Apoi am coborât în faţa blocului, aşteptând maşina cu prieteni. După câteva minute, pe strada pustie, pe unde trecuse doar o femei cu un câine, care se uita ciudat la mine …, apare maşina salvatoare.
După ce urc, brusc mă apucă o durere de cap groaznică, stare de vomă, stare de oboseală. Prietena şoferului vede că sunt palid, ca şi cum vroiam să mă potrivesc cu noua cămaşă, şi îmi dă verdictul: sunt “deocheat”, iar eu simt că-mi pierd energia.
Stau şi meditez… dacă o singură femeie care era pe stradă, a reuşit să-mi ia energie, apoi la nuntă, unde vor fi mult mai multe…ce va fi?!
Prietena amicului se ocupă de mine, făcându-mi nişte chestii cu apă şi chibrituri, după care mă simt ceva mai bine. Răsuflu uşurat, aţipesc…După ceva timp, mă trezesc buimac, dar sunt vioi. O mică durere de cap, se pare că vrea să fie perechea mea la nuntă.

În câteva ore ajungem la locul petrecerii. Lăsam fata să se schimbe de haine în maşină şi noi aruncăm câteva priviri în jur.
Fetele par să fie sărace…au rochii scurte, probabil din lipsa de bani, au cumpărat material mai puţin…
După un timp, cam cât jumătate din timpul deplasării cu maşina spre local, apare şi prietena amicului. Ne deplasăm spre intrare. Acolo, ea se opreşte şi începe să se mai aranjeze vreo trei minute, urmăriţi de un fotograf nunta, ce filma pe miri, părinţii lor, naşii, ce stăteau cu paharele de şampanie, alături de chelneri, pentru a ciocni un pahar cu noi.
În sfârşit, aşteptarea acestora este finalizată , ajungând şi noi la ei. Întâmpinaţi cu tot “tacâmul” de ei ( nu este vorba de tacâmurile de la mese ), reuşim să scăpăm cu bine din multitudinea de pupăceli şi urări, fiind orbiţi de un blitz , semn că avem prima poză, un foto video nunta în albumul amintirilor.
Apoi mergem spre mese, unde ne căutăm cartonaşele albastre cu nume ( bine că nu sunt roşii, să ne elimine din “meci” ). 

Echipa de filmare şi fotograful, caută ineditul, personajele principale, invitaţii, veselia… Cum apare ceva nou, pac, încă un foto video nunta .

Fiecare trăieşte momentul cum poate, cum simte…fericit, trist…obligat…Depinde şi de rolul său la o nuntă: mirele şi mireasa participă activ, naşii trebuie să asigure atmosfera, socrii şi părinţii să fie la înălţimea situaţiei, invitaţii să petreacă. Cei de la masa oficială, trebuie să aibă mereu chipurile vesele pentru a nu trezi comentarii.
Majoritatera persoanelor feminine se îmbracă în negru…culoare elegantă şi sobră…dar şi tristă…încă o nuntă…încă o ocazie pierdută ( pentru fetele nemăritate ) …sau încă unul îşi îngroapă burlăcia ( gândesc doamnele )! Negrul e sexy, cu cât este mai mică cantitatea de material folosită!

Colegii de masă erau veseli din cale afară. Am aflat că se numesc Muică şi Puică. Primul dintre ei, era cel mai important invitat, participase la nuntă de la A la Z. Aşa am aflat, că el aflase despre serviciile unui fotograf nunta de pe un site cu informatii utile pentru cei care au nevoie de servicii foto video nunta, recomandîndu-l mirelui care-l acceptase tacit şi fericit că rezolvase o problemă legată de nuntă.
Muică al nostru îşi începuse activitatea de nuntaş, de dimineaţă. El a însoţit alaiul de la mire, de acasă.Normal, a trebuit să bea un păhărel cu mirele, să cinstească!
Apoi au plecat spre naşi. Acolo , normal se mai ciocneşte un păhărel…De la atâta păhărele, trebuie şi o prăjitură, că doar totul arăta ca la o cofetărie…Apoi un suc şi a mai mers o tărie.
Apoi s-a plecat după mireasă. Acolo, încă un păhărel, normal, în cinstea miresei. Iar prăjituri, suc… Apoi repede la cununia civilă. Acolo, gata, căsătoria este legalizată. Muică al nostru a mai băut un păhărel, în cinstea acestui eveniment.
Apoi fuga la biserică. Pregătiri de plecare spre sala de mese, dar Muică al nostru era deja ameţit…de vesel…
Acesta a ajuns mai târziu la masa festivă, urcând la etaj în restaurant, unde a băut o şampanie şi apoi a descoperit că era la altă nuntă!
Eh, asta a fost, apoi a coborât la parter, a mai servit o şampanie şi a nimerit nunta pe care o căuta. A rămas fără cuvinte după atâtea cinstiri…
Se deschide dansul, masa şi petrecerea!
Între timp, apare formaţia, începe petrecerea, apar primele băuturi…pentru unii.
Pe ringul de dans, după un vals al mirilor, apar trei cântăreţe : o blondă, o brunetă şi o roşcată. Văzând ce înalte sunt, intru în panică, gândindu-mă că m-am îmbătat înainte să consum ceva…Dar descoper că acestea, au nişte pantofi cu tocuri cât…”China de mare”, subţiri, ca un băţ de chibrit.
Muzicanţii se informează despre locurile de provenienţă ale nuntaşilor, pentru a alege melodii specifice. Şi dă-i cu cheful.
Muică al nostru gustă tăria de la masă şi i se pare că este apă colorată! Omul a avut experienţe destule pînă acolo, deci trebuie crezut! Sesizează bolborosind, mirele care descoperă că barmanii au greşit sticla , în loc de tărie era chiar apă colorată…şi nu doar pentru Muică ce era deja ameţit , şi ci pentru alţi invitaţi….
Chelneriţele îşi cer scuze întinzându-se să ia paharele greşite, „descoperind” câte un decolteu…ce topeşte orice supărare a lui Muică….
Muică al nostru devine erou, ceilalţi invitaţi ar fi băut apa colorată , apoi ar fi avut o părere proastă despre nuntă…
După acest incident, barmanii au uitat să mai greşească…
Bravo Muică, trăiască nunta!

Săracul Muica, fericit, verifică toate băuturile. La sfârşitul nunţii, constată că nu mai are curajul de a pleca. Rămăsese pe loc, iar mirii, naşii şi rudele acestora şi ei stăteau…. aşteptând eliberarea ringului….
Mesele se goleau, scaunele se strângeau dar Muică al nostru prindea cu greu curajul plecării…..

Hai cu Muică,
La o ţuică,
Că petrecerea e pe val,
Băutura în aval.

Încă una şi mă duc,
Dar nu ştiu de cine să apuc,
Că totul se învârte,
Chiar şi cerul se roteşte.

Muică hai acasă,
Că te aşteaptă de la masă,
Să-ţi revii din băutură,
Că o iei pe arătură!

La sfârşit, un bărbat îmbrăţişa stâlpul de electricitate, altul se învârtea în cerc iar una dintre femei, îşi trezea bărbatul lovindu-l cu poşeta. Puţin mai departe, o pipiţă, îşi trăgea fusta în jos, crezând că este elastică….toate acestea au fost văzute, reperate şi prezentate pe DVD-ul cu foto video nunta.
În acele momente mi-am revenit şi eu din mica boală, dar era prea târziu. Petrecerea se terminase. Toţi erau în momentul urărilor de bine, a pupăcelilor, complimentelor şi “bye, bye”.

Din cauză că cheful meu de petrecere a apărut mult prea târziu, datorită stării mele, eu şi un fotograf nunta , eram cei mai trezi.

Eu eram obosit, aşa de tare că parcă şi acum am obosit, motiv pentru care închei scurta mea amintire, din albumul vieţii, alături de alte persoane simpatice, participante la eveniment.


Pătrățel pufos

30/09/2014

Deodată se aude un zgomot făcut de o ușă deschisă cu putere.
În cadrul ușii apare un urs imens, după care, se vede Pătrățel. Acesta ține strîns acel obiect de pluș, ca și cum ar fi avut o iubită cu care se certase şi vroia să fugă de la el… O privire buimacă și una uimită, îi întîmpină pe cei doi vizitatori.

Pătrățel așează ursulețul pe jos, în mijlocul sufrageriei. Acesta are privirea îndreptată către Gogoșar care izbucnește în râs. Gogonel privește la cei trei, care se aflau în aceeași încăpere cu el.
Pătrățel se așează epuizat în fotoliu.
– Ce-i cu asta? De unde-l ai? – întreabă Gogonel.
– De pe site ! – îl lămurește Pătrățel.
Gogonel are o figură de om nelămurit, conştient că răspunsul nu-l satisface deloc:
– Eram mai lămurit înainte să te întreb…
– Atunci de ce ai întrebat?
– Să se afle în lucru – răspunde Gogoșar. Ce faci cu el?
– Este cadoul ideal pentru copii.
– Ai copii – întreabă derutat Gogonel ?
– Nu.
– Atunci? Eşti tu copil, iar noi nu ştim?
– Am nepoți.
– Este bunic, chicotește Gogoșar.
– Haha… – râde zburlindu-se Pătrățel Am o soră…nu medicală…Surioară….care are un copil. Se apropia ziua acestuia și i-am cumpărat cadou. El are mai multe jucării, jucarii de plus.
– Și nu este mai mare jucăria ca el?
– Ba da. Dar nu este o problemă.
– Când mergi la ei?
– Acum. De aceea am ieșit cu ursulețul, ca să-l obișnuiesc cu ieșirile.
– Adică tu, să te obișnuiști să-l duci…De câte ori te mai oprești pe drum?
– Merg cu taxiul
– Mai bine…la autobuz trebuia să plătești pentru două persoane – râde Gogonel.
– Da…aveți glume în program.

Pătrăţel face pe supăratul , în timp ce-și ia ursulețul pornind spre ieșire. Neatent, calcă peste firul de la aspiratorul care era pe jos, împiedicându-se. Pătrățel se trezește peste ursulețul de plus, în zgomotul provocat de râsetele celor doi prieteni. Îmbufnat, se ridică, își aranjează ținuta, îți ia partenera de călătorie, pornind agale spre ieșire. Ursulețul îi acoperă complet, fața lui Pătrățel.
Gogoșar își continuă treaba din care fusese întrerupt de musafir. Gogonea își continuă călătoria pe canalele de la telvizor.

După câteva minute bune, se aude un mesaj telefonic. Gogoșar citește amuzat, comunicând lui Gogonea:
– Acum se joacă nepoțelul cu ursulețul și cu unchiul…
Dar în timp ce citea mesajul, Pătrăţel intră vesel în apartament. Gogoşar se uită buimac la el. Gogonea rămâne perplex:
– Acum ai scris mesaj…
– Haha…
– Nu înţeleg….
– L-am scris înainte să intru pe uşă, să vă văd feţele.
– Ehe…
– Da…Da….Râdeaţi de mine….
– Râdeam cu tine! – subliniază Gogoşar. Cum a fost?
– Mai bine decât mă aşteptam. Au venit şi rudele enervante…Am plecat repede ca să nu mă enervez iar cu întrebările lor.
– Ce întrebări ? – încearcă să afle Gogonea
– Despre când mă însor…şi altele…
– Povesteşte…. – îi cere Gogoşar, aşezându-se comod pe canapea, abandonându-şi preocupările de până atunci.
– Am ajuns la ei. Am pus ursuleţul de plus la uşă, am sunat şi m-am ascuns după el.
– Şi?
– A deschis nepoţelul şi a târât jucăria în casă. Pe mine m-a lăsat afară…
– Haha…
– Mda. Aşa i-am găsit ocupaţie. A fost linişte, ca niciodată. Deci, categoric, a fost cadoul ideal pentru copil.

– Şi era haios! – confirmă Gogonea
– Mie mi-a plăcut cât de bine stăteai pe el….Haha…
– Era pufos!
Cei trei prieteni şi vecini, zâmbesc fericiţi, aducându-şi aminte de copilărie şi nu numai….


Gogonel parfumat

27/09/2014

Gogonea intră val-vârtej în sufragerie, utiându-se la Pătrăţel şi Gogoşar, care-l priveau nedumeriţi. Ţopăie într-un picior, descriind un cerc în aer. Gogoşar îl priveşte uimit, iar Pătrăţel, se ridică de la locul său, ieşind.
Gogonea rămâne perplex. Se aşează la locul său, puţin îngândurat. Gogoşar decide să rupă tăcerea:
– Ce ai păţit?
– Nu simţi nimic?
– Ar trebui?
– Credeam că da…
– Ce anume?
– Nu contează.
– Simt miros de iarnă.
– Da…este toamnă încă….
– Ai băut o bere?!
– Nu…nu…
– Este cumva un miros de parfum ? – întreabă zâmbind Gogoşar.
– Da. Am luat parfumuri originale şi vroiam părerea celor din jur.
– M-ai ales a mea…
– Da…da…Cum este?
– Super! Mi se pare cunoscut.
– Parfumul te reprezintă – spune Pătrăţel, care apare în mână cu un parfum
– Am crezut că nu ţi-a plăcut şi ai plecat – spune Gogonea
– Mda…
– Dar ăsta este parfumul meu! Miroase la fel… – spune Gogonea privind la ceea ce avea Pătrăţel în mână
– Normal că miroase la fel. Eu l-am luat de pe un site . Adică…
– L-ai primit cadou…. – spune Gogoşar.
– Aşa este. De la cineva care ţine la mine
– Vai..vai… – bombăne Gogoşar
– Da. Aşa este – concluzionă Pătrăţel.
– S-o crezi tu! – răspunde Gogoşar.
– Am nevoie de ajutor! Heelp! – strigă Gogonea, încercând să intre în vorbă
– Ce este Gogonel – întreabă într-un glas Gogoşar şi Pătrăţel
– Merg la o nuntă. Vreau să mă dau bine pe lângă …cineva
– Aha! Să nu fie mireasa!
– Da, marele cuceritor – spune Gogoşar.
– Am nevoie de părerea voastră.
– Dă-i bice. Dacă îţi place – spune Pătrăţel.
– Dacă şi ea vrea… – spune Gogoşar
– Nuuu. Eu vreau să ştiu dacă acest parfum mi se potriveşte. Aşa îi studiez şi ei gusturile, apoi îi ofer şi ei.
– Ce anume? Parfumuri pentru barbati ?
– Nu…Pentru femei.
– Măi…află şi tu ce parfum îi place şi gata – spune Gogoşar.
– Tu du-te parfumat aşa şi vezi dacă o atragi – spune Pătrăţel.
– Vezi să n-o atragi prea mult – râde Gogoşar.
– Poate dispari şi nu te mai vedem. Lasă-mi mie parfumul să nu se strice…că doar ai văzut că şi eu îl folosesc! – spune Pătrăţel
– Voi aveţi glume în program! – oftează Gogonea
– Inimă frântă…O să fie bine.
– Da…da…Pătrăţel.
– Să ne povesteşti – spune Gogoşar care-şi ocupă locul obişnuit în sufragerie
Liniştea instalată este întreruptă de gălăgia peruşilor, aflaţi pe balcon.
– Uite, şi ei se iubesc – remarcă Pătrăţel.
– Se ceartă…vezi…. – spune Gogoşar
– Nu le place parfumul! – râde Gogoşar.
– Bine…Glumiţi…Dar să vedeţi ….ce voi face…
– Ce anume?
– Nu vă spun. Plec să mă pregătesc.
– Distracţie plăcută.
– Mulţumesc.
Gogonea iese din peisaj. Gogoşar se uită la telenovela pe care o urmărea, iar Pătrăţel priveşte meciul la televizor, în surdină, pentru a nu fi alungat …
După un timp se aude sunetul mobilului. Atât Gogoşar, cât şi Pătrăţel îşi verifică telefoanele:
– Mesaj de la Gogonea.
– Auzi că-i place fetei…
– Normal. Eu am lucruri de calitate. S-a luat după mine – subliniază Pătrăţel.
– Wow..
– Auzi că fata este …
– Măritată!
– Haha!
– Măcar s-a ales cu ceva de calitate.
– Poate cuceri alte fete…


Relaxare comodă…

27/09/2014

Pătrăţel prinde ultimul cârlig la cort. Oftează apoi se duce în interiorul acestuia şi se intinde. În câteva secunde, liniştea este întreruptă de un sforăit. Gogoşar zâmbeşte şi-şi caută intens, în rucsac , un obiect care să-i destindă pe cei prezenţi acolo.
Gogonel a rămas pironit în locul unde-l aşezase Pătrăţel, ca să nu-l încurce la ridicarea cortului.
Gogoşar îşi ia tableta  şi începe să facă poze, fără a primi vreo reclamaţie din partea cuiva.
Deplasându-se prin zonă, loveşte castronul de inox, pe care-l pusese Pătrăţel, neglijent, lângă locul unde vroiau să facă foc.
Gogonea tresare, trezindu-se. Îşi mişca repede ochii bulbucaţi şi sare în picioare. Începe să se plimbe cu paşi mari, arătând că este în formă. Dar “forma”, din păcate nu era cu el, acesta se împiedică de rucsacul abandonat de Gogoşar şi aterizează cu capul în cortul unde dormea Pătrăţel.
Pătrăţel se trezeşte speriat şi priveşte spre musafir, zicând:
– Am stat un pic…Aaah….- cască Pătrăţel. La treabă. Să facem grătar!
– Da…da… – se bucură ca un copil, Gogonea.
Cei doi ies din cort sub privirile lui Gogoşar. Pătrăţel începe să alerge uşor dar brusc se calmează, simţind o durere la pulpa piciorului drept:
– Wow…cred că am febră musculară….
– Abia am mers şi noi vreo patru kilometri şi sunteţi gata – remarcă Gogoşar , care se aşează confortabil.
– Nu avem mobilitate…. – oftează Gogonea
– Tu…eu am, spune zâmbind Pătrăţel. Sunt omul munţilor.
– Da…da… – râde Gogoşar. Tocmai ţi-am postat performanta pe net.
– Ce anume?
– Tu m-ai învăţat Pătrăţel…să postezi pe net în timp real.
– Ce? Ai pus poze cu mine? – întrebă Pătrăţel
– Da – confirmă Gogoşar.
Gogonea se uită când la unul, când la celălalt şi nu înţelege logica discuţiei. Era clar că a venit cam târziu în gaşca celor doi. Pătrăţel se apropie de Gogoşar, care le arată, la amândoi, cele postate pe reţeaua de socializare. La pagina “Gogoşar” apare un titlu: “călătorind cu prietenii”, iar în albumul foto, se văd poze cu ei, pe drum, la somn, la odihnă, drumul lor pas cu pas.
– Ce fain! – remarcă Gogonea.
– Faină tabletă! – remarcă şi Gogoşar.
– De la Oringo – subliniază, împăciuitor Pătrăţel.
– Uite like….deja – remarcă Gogoşar
– Da..Încă unul…
– Vezi…Eşti în munţi şi cei din jur te cred acasă…haha…
– Da…fain…Aş sta o viaţă aici ! – spune fericit Gogonea
– Bine Gogonel. Te lăsăm aici.
– Ce bine…
– Dar să iei alifie contra ţânţarilor – spune Gogoşar.
– Şi iarna, să ai multă mâncare, dacă vin urşii să aibă ocupaţie – intră în jocul lui Gogoşar, Pătrăţel.
Brusc, Gogonea, simte că-l trec frigurile:
– Brr… Mă furnică pe şira spinării…
– Da…poate sunt şi furnici – spune serios Pătrăţel, în timp ce Gogoşar îi face o nouă poză, pe care o postează pe reţea.
Se aud semnale specifice de like, pentru postările făcute de Gogoşar care uită de prieteni, fiind acaparit de tehnologia modernă.
Gogonea se aşează pe pătură, închide ochii şi începe să sforăie. Gogoşar, nu ratează acest eveniment din viaţa acestuia, făcându-i rapid o poză. Pătrăţel oftează şi începe să pună lemne pentru foc.


Drumeţii…

27/09/2014

Pătrăţel intră repede uitând să închidă uşa, spre stupoarea lui Gogoşar:
– Am răspunsul!
– Dar nu te-a întrebat nimeni , nimic!
– Dar poţi avea răspunsuri şi la mimică… – spune vesel Pătrăţel.
Pe uşa deschisă, îşi face apariţia Gogonel:
– Ce puneţi la cale?
– Drumeţii!
– Ce ? – întreabă într-un glas Gogoşar şi Gogonea.
– Aţi ucis un drac… haha…amândoi aţi spus acelaşi lucru.
– Cine este drac? – întreabă Gogoşar care revine din bucătărie cu un polonic.
– Haha… Stai să auzi ideile mele! – răspunde Pătrăţel care încep să facă genoflexiuni.
Gogonel îl priveşte, apoi începe şi el să facă florări, în timp ce Gogoşar îşi face cruce.
După două flotări, Gogonel, revine la poziţia iniţială şi se aşează epuizat, în fotoliu. Pătrăţel se opreşte şi face şi el o flotare, pentru a arăta celor prezenţi că este în formă. Respiră adânc şi se aşează şi el, la locul său obişnuit. Gogoşar îşi duce polonicul înapoi în bucătărie, după care, revine la cei doi obosiţi:
– V-a pierit glasul?
– Gândim – răspunde Gogonea
– Plănuim – completează Pătrăţel.
Pătrăţel se ridică din fotoliu şi ia harta pe care o ţinea Gogoşar, aşezată peste vechile manuale cu probleme de matematică.
Desfăşoară tacticos harta, o pune pe maşă şi face semn cu capul spre cei din jur, să se apropie. Aceştia, ascultători, se execută. Pătrăţel ia un marker de pe birou, şi fără jenă, începe să traseze nişte linii, explicând:
– Plecăm poimâine spre Piatra Craiului.
– Ce?
– Cu maşina – întreabă Gogonea ?
– Nu, cu rucsac – răspunde Pătrăţel
– Măi, nu avem putere să mergem un kilometru dar…
– Gogoşar…ţi-am spus că vom pleca în drumeţie!
– Da…Dar ceilalţi vecini, cu care ai vorbit?
– Unul că-i naşte pisica, celălalt că pleacă mereu pe undeva…Voi sunteţi baza!
– Măi Pătrăţel…pe mine mă dor genunchii dacă merg mult…
– Nu-i problemă. Am eu nişte genunchiere …ajută!
– Dacă alunec pe acolo ? – ripostează Gogoşar.
– Îţi dau nişte bocanci militari . Oricum nu urcăm mult…
– Păi şi atunci de ce mai mergem – întreabă Gogonea ?
– Mergem cu cortul. Facem grătare, aer curat, stăm la iarbă verde….
– Eu vroiam albastră – spune Gogonea
– Luăm şi vopsea – răspunde Pătrăţel
– Măi…tu ai la toate răspunsuri?
– Da – spune ferm Pătrăţel.
– Nu mai am cuvinte… – spune Gogoşar.
– Chiar! Nu s-a mai întâmplat de mult…. – zîmbeşte Pătrăţel care se apleacă asupră hărţii, făcând traseele şi locurile de popas.
Gogonea este captat tot mai intens, fiind cucerit de ideile vecinului său. Gogoşar se entuziasmează, gândindu-se că are nevoie de ceva nou, inedit, care-i să-i scoată din monotonia vieţii.
După zece minute, timp record pentru Pătrăţel, acesta trage concluziile:
– Deci echipaţi, pregătiţi, pornim spre marea călătorie.
– Nu am mai fost de…. – Gogonea începe să socotească pe degete, dar schimbă des mâinile. În fine…de mult…am uitat şirul.
– Ziceai de căţărări…. – intervine Gogoşar.
– Da…Da…Întâi ne creştem rezistenţa, apoi săptămâna viitoare mergem la Pârâul Rece. Acolo este parc cu tiroliană, perete căţărător…
– Dar este şi …. – încearcă să spună ceva Gogonea.
Între timp, începe şi Gogoşar să vorbească. Gogonea nu se lasă mai prejos, iar Pătrăţel îi acompaniază. Toţi vorbesc cu entuziasm dar nimeni nu ascultă pe nimeni. La sfârşit, toţi sunt de acord:
– Mâine odihnă.
– Şi cumpărături.
– De făcut bagaje.
– Plecat dimineaţă la opt.
– La cinci că este mai răcoare.
– Da, să ne luăm şi haine de ploaie!
– Da.
Cei trei vecini, prieteni, deja îşi imaginează drumeţia, simţindu-se agitaţi de acest eveniment. Câteva minute, fiecare stă gânditor. Dacă venea cineva să-i vadă, credea că sunt doar nişte simple statui….


Pisica roz

25/09/2014

Gogonea intră ţopăind într-un picior. Gogoşar priveşte cu uimire spre acesta.
După câteva minute, apare Pătrăţel care priveşte spre cei care şi-au ocupat locurile stabilite tacid, apoi priveşte spre degetul mijlociu a lui Gogonel, care era bandajat. I se adresează acestuia din urmă:
– Unde ţi-ai pus degetul?
Gogoşar priveşte spre mâinile vecinului după care i se adresează:
– Probabil l-ai strâns în uşă, grăbindu-te spre mine. De la un timp, ajungi înaintea lui Pătrăţel.
– Normal, el stă la etaj cu tine – oftează Pătrăţel.
– Dar de ce ai mână vopsită? – întreabă Gogoşar.
– Cu roz? – se miră Pătrăţel.
Gogonea priveşte îmbufnat la cei doi:
– Aveţi glume în program…
– Depinde…
– Am vrut să schimb becul în cămară. Am alunecat şi am dărâmat vopseaua roz. Aceasta s-a vărsat peste pisică, care speriată, m-a zgâriat!
– Ai pisică ? – întreabă Gogoşar
– Dar ce vopseşti în roz – întreabă Pătrăţel?
– Fiecare întreabă ce-l doare… – oftează Gogonea
– Pe tine te doare degetul?
– Nu…nu….Mă oftic pentru ca acum am pisica roz….
– Poate o duci la circ…spui că-i pantera roz! – râde Pătrăţel.
– Să nu aduci pisica la noi.
– De ce? – întreabă Gogonel
– Ne mănâncă peruşii !– spune Pătrăţel, ale cărui cuvinte sunt încuviinţate de Gogoşar
– Bine…bine…Trebuie să o închid undeva că mi-a distrus telefonul, mi-a zgâriat calculatorul…
– Haha… – râde Gogoşar.
– Nu este vesel!
– Dai o bere dacă îţi găsesc soluţia? – întreabă Pătrăţel
– Ei…da… Eu ţi-am dat ţie soluţia, iar tu o vinzi – spune Gogoşar.
– Ce idee…Vă dau de toate, la toţi…adică nu chiar toate…dar spuneţi-mi!
– Îi spunem? – întreabă Pătrăţel
– Da – acceptă Gogoşar.
– Dar spuneţi odată! Nu mă fierbeţi! – spune răspicat Gogonea.
– Folie de protectie . Găsesti pentru Smasungul tău.
– Ce anume…Da…mi-ar trebui…dar să bântui iar prin magazine…Aşa nu-mi place aglomeraţia!
– Atunci foloseşte-te de aglomeraţia de taste – râde Pătrăţel.
– Ce anume? – întreabă Gogonea. Nu m-am lovit la cap…dar ceva nu pricep…
– Este de la degetul bandajat… – spune râzând Pătrăţel.
– Smart Protection – spune Gogoşar.
– Este pe net?
– Nu…este pe internet!
– Parcă ai fi Pătrăţel acum ceva timp … – râde Gogoşar.
– Ei…doar ştii că avem idei…dar tu m-ai făcut să-mi iau peruşi – spune Pătrăţel.
– Întâi ai luat folie telefoane , apoi peruşii…Pătrăţel!
– Da..da…întâi mi-am protejat bunurile apoi…
– Da…da…
Cei doi continuă să discute, în timp ce Gogonel, o tuleşte spre apartamentul său, pentru a-şi pune în practică ideile şi propunerile primite. Gogoşar oftează iar Pătrăţel îşi porneşte televizorul.


Ghici de unde am luat …

25/09/2014

Liniştea este întreruptă de apariţia lui Gogonea. Acesta pătrunde nestingherit în locuinţa lui Gogoşar şi se tolăneşte în fotoliul care l-a cucerit de la prima lui vizită.
Îşi închide telefonul , tacticos, aşezându-l pe genunchi, atât cât să iasă în evidenţă.
După câteva secunde, uşa se deschide din nou, apărând şi Pătrăţel. Acesta se aşează în fotoliul său, pornind televizorul. Gogoşar, îşi întoarce privirea de la laptop spre cei doi musafiri:
– Văd că vă asemuiţi….
– Da – răspunde Pătrăţel
– Aşa este – încuviinţează Gogonea , care începe să butoneze telefonul. De aia l-am sunat pe Pătrăţel ca să vină şi el.
Gogoşar, după ce aruncă o privire spre cei doi, oftează şi se întoarce la treaba pe care a întrerupt-o.
Gogonea bolboroseste în barba pe care nu o are, doar-doar, îi acordă cineva atenţie. Pătrăţel este atent la emisiunea pe care o urmăreşte.
După câteva clipe, Gogonea li se adresează celor din jur:
– Mai spuneţi şi voi ceva!
– Da…uite tipa aia este cea mai bună la alergări, la 200 de metri şi acum….
– Lasă-mă cu sportul! Ceva din viaţa reală.
– Auzi…. – începe Gogoşar
– Da, aud de când m-am născut! – spune zâmbitor Gogonea.
– Este bine.
– Ce vroiai să mă întrebi Gogoşar? Aud bine….Aud şi comentatorul cum ţipă…
– Hai că-i interesantă cursa – spune Pătrăţel care se ridică în picioare pentru a vedea mai bine.
Pătrăţel începe să gesticuleze, ţipă şi sare . Apoi se aşează satisfăcut, la locul său. Gogoşar priveşte întăi la unul, apoi la celălalt, după care se adresează cu o mică ironie:
– Dacă s-a terminat cursa, poate discutăm şi noi…
– Da…Da…Despre ce anume? – întreabă Pătrăţel
– Poate mă întrebaţi de telefon – sugerează Gogonea.
– Ce anume?
– De unde-l am…ce marcă… – continuă sugestiv Gogonea.
– Păi marca se vede, îl ai din magazin, gata! – concluzionează Pătrăţel.
– Nu. L-am comandat online. Transportul a fost gratuit. Ieri l-am comandat şi azi dimineaţă l-am şi primit. Am vizitat şi magazinul fizic că este mai bine să observi ceea ce vrei să cumperi, şi să nu ai bagaje când te plimbi! – spune Gogonea.
Gogoşar şi Pătrăţel zâmbesc copios. Gogonea se ridică şi se uită în oglindă. Vede că nu este ciufulit şi se adresează audienţei:
– De ce râdeţi de mine?
– Nu râdem de tine…
– Râdem cu tine…. – spune Pătrăţel, zâmbind,
– Nu înţeleg – pare nedumerit Gogonea.
– Gogonea…Dar cum te cheamă, Gogonea sau Gogonel?
– Normal, Gogonel. Dar în buletin apar Gogonea. Nu ştiu ce au făcut ai mei când m-au înregistrat …Am înţeles că femeia care notase datele aproape leşinase la vederea tatălui meu. Era un bărbat frumos, aşa ca mine!
– Haha…
– Ce haios eşti, Gogonea! – râde Gogoşar
– Gata…gata…De ce râdeaţi de mine?
– De unde crezi că mi-am luat televizorul la care mă uit aici? – întreabă Pătrăţel
– Este al tău, răspunde cu o întrebare Gogonea?
– Da. L-am luat ca să fiu cu Gogoşar, iar fiecare să vadă emisiunea lui.
– Ce tare! Pot să-mi aduc şi eu unul aici?
– Dacă-l pui pe tavan – spune Gogoşar ţintindu-l cu privirea.
– Da…Se poate…Putem face şi un perete de escaladare ….Şi…
– Vezi…vezi … – ameninţă Gogoşar pe Gogonel cu pixul pe care-l ţinea în mână, în timp ce Pătrăţel se tăvălea pe jos de râs.
Gogonea se uită la cei doi, după care spune:
– Dar de unde am început discuţia?
– Cumva de la Mall?! – spune Gogoşar
Gogonea rămâne cu privirea blocată şi cu gura căscată. Pătrăţel continuă să râdă, iar Gogoşar, zâmbind, se întoarce spre birou pentru a-şi continua treaba la laptop.


Problemă rezolvată cu Florăria Mobilă

24/09/2014

Telefonul sună strident. Ce melodie neplăcută! Trebuie să schimb din nou sunetul dar … nu cred că mai am vreo opţiune care să nu o fi folosit.

Ieri a fost o zi normală…Azi sper să fie la fel. Mă ridic din pat şi o pornesc spre baie, în timp ce-mi pregătesc o cafea.

Ajuns la destinaţie, mă concentrez, ca să aflu ce îmi adusesem aminte în seara precedentă şi mi-am propus să nu uit.
De la propunere la realizare se pare că este un drum lung. În fine, mă pregătesc de servici. Întâi psihic, apoi şi fizic.

Într-un final, reusesc să mă „adun” , apoi să adun şi lucrurile, să-mi beau rapid cafeaua şi să prind în ultimul moment, autobuzul spre cele câteva ore „ de închisoare” zilnică a oamenilor muncii… Automatul de cafea de la servici era înfometat: îşi lua banii dar nu oferea nimic în schimb. O fi şi ăsta…politician! 
Ziua bună de dimineaţă se cunoaşte…cea proastă…?

Orele de servici trec, după multă agitaţie şi revin cu bucurie acasă. Pentru scurt timp, mă întristez, gândindu-mă că mâine va fi la fel! Dar orice zi, aduce ceva nou.

Până la urmă totul a fost bine. Ajuns acasă mă delectez în faţa calculatorului. Brusc îmi apare în faţă un mesaj care-mi aduce aminte de ceea ce nu trebuia să uit. Era ziua unei cunostinţe ….

Brusc îmi creşte tensiunea şi devin nervos. În faţa ochilor îmi tot apar reclame care mă enervează şi mai mult, legate de petreceri şi cadouri. Deodată, una dintre ele, cu titlul “florarie online” îmi atrage atenţia.

Dau repede un clic pe buchete de flori şi încep să fac un studiu de piaţă. Se zice că în două ore, orice buchet sau aranjament floral, ajunge la destinaţia solicitantului, în Bucureşti. Stau în cumpănă … la figurat, nu la propriu, după care mă decid. Încercarea moarte n-are. Privesc la ceas, este doar ora 18.00, deci mă pot încadra în program…
Identific acel minunat şi îndrăgit buchet de trandafiri pe care nu ezit să-l comand.

După ce rezolv problema, trimit mesajul clasic cu urări şi aştept nerăbdător o confirmare a sărbătoritei pentru surpriza oferită.

Încep apoi să călătoresc virtual pe mai multe pagine, site-uri şi deodată primesc un telefon mult aşteptat…Vocea de la celălalt capăt este emoţionată, fericită şi surprinsă. Deci am reuşit pe lângă faptul că mi-am adus aminte ceea ce nu trebuia să uit, să-mi şi îndeplinesc obiectivul alături de o florărie , chiar de acasă….


Noua apariţie…

24/09/2014

Se aude soneria. Gogoşar nu schiţează nici măcar un gest. Stă relaxat în fotoliu. Liniştea se aşterne. După câteva minute, uşa se deschide. Gogoşar i se adresează vizitatorului ce pătrunde în sufragerie:
– Ce ai păţit Pătrăţel de ai sunat?
– Când?!
– Mai înainte.
– Nu am sunat – răspunde Pătrăţel aşezându-se pe celălat fotoliu din cameră în timp ce începe să butoneze tableta.

De obicei Pătrăţel, cum intra la Gogoşar, începea să pornească televizorul fiind ocupat cu acesta. Acum avea o altă îndeletnicire. Gogoşar tace iar Pătrăţel i se adresează:
– Hai lasă…nu fii îngândurat. Este o tabletă pe care abia am achiziţionat-o….O să-ţi arăt mai târziu şi ţie.
– Stai liniştit…Mă gândeam la altceva.
– La ce? Eu nu trebuie să gândesc. Tot ce-mi trece prin cap mi le notez pe tabletă .
– Bine…bine…
– Ce ai păţit? – se uită întrebător Pătrăţel la Gogoşar.
– Mă gândesc la cine o fi fost aici…
– Când?
– Înaintea ta….A sunat cineva.
– Poate era vecina ta.
– Nu…nu cred.
– Aveai vreo întâlnire programată?
– Nu. Credeam că eşti tu.
– N-am fost eu – răspunde Pătrăţel care se apucă din nou să-şi manevreze tableta.
– Mi-am dat seama.
– Lasă frământările…Când nici nu te aştepţi, ai şi aflat!
– Ce tot vorbeşti?!
– Păi da. Eu când caut ceva, normal că nu găsesc. Dacă caut altceva, găsesc ceea ce căutam înainte.
– Şi ce logică are asta, cu cel care a fost la mine?
– Nu ştiu… Vorbeam şi eu.
– Să te afli în treabă!
– Nu…Să mă laud. Uite cu chestia asta…
– Adică cu tableta….
– Da, pot să-mi planific totul. Mă organizez şi-mi notez tot ceea ce pun, unde pun….
– Şi ce are asta cu vizitatorul meu?
– Poate era o vizitatoare? Poate te anunţase şi ai uitat….
Gogoşar simţea că se enervează dar nu are timp să se manifeste, deoarece, se aude din nou soneria. Gogoşar tresare şi sărind în picioare, iar Pătrăţel se sperie, căzându-i tableta din mână.
Gogoşar oftează şi o porneşte spre uşa. Pătrăţel, nu se lasă mai prejos şi merge pe urmele gazdei. În cadrul uşii apare un bărbat zâmbitor, cu gura până la urechi:
– Bună ziua!
– S-o crezi tu – spune Pătrăţel care-şi privea tableta
– A…Eu sunt vecinul de alături.
– O…Super. Eu sunt vecinul….
Cele trei persoane încep să se prezinte:
– Eu sunt Gogoşar!
– Da?! Pe mine mă cheamă Gogonea!
– Haha… – râde Pătrăţel.
Cei doi vecini ai săi se uită la el, aşteptând să se prezinte.
– El este Pătrăţel – spune Gogoşar.
– Bucuros de cunostinţă – răspunde Gogonea, întinzând mână către cel prezentat de Gogoşar.
Pătrăţel bombăne şi strânge mână noului vecin. Acesta zâmbitor li se adresează:
– Ce bine că am nimerit doi dintr-un foc! Vroiam apoi să merg şi la cei din jur, să-i cunosc…
– Lasă, o să ai timp… – răspunde Pătrăţel care-şi reia treaba cu tableta, instalându-se în fotoliul pe care-l părăsise. Bine că nu mi s-a stricat!
– Hai în casă – spune Gogoşar.
– Mulţumesc – acceptă Gogonea care se instalează în fotoliul din colţul camerei. Tabletă din aceea am şi eu…Îmi notez visele, ca să nu le uit…Aşa mult visăm!
– Mda – răspunde Pătrăţel
Gogoşar îşi ocupă locul deţinut până atunci şi priveşte spre vecinii săi. Pătrăţel butona de zor la tableta  iar Gogonea porneşte televizorul fiind acaparat de ştiri… sau de frumoasa prezentatoare, al cărei decolteu îl face să se ridice în picioare… pentru a se uita mai bine.


A fost vară, este toamna şi vine …iarna

22/09/2014

Parcă ieri trecuse ultima zăpadă şi ne bucuram de razele binefăcătoare ale soarelui.
Acum, văzând că soarele începe să-şi facă simţită prezenţa în timpul zilei, din ce în ce mai târziu, este clar, că iarna pare să fie pe aproape.
Când eram copii, iubeam iarna. Mergeam cu sania, la patinaj….uneori, venea Moş Crăciun….alteori, zăpadă multă … şi nimeni nu ne solicita să ne implicăm în problemele specifice acestor vremuri.
Între timp, am crescut şi descoperim că iarna nu este chiar aşa bună prietenă … cu noi.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Dar anul acesta, am speranţa, că acest anotimp să se revanşeze!
Dacă în vara care a trecut, nu am reuşit să plecăm în concediu, iar toamna, când se numără bobocii, categoric nu avem nici măcar o sanşă…speranţa distracţiei rămâne pentru perioada Sărbătorilor de iarnă.
Dacă apare zăpada, în cantitate rezonabilă, ca să fie în rezonanţă cu starea noastră, atunci totul tinde să fie perfect.
Dacă ne-am achiziţionat echipamente pentru ski , astfel ca să nu fim luaţi prin surprindere de iarnă, aşa ca autorităţile, suntem ca şi rezolvaţi ! 
Este o vorbă, vară să-şi iei sanie….aşa că în această toamnă, ne putem luat diverse accesorii de vestimentaţie. Se pot găsi diferite mărimi de pantaloni ski care vin perfect pentru îndeplinirea dorinţei de a zbura prin zăpadă!
Vremea vine, vremea trece…noi tot cu grijile rămânem! Deci încă un motiv în plus ca să căutăm relaxarea în orice moment, când oportunitatea ni se arată…
Ce poate fi mai plăcut decât o călătorie prin peisajele mirifice care ademenesc turiştii străini la noi în ţară?
În orice zonă am dori să mergem, nu avem de ce să regretăm. Pădurile, copacii dezgoliţi de frunze, te ademenesc să străbaţi zona cu toată încrederea şi liniştea sufletească.
Da, categoric cu încredere, deoarece, urşii, teoretic, iarna hibernează.
Oricum, pe lângă schiuri, clăpari, jachetă găsite la EchipamenteSki.ro, trebuie să ne luăm de asemenea şi cate o casca de  ski , nu de alta, dar poate deranjăm pe unii, alţii… şi mai aruncă cu bulgări 
Dar casca este bună şi în cazul în care vreun copac, ne invită la dans, chiar împotriva dorinţei noastre! Uneori nu putem refuza anumite oferte… Important este să le facem faţă!
Gata echipaţi, putem porni spre destinaţia mult visată. Dacă cumva rămânem împotmoliţi în zăpadă, putem păşi alene prin tunelul pe care-l putem construi liniştiţi până vin plugurile.
Important este să petrecem câteva clipe plăcute, să respirăm aerul curat şi să cheltuim cât mai puţin dar eficient. Orice sport, costă, dar important este să merite şi să ne facă să nu regretăm nimic!