Totul este posibil…

Gogoşar priveşte cu uimire spre vizitatorul său. Acesta, îmbrăcat într-un impecabil tricou de camuflaj , trening bej şi având o privire de veritabil luptător stătea mândriu în mijlocul sufrageriei, de parcă era într-o arenă de luptă. Doar papucii de casă erau în opoziţie cu restul vestimentaţiei.
Privindu-l intens fără a primi vreun răspuns de la acesta, Gogoşar, într-un final, i se adresează:
– Ce ai păţit Pătrăţel?
– Sunt sportiv!
Gogoşar se apropie de acesta, punându-i mâna pe frunte, după care, constată:
– Febră nu ai…
– Poate doar febră musculară! – spune vesel interlocutorul.
– Te-ai lovit cumva la cap…?
– Nu. Am devenit şi eu mai …
– Mai…cum?
– Hotărât în viaţă!
– Adică dac îţi iei o ţinută sportivă, eşti mai hotărât în viaţă? Eu m-am îmbrăcat sportiv…dar… fugeam doar pentru a slăbi, eventual să mai scap de probleme…
– Da…da…Ţi-am spus că plec în concediu!
– Păi nu ai fost?
– Ba da.
– Ai lipsit mult…o săptămână?!
– Da.
– Probabil iar ai fost plecat la rude…parcă aşa ziceai…
– Da. Aşa am spus. Dar cu o seară înainte, m-a sunat un fost coleg de liceu că organizau o ieşire la munte.
– Şi? Ai fost? Tu care nu mergi pe jos până la piaţă, două staţii de autobuz!
– Da…M-am codit..m-am învârtit dar apoi am plecat.
– Unde aţi fost?
– La Pârâul Rece, lângă Predeal.
– Ştiu şi eu unde este! Ai fost pe munte?
– Da.
– Dar ai rău de înălţime, din câte ştiu.
– Eh…la început. Totul este doar în minte. Mintea controlează trupul.
– Ai făcut şi psihologie?
– Nu…Am făcut experimente.
– Povesteşte, pare interesant – spune Gogoşar, asezându-se comod în fotoliu.
– Am fost în parcul de distracţii. Ai urcat vreodată pe pereţi?
– Aveam de multe ori nervi, vrând să mă urc pe pereţi de agitaţie…
– Nu pe cei din casă…cele… reale…stânci…pereţi de escaladare…
– Da…da…Au peste zece metri! Cred….
– M-am căţărat. Am escaladat peretele vertical…Tremuram de teamă, nu priveam în jos sau în sus. M-am bucurat când soarele îmi intra în ochi, era semn că am ajuns în vârf.
– Interesant.
– Am fost cu tiroliana, am urcat pe munte, până la cabană, am umblat o zi întreagă! Noroc că mi-am ales o tactică perfectă şi echipament adecvat.
– Adică?
– Stilul de mers constant, bocanci perfecţi , ideal pebtru urcuş.
– Înseamnă că nu prea te-ai odihnit în vacanţă!
– Obosindu-mă, m-am odihnit. Ce frumos a fost!
– Da…Pe mine nu m-ai luat! Ştii că îmi place la munte! Adevărat, nu meg prea mult dar…din când în când!
– A fost aşa un impuls…Promit că data viitoare te iau. Acum putem merge pe ce vârf de munte vrei, am echipament şi sunt pregătit. Mi-am achiziţionat echipament de la Kaki.ro .
– Adică …. eşti conştient, că poţi să urci oriunde! Eh….
– Categoric! Acum totul pare mai uşor.
– Da…da…
– Aşa cum amicul meu a gândit această experienţă de neuitat, aşa vreau şi eu să organizez o ieşire.
– Unde, pe balcon?
– Nu râde…Să vezi ce bine o să fie. Te iau pe tine, pe vecinii de palier…
– Ai ajuns organizator de drumeţii?
– Da. O să fie frumos.
– Eu nu mă caţăr…Nu mi-e frică dar…
– Dacă vrei cu adevărat, poţi! Nimic nu este imposibil. Tot ce a fost inventat de om, poate fi depăşit de semenii săi!
– Hai că…m-ai făcut să fiu interesat… Încep să cred, că totul e posibil în viaţă!
– Vezi! De abia am vorbit cu tine, cu cei doi vecini şi deja facem o gaşcă veselă!
Gogoşar deja îşi face planurile pentru călătoria pe care Pătrăţel începea să o planifice în cele mai mici amănunte.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: