Alături de un fotograf de nunta din Bucuresti

30/09/2014

Acum câteva săptămâni am fost nevoit să plec la o nuntă, în capitală. Evenimentul mi-a fost readus în memorie, în momentul când am primit un plic, ce conţinea un DVD cu titlul “foto video nunta Bucuresti” .

Din acel moment, primordial a fost să vizualizez pozele. Am început să-mi aduc de acel eveniment…
Mă pregătisem din timp, cu ţinuta şi programul pentru deplasare. Normal, înainte să plec, am descoperit cămaşa sifonată, pantofii prăfuiţi…Eh, le-am remediat, adică am ales altele! 

Apoi am coborât în faţa blocului, aşteptând maşina cu prieteni. După câteva minute, pe strada pustie, pe unde trecuse doar o femei cu un câine, care se uita ciudat la mine …, apare maşina salvatoare.
După ce urc, brusc mă apucă o durere de cap groaznică, stare de vomă, stare de oboseală. Prietena şoferului vede că sunt palid, ca şi cum vroiam să mă potrivesc cu noua cămaşă, şi îmi dă verdictul: sunt “deocheat”, iar eu simt că-mi pierd energia.
Stau şi meditez… dacă o singură femeie care era pe stradă, a reuşit să-mi ia energie, apoi la nuntă, unde vor fi mult mai multe…ce va fi?!
Prietena amicului se ocupă de mine, făcându-mi nişte chestii cu apă şi chibrituri, după care mă simt ceva mai bine. Răsuflu uşurat, aţipesc…După ceva timp, mă trezesc buimac, dar sunt vioi. O mică durere de cap, se pare că vrea să fie perechea mea la nuntă.

În câteva ore ajungem la locul petrecerii. Lăsam fata să se schimbe de haine în maşină şi noi aruncăm câteva priviri în jur.
Fetele par să fie sărace…au rochii scurte, probabil din lipsa de bani, au cumpărat material mai puţin…
După un timp, cam cât jumătate din timpul deplasării cu maşina spre local, apare şi prietena amicului. Ne deplasăm spre intrare. Acolo, ea se opreşte şi începe să se mai aranjeze vreo trei minute, urmăriţi de un fotograf nunta, ce filma pe miri, părinţii lor, naşii, ce stăteau cu paharele de şampanie, alături de chelneri, pentru a ciocni un pahar cu noi.
În sfârşit, aşteptarea acestora este finalizată , ajungând şi noi la ei. Întâmpinaţi cu tot “tacâmul” de ei ( nu este vorba de tacâmurile de la mese ), reuşim să scăpăm cu bine din multitudinea de pupăceli şi urări, fiind orbiţi de un blitz , semn că avem prima poză, un foto video nunta în albumul amintirilor.
Apoi mergem spre mese, unde ne căutăm cartonaşele albastre cu nume ( bine că nu sunt roşii, să ne elimine din “meci” ). 

Echipa de filmare şi fotograful, caută ineditul, personajele principale, invitaţii, veselia… Cum apare ceva nou, pac, încă un foto video nunta .

Fiecare trăieşte momentul cum poate, cum simte…fericit, trist…obligat…Depinde şi de rolul său la o nuntă: mirele şi mireasa participă activ, naşii trebuie să asigure atmosfera, socrii şi părinţii să fie la înălţimea situaţiei, invitaţii să petreacă. Cei de la masa oficială, trebuie să aibă mereu chipurile vesele pentru a nu trezi comentarii.
Majoritatera persoanelor feminine se îmbracă în negru…culoare elegantă şi sobră…dar şi tristă…încă o nuntă…încă o ocazie pierdută ( pentru fetele nemăritate ) …sau încă unul îşi îngroapă burlăcia ( gândesc doamnele )! Negrul e sexy, cu cât este mai mică cantitatea de material folosită!

Colegii de masă erau veseli din cale afară. Am aflat că se numesc Muică şi Puică. Primul dintre ei, era cel mai important invitat, participase la nuntă de la A la Z. Aşa am aflat, că el aflase despre serviciile unui fotograf nunta de pe un site cu informatii utile pentru cei care au nevoie de servicii foto video nunta, recomandîndu-l mirelui care-l acceptase tacit şi fericit că rezolvase o problemă legată de nuntă.
Muică al nostru îşi începuse activitatea de nuntaş, de dimineaţă. El a însoţit alaiul de la mire, de acasă.Normal, a trebuit să bea un păhărel cu mirele, să cinstească!
Apoi au plecat spre naşi. Acolo , normal se mai ciocneşte un păhărel…De la atâta păhărele, trebuie şi o prăjitură, că doar totul arăta ca la o cofetărie…Apoi un suc şi a mai mers o tărie.
Apoi s-a plecat după mireasă. Acolo, încă un păhărel, normal, în cinstea miresei. Iar prăjituri, suc… Apoi repede la cununia civilă. Acolo, gata, căsătoria este legalizată. Muică al nostru a mai băut un păhărel, în cinstea acestui eveniment.
Apoi fuga la biserică. Pregătiri de plecare spre sala de mese, dar Muică al nostru era deja ameţit…de vesel…
Acesta a ajuns mai târziu la masa festivă, urcând la etaj în restaurant, unde a băut o şampanie şi apoi a descoperit că era la altă nuntă!
Eh, asta a fost, apoi a coborât la parter, a mai servit o şampanie şi a nimerit nunta pe care o căuta. A rămas fără cuvinte după atâtea cinstiri…
Se deschide dansul, masa şi petrecerea!
Între timp, apare formaţia, începe petrecerea, apar primele băuturi…pentru unii.
Pe ringul de dans, după un vals al mirilor, apar trei cântăreţe : o blondă, o brunetă şi o roşcată. Văzând ce înalte sunt, intru în panică, gândindu-mă că m-am îmbătat înainte să consum ceva…Dar descoper că acestea, au nişte pantofi cu tocuri cât…”China de mare”, subţiri, ca un băţ de chibrit.
Muzicanţii se informează despre locurile de provenienţă ale nuntaşilor, pentru a alege melodii specifice. Şi dă-i cu cheful.
Muică al nostru gustă tăria de la masă şi i se pare că este apă colorată! Omul a avut experienţe destule pînă acolo, deci trebuie crezut! Sesizează bolborosind, mirele care descoperă că barmanii au greşit sticla , în loc de tărie era chiar apă colorată…şi nu doar pentru Muică ce era deja ameţit , şi ci pentru alţi invitaţi….
Chelneriţele îşi cer scuze întinzându-se să ia paharele greşite, „descoperind” câte un decolteu…ce topeşte orice supărare a lui Muică….
Muică al nostru devine erou, ceilalţi invitaţi ar fi băut apa colorată , apoi ar fi avut o părere proastă despre nuntă…
După acest incident, barmanii au uitat să mai greşească…
Bravo Muică, trăiască nunta!

Săracul Muica, fericit, verifică toate băuturile. La sfârşitul nunţii, constată că nu mai are curajul de a pleca. Rămăsese pe loc, iar mirii, naşii şi rudele acestora şi ei stăteau…. aşteptând eliberarea ringului….
Mesele se goleau, scaunele se strângeau dar Muică al nostru prindea cu greu curajul plecării…..

Hai cu Muică,
La o ţuică,
Că petrecerea e pe val,
Băutura în aval.

Încă una şi mă duc,
Dar nu ştiu de cine să apuc,
Că totul se învârte,
Chiar şi cerul se roteşte.

Muică hai acasă,
Că te aşteaptă de la masă,
Să-ţi revii din băutură,
Că o iei pe arătură!

La sfârşit, un bărbat îmbrăţişa stâlpul de electricitate, altul se învârtea în cerc iar una dintre femei, îşi trezea bărbatul lovindu-l cu poşeta. Puţin mai departe, o pipiţă, îşi trăgea fusta în jos, crezând că este elastică….toate acestea au fost văzute, reperate şi prezentate pe DVD-ul cu foto video nunta.
În acele momente mi-am revenit şi eu din mica boală, dar era prea târziu. Petrecerea se terminase. Toţi erau în momentul urărilor de bine, a pupăcelilor, complimentelor şi “bye, bye”.

Din cauză că cheful meu de petrecere a apărut mult prea târziu, datorită stării mele, eu şi un fotograf nunta , eram cei mai trezi.

Eu eram obosit, aşa de tare că parcă şi acum am obosit, motiv pentru care închei scurta mea amintire, din albumul vieţii, alături de alte persoane simpatice, participante la eveniment.


Pătrățel pufos

30/09/2014

Deodată se aude un zgomot făcut de o ușă deschisă cu putere.
În cadrul ușii apare un urs imens, după care, se vede Pătrățel. Acesta ține strîns acel obiect de pluș, ca și cum ar fi avut o iubită cu care se certase şi vroia să fugă de la el… O privire buimacă și una uimită, îi întîmpină pe cei doi vizitatori.

urs-de-plus-585x650

Pătrățel așează ursulețul pe jos, în mijlocul sufrageriei. Acesta are privirea îndreptată către Gogoșar care izbucnește în râs. Gogonel privește la cei trei, care se aflau în aceeași încăpere cu el.
Pătrățel se așează epuizat în fotoliu.
– Ce-i cu asta? De unde-l ai? – întreabă Gogonel.
– De pe site ! – îl lămurește Pătrățel.
Gogonel are o figură de om nelămurit, conştient că răspunsul nu-l satisface deloc:
– Eram mai lămurit înainte să te întreb…
– Atunci de ce ai întrebat?
– Să se afle în lucru – răspunde Gogoșar. Ce faci cu el?
– Este cadoul ideal pentru copii.
– Ai copii – întreabă derutat Gogonel ?
– Nu.
– Atunci? Eşti tu copil, iar noi nu ştim?
– Am nepoți.
– Este bunic, chicotește Gogoșar.
– Haha… – râde zburlindu-se Pătrățel Am o soră…nu medicală…Surioară….care are un copil. Se apropia ziua acestuia și i-am cumpărat cadou. El are mai multe jucării, jucarii de plus.
– Și nu este mai mare jucăria ca el?
– Ba da. Dar nu este o problemă.
– Când mergi la ei?
– Acum. De aceea am ieșit cu ursulețul, ca să-l obișnuiesc cu ieșirile.
– Adică tu, să te obișnuiști să-l duci…De câte ori te mai oprești pe drum?
– Merg cu taxiul
– Mai bine…la autobuz trebuia să plătești pentru două persoane – râde Gogonel.
– Da…aveți glume în program.

Pătrăţel face pe supăratul , în timp ce-și ia ursulețul pornind spre ieșire. Neatent, calcă peste firul de la aspiratorul care era pe jos, împiedicându-se. Pătrățel se trezește peste ursulețul de plus, în zgomotul provocat de râsetele celor doi prieteni. Îmbufnat, se ridică, își aranjează ținuta, îți ia partenera de călătorie, pornind agale spre ieșire. Ursulețul îi acoperă complet, fața lui Pătrățel.
Gogoșar își continuă treaba din care fusese întrerupt de musafir. Gogonea își continuă călătoria pe canalele de la telvizor.

După câteva minute bune, se aude un mesaj telefonic. Gogoșar citește amuzat, comunicând lui Gogonea:
– Acum se joacă nepoțelul cu ursulețul și cu unchiul…
Dar în timp ce citea mesajul, Pătrăţel intră vesel în apartament. Gogoşar se uită buimac la el. Gogonea rămâne perplex:
– Acum ai scris mesaj…
– Haha…
– Nu înţeleg….
– L-am scris înainte să intru pe uşă, să vă văd feţele.
– Ehe…
– Da…Da….Râdeaţi de mine….
– Râdeam cu tine! – subliniază Gogoşar. Cum a fost?
– Mai bine decât mă aşteptam. Au venit şi rudele enervante…Am plecat repede ca să nu mă enervez iar cu întrebările lor.
– Ce întrebări ? – încearcă să afle Gogonea
– Despre când mă însor…şi altele…
– Povesteşte…. – îi cere Gogoşar, aşezându-se comod pe canapea, abandonându-şi preocupările de până atunci.
– Am ajuns la ei. Am pus ursuleţul de plus la uşă, am sunat şi m-am ascuns după el.
– Şi?
– A deschis nepoţelul şi a târât jucăria în casă. Pe mine m-a lăsat afară…
– Haha…
– Mda. Aşa i-am găsit ocupaţie. A fost linişte, ca niciodată. Deci, categoric, a fost cadoul ideal pentru copil.

logo (1)

– Şi era haios! – confirmă Gogonea
– Mie mi-a plăcut cât de bine stăteai pe el….Haha…
– Era pufos!
Cei trei prieteni şi vecini, zâmbesc fericiţi, aducându-şi aminte de copilărie şi nu numai….


Conserve de legume pentru intregul an

27/09/2014

8-category_default

Toamna, toate gospodinele incep sa se orienteze inspre piata, sa cumpere legume si fructe proaspete pe care sa le faca compot, dulceata, salate si conserve. Toate acestea sunt asezate apoi cu grija pe rafturile din camara unde vor sta bine conservate pana la iarna. Ritualul acesta al pregatirii pentru iarna dateaza din timpuri stravechi, insa in zilele noastre, incetul cu incetul dispare.

Astazi, conserve de legume se gasesc pe tot parcursul anului prin magazine. Atent conservate, acestea sunt gustoase oricand le-ai desface. In Constanta conserve de legume gasesti la Selgros Constanta Sud si la toate celelalte magazine Selgros din tara. Puteti sa optati pentru diverse legume si fructe conservate in borcane sau recipiente de metal, sau puteti sa alegeti mixuri de legume, salate si ghiveciuri. Toate sunt deosebit de gustoase!

Conservele de legume sunt solutii practice pentru persoanele care nu dispun de timpul necesar prepararii lor. La urma urmei, dureaza mult sa le prepari: trebuie sa cumperi legume sau fructe proaspete, sa le speli si cureti, sa le pregatesti amestecul de apa dulce sau sarata, sa le pui la fiert si sa urmaresti pana sunt gata. Dupa aceea, trebuie sa le acoperi bine cu un capac sau celofan astfel incat sa nu intre deloc aerul. In caz contrar, se vor strica. Oricat de buna gospodina ar fi o femeie, tot sunt sanse ca conservele sa se strice peste iarna. Acest lucru depinde si de spatiul de depozitare.

Asadar, daca nu vrei sa pierzi prea mult timp in toamna aceasta punand conserve de legume, facand compoturi si dulceata, ai putea sa vizitezi Selgros Constanta Sud si sa vezi cat de variata este oferta lor de rpoduse de acest gen. Vei ramane uimita!

Selgros Constanta Sud
Produse alimentare si nealimentare
Str. Dragos Voda nr. 1 Constanta, Lazu – Agigea, 900658, RO
Tel: 0241 706 000
Fax 0241 706 199


Cum sa alegi fructele citrice

27/09/2014

Daca tocmai te-ai hotarat sa iti prepari o salata exceptionala de fructe sau vrei sa intri la dieta, mai mult decat sigur te pregatesti sa iti cumperi cele mai bune fructe citrice. Nu neaparat multe, insa de calitate, proaspete si gustoase. Acesta e pana la urma primul pas, inainte de a le gati sau a le manca. Fie ca urmeaza sa le alegi de la magazinul de la coltul strazii sau te indrepti catre supermarket-ul din localitate, e bine sa stii cum poti sa selectezi aceste fructe. Aceasta etapa este pana la urma decisiva. Haideti sa parcurgem in randurile urmatoare ale acestui material cateva sugestii legate de alegerea lor. Gasesti aici citrice, in Cluj Napoca, la preturi mai mult decat accesibile, mereu proaspate.

Prima etapa consta in a observa exteriorul acestor citrice – ele trebuie sa arate intregi, sa nu fie decojite (atentie la deteriorarea datorata transportului sau manevrarii). Exista un echilibru – ca cat coaja e mai groasa, la citrice, cu atat mai bine sunt protejate; insa cu cat e mai subtire, cu atat e mai comestibil interiorul.

Apoi ne putem folosi intr-un mod simplu simtul olfactiv – orice fruct de citrice va mirosi proaspat (daca e cu adevarat proaspat). Cu cat miroase mai dulce, mai parfumat, cu atat e mai proaspat. Incearca sa iti aliniezi nasul cu linia centrala a fructului pentru sanse mai mari de a-i simti mirosul real.

Se spune ca iarna este cel mai bun sezon in care putem alege aceste fructe citrice – e perioada lor. Ele pot sa fie mancate in orice anotimp insa.

Nu in ultimul rand, ia o muscatura de citrice! Foarte adesea, culoarea nu are nicio legatura cu starea fructelor de citrice (cat sunt de coapte). Unul dintre cele mai bune moduri de a determina acest lucru e asadar…prin a le gusta.

Alege sa iti faci toate cumparaturile intr-un singur loc, in care sa gasesti toate tipurile de citrice de care ai nevoie ! Gaseste aici rafturile cu aceste incredibile fructe!

Selgros Cluj Napoca
Produse alimentare si nealimentare
Calea Someseni nr.8 Cluj Napoca,400388 , RO
Tel: 0264 503 000
Fax 0264 503 199


Gogonel parfumat

27/09/2014

Gogonea intră val-vârtej în sufragerie, utiându-se la Pătrăţel şi Gogoşar, care-l priveau nedumeriţi. Ţopăie într-un picior, descriind un cerc în aer. Gogoşar îl priveşte uimit, iar Pătrăţel, se ridică de la locul său, ieşind.
Gogonea rămâne perplex. Se aşează la locul său, puţin îngândurat. Gogoşar decide să rupă tăcerea:
– Ce ai păţit?
– Nu simţi nimic?
– Ar trebui?
– Credeam că da…
– Ce anume?
– Nu contează.
– Simt miros de iarnă.
– Da…este toamnă încă….
– Ai băut o bere?!
– Nu…nu…
– Este cumva un miros de parfum ? – întreabă zâmbind Gogoşar.
– Da. Am luat parfumuri originale şi vroiam părerea celor din jur.
– M-ai ales a mea…
– Da…da…Cum este?
– Super! Mi se pare cunoscut.
– Parfumul te reprezintă – spune Pătrăţel, care apare în mână cu un parfum
– Am crezut că nu ţi-a plăcut şi ai plecat – spune Gogonea
– Mda…
– Dar ăsta este parfumul meu! Miroase la fel… – spune Gogonea privind la ceea ce avea Pătrăţel în mână
– Normal că miroase la fel. Eu l-am luat de pe un site OnlineParfum. Adică…
– L-ai primit cadou…. – spune Gogoşar.
– Aşa este. De la cineva care ţine la mine
– Vai..vai… – bombăne Gogoşar
– Da. Aşa este – concluzionă Pătrăţel.
– S-o crezi tu! – răspunde Gogoşar.
– Am nevoie de ajutor! Heelp! – strigă Gogonea, încercând să intre în vorbă
– Ce este Gogonel – întreabă într-un glas Gogoşar şi Pătrăţel
– Merg la o nuntă. Vreau să mă dau bine pe lângă …cineva
– Aha! Să nu fie mireasa!
– Da, marele cuceritor – spune Gogoşar.
– Am nevoie de părerea voastră.
– Dă-i bice. Dacă îţi place – spune Pătrăţel.
– Dacă şi ea vrea… – spune Gogoşar
– Nuuu. Eu vreau să ştiu dacă acest parfum mi se potriveşte. Aşa îi studiez şi ei gusturile, apoi îi ofer şi ei.
– Ce anume? Parfumuri barbati ?
– Nu…Pentru femei.
– Măi…află şi tu ce parfum îi place şi gata – spune Gogoşar.
– Tu du-te parfumat aşa şi vezi dacă o atragi – spune Pătrăţel.
– Vezi să n-o atragi prea mult – râde Gogoşar.
– Poate dispari şi nu te mai vedem. Lasă-mi mie parfumul să nu se strice…că doar ai văzut că şi eu îl folosesc! – spune Pătrăţel
– Voi aveţi glume în program! – oftează Gogonea
– Inimă frântă…O să fie bine.
– Da…da…Pătrăţel.
– Să ne povesteşti – spune Gogoşar care-şi ocupă locul obişnuit în sufragerie
Liniştea instalată este întreruptă de gălăgia peruşilor, aflaţi pe balcon.
– Uite, şi ei se iubesc – remarcă Pătrăţel.
– Se ceartă…vezi…. – spune Gogoşar
– Nu le place parfumul! – râde Gogoşar.
– Bine…Glumiţi…Dar să vedeţi ….ce voi face…
– Ce anume?
– Nu vă spun. Plec să mă pregătesc.
– Distracţie plăcută.
– Mulţumesc.
Gogonea iese din peisaj. Gogoşar se uită la telenovela pe care o urmărea, iar Pătrăţel priveşte meciul la televizor, în surdină, pentru a nu fi alungat …
După un timp se aude sunetul mobilului. Atât Gogoşar, cât şi Pătrăţel îşi verifică telefoanele:
– Mesaj de la Gogonea.
– Auzi că-i place fetei…
– Normal. Eu am lucruri de calitate. S-a luat după mine – subliniază Pătrăţel.
– Wow..
– Auzi că fata este …
– Măritată!
– Haha!
– Măcar s-a ales cu ceva de calitate.
– Poate cuceri alte fete…


Relaxare comodă…

27/09/2014

Pătrăţel prinde ultimul cârlig la cort. Oftează apoi se duce în interiorul acestuia şi se intinde. În câteva secunde, liniştea este întreruptă de un sforăit. Gogoşar zâmbeşte şi-şi caută intens, în rucsac , un obiect care să-i destindă pe cei prezenţi acolo.
Gogonel a rămas pironit în locul unde-l aşezase Pătrăţel, ca să nu-l încurce la ridicarea cortului.
Gogoşar îşi ia tableta Samsung şi începe să facă poze, fără a primi vreo reclamaţie din partea cuiva.
Deplasându-se prin zonă, loveşte castronul de inox, pe care-l pusese Pătrăţel, neglijent, lângă locul unde vroiau să facă foc.
Gogonea tresare, trezindu-se. Îşi mişca repede ochii bulbucaţi şi sare în picioare. Începe să se plimbe cu paşi mari, arătând că este în formă. Dar “forma”, din păcate nu era cu el, acesta se împiedică de rucsacul abandonat de Gogoşar şi aterizează cu capul în cortul unde dormea Pătrăţel.
Pătrăţel se trezeşte speriat şi priveşte spre musafir, zicând:
– Am stat un pic…Aaah….- cască Pătrăţel. La treabă. Să facem grătar!
– Da…da… – se bucură ca un copil, Gogonea.
Cei doi ies din cort sub privirile lui Gogoşar. Pătrăţel începe să alerge uşor dar brusc se calmează, simţind o durere la pulpa piciorului drept:
– Wow…cred că am febră musculară….
– Abia am mers şi noi vreo patru kilometri şi sunteţi gata – remarcă Gogoşar , care se aşează confortabil.
– Nu avem mobilitate…. – oftează Gogonea
– Tu…eu am, spune zâmbind Pătrăţel. Sunt omul munţilor.
– Da…da… – râde Gogoşar. Tocmai ţi-am postat performanta pe net.
– Ce anume?
– Tu m-ai învăţat Pătrăţel…să postezi pe net în timp real.
– Ce? Ai pus poze cu mine? – întrebă Pătrăţel
– Da – confirmă Gogoşar.
Gogonea se uită când la unul, când la celălalt şi nu înţelege logica discuţiei. Era clar că a venit cam târziu în gaşca celor doi. Pătrăţel se apropie de Gogoşar, care le arată, la amândoi, cele postate pe reţeaua de socializare. La pagina “Gogoşar” apare un titlu: “călătorind cu prietenii”, iar în albumul foto, se văd poze cu ei, pe drum, la somn, la odihnă, drumul lor pas cu pas.
– Ce fain! – remarcă Gogonea.
– Faină tabletă! – remarcă şi Gogoşar.
– De la Oringo – subliniază, împăciuitor Pătrăţel.
– Uite like….deja – remarcă Gogoşar
– Da..Încă unul…
– Vezi…Eşti în munţi şi cei din jur te cred acasă…haha…
– Da…fain…Aş sta o viaţă aici ! – spune fericit Gogonea
– Bine Gogonel. Te lăsăm aici.
– Ce bine…
– Dar să iei alifie contra ţânţarilor – spune Gogoşar.
– Şi iarna, să ai multă mâncare, dacă vin urşii să aibă ocupaţie – intră în jocul lui Gogoşar, Pătrăţel.
Brusc, Gogonea, simte că-l trec frigurile:
– Brr… Mă furnică pe şira spinării…
– Da…poate sunt şi furnici – spune serios Pătrăţel, în timp ce Gogoşar îi face o nouă poză, pe care o postează pe reţea.
Se aud semnale specifice de like, pentru postările făcute de Gogoşar care uită de prieteni, fiind acaparit de tehnologia modernă.
Gogonea se aşează pe pătură, închide ochii şi începe să sforăie. Gogoşar, nu ratează acest eveniment din viaţa acestuia, făcându-i rapid o poză. Pătrăţel oftează şi începe să pună lemne pentru foc.


Drumeţii…

27/09/2014

Pătrăţel intră repede uitând să închidă uşa, spre stupoarea lui Gogoşar:
– Am răspunsul!
– Dar nu te-a întrebat nimeni , nimic!
– Dar poţi avea răspunsuri şi la mimică… – spune vesel Pătrăţel.
Pe uşa deschisă, îşi face apariţia Gogonel:
– Ce puneţi la cale?
– Drumeţii!
– Ce ? – întreabă într-un glas Gogoşar şi Gogonea.
– Aţi ucis un drac… haha…amândoi aţi spus acelaşi lucru.
– Cine este drac? – întreabă Gogoşar care revine din bucătărie cu un polonic.
– Haha… Stai să auzi ideile mele! – răspunde Pătrăţel care încep să facă genoflexiuni.
Gogonel îl priveşte, apoi începe şi el să facă florări, în timp ce Gogoşar îşi face cruce.
După două flotări, Gogonel, revine la poziţia iniţială şi se aşează epuizat, în fotoliu. Pătrăţel se opreşte şi face şi el o flotare, pentru a arăta celor prezenţi că este în formă. Respiră adânc şi se aşează şi el, la locul său obişnuit. Gogoşar îşi duce polonicul înapoi în bucătărie, după care, revine la cei doi obosiţi:
– V-a pierit glasul?
– Gândim – răspunde Gogonea
– Plănuim – completează Pătrăţel.
Pătrăţel se ridică din fotoliu şi ia harta pe care o ţinea Gogoşar, aşezată peste vechile manuale cu probleme de matematică.
Desfăşoară tacticos harta, o pune pe maşă şi face semn cu capul spre cei din jur, să se apropie. Aceştia, ascultători, se execută. Pătrăţel ia un marker de pe birou, şi fără jenă, începe să traseze nişte linii, explicând:
– Plecăm poimâine spre Piatra Craiului.
– Ce?
– Cu maşina – întreabă Gogonea ?
– Nu, cu rucsac – răspunde Pătrăţel
– Măi, nu avem putere să mergem un kilometru dar…
– Gogoşar…ţi-am spus că vom pleca în drumeţie!
– Da…Dar ceilalţi vecini, cu care ai vorbit?
– Unul că-i naşte pisica, celălalt că pleacă mereu pe undeva…Voi sunteţi baza!
– Măi Pătrăţel…pe mine mă dor genunchii dacă merg mult…
– Nu-i problemă. Am eu nişte genunchiere …ajută!
– Dacă alunec pe acolo ? – ripostează Gogoşar.
– Îţi dau nişte bocanci militari . Oricum nu urcăm mult…
– Păi şi atunci de ce mai mergem – întreabă Gogonea ?
– Mergem cu cortul. Facem grătare, aer curat, stăm la iarbă verde….
– Eu vroiam albastră – spune Gogonea
– Luăm şi vopsea – răspunde Pătrăţel
– Măi…tu ai la toate răspunsuri?
– Da – spune ferm Pătrăţel.
– Nu mai am cuvinte… – spune Gogoşar.
– Chiar! Nu s-a mai întâmplat de mult…. – zîmbeşte Pătrăţel care se apleacă asupră hărţii, făcând traseele şi locurile de popas.
Gogonea este captat tot mai intens, fiind cucerit de ideile vecinului său. Gogoşar se entuziasmează, gândindu-se că are nevoie de ceva nou, inedit, care-i să-i scoată din monotonia vieţii.
După zece minute, timp record pentru Pătrăţel, acesta trage concluziile:
– Deci echipaţi, pregătiţi, pornim spre marea călătorie.
– Nu am mai fost de…. – Gogonea începe să socotească pe degete, dar schimbă des mâinile. În fine…de mult…am uitat şirul.
– Ziceai de căţărări…. – intervine Gogoşar.
– Da…Da…Întâi ne creştem rezistenţa, apoi săptămâna viitoare mergem la Pârâul Rece. Acolo este parc cu tiroliană, perete căţărător…
– Dar este şi …. – încearcă să spună ceva Gogonea.
Între timp, începe şi Gogoşar să vorbească. Gogonea nu se lasă mai prejos, iar Pătrăţel îi acompaniază. Toţi vorbesc cu entuziasm dar nimeni nu ascultă pe nimeni. La sfârşit, toţi sunt de acord:
– Mâine odihnă.
– Şi cumpărături.
– De făcut bagaje.
– Plecat dimineaţă la opt.
– La cinci că este mai răcoare.
– Da, să ne luăm şi haine de ploaie!
– Da.
Cei trei vecini, prieteni, deja îşi imaginează drumeţia, simţindu-se agitaţi de acest eveniment. Câteva minute, fiecare stă gânditor. Dacă venea cineva să-i vadă, credea că sunt doar nişte simple statui….