Ideea salvatoare…Florăria Mobilă

Linişte de nedescris. Totul pare în adormire. Gogoşar deschide încetişor uşa şi pătrunde în incinta locuinţei. Televizorul care se auzea mereu în toată casa, precum şi la vecini, tăcea mâlc.
Gogoşar intră în panică. Grăbeşte paşul întrând în bucătărie. Acolo domnea liniştea, doar un zgomot de vas, căzut în chiuvetă de pe momanul de oale, se face auzit.
Gogoşar porneşte spre sufragerie. Aceeaşi linişte este prezentă acolo. O porneşte şpre dormitor. Acolo, îmbufnat, în pat, stătea Pătrăţel.
Acesta priveşte în gol, iar pe jos, lângă pat, se afla o agendă, cu o hârtie mototolită. Gogoşar se aşează în faţă vecinului, aşteptând ca acesta să se mire de prezenţa musafirului. Pătrăţel, însă, nu-i acordă nici măcar o privire. Enervat, Gogoşar ripostează:
– Rar vin şi eu la tine…iar tu nici nu mă bagi în seamă!
– …….
– Ţi-ai înghiţi limba!
– Am probleme…
– Ce anume?
– Cu mama mea…
– Ce a păţit?
– Necaz mare pentru mine…
– Este bolnavă?
– Va fi…de supărare!
– De ce?
– Azi este ziua ei…am uitat….că azi …este azi…Mereu mergeam la ea de ziua ei!
– Şi ? Nu este târziu!
– Păi…trebuie să plec în Bucureşti…Până ajung…este mâine!
– Şi ce are dacă ajungi mâine?
– Mereu am fost acolo de ziua ei…Mereu cadou…flori…
– Crezi că o zi contează?
– Pentru mine…da! Mereu îi duceam flori, buchet trandafiri rosii
– Dacă îi trimiţi nişte aranjamente florale nu este în regulă?
– Eşti turc? Nu înţelegi că deja este ziua ei?
– Ba da. Este în Bucureşti?
– Da…da…mă enervezi şi tu!
– Dacă te ajut la rezolvarea problemei…cu bine, ce-mi oferi?
– Ce vrei tu…adică nu chiar orice…dar…
– Bine…bine…
– Mă poţi ajuta cumva? Ai pe cineva acolo pentru a-i duce nişte flori?
– Da.
– Pe cine?
Florăria Mobilă .
– Ce mobilă?
– Nu mobilă în sensul cuvântului…este o florărie care livrează la comanda, flori.
– Chiar există?
– Tu eşti bătut în cap, sau te prefaci, stimabile Pătrăţel?
– Păi…
– Da?
– Nu înţeleg?
– Eu când am fost la nuntă, am comandat un aranjament floral trandafiri si orhidee , care a ajuns înaintea mea la mireasă.
– Chiar?
– Da. Le-am comandat telefonic, de pe drum. În două ore a fost livrat.
– Serios?
– Tu nu crezi nimic…de la un timp!
– Ba da…Ba…daaaa…Cum se comandă?
– Intră pe internet şi…
– Gata…găsesc eu!
– Aha…Nu vrei să te ajut, ca să nu-mi rămâi dator!
Pătrăţel nu ascultă cele spuse de Gogoşar, deoarece era deja ocupat cu internetul. Gogoşar oftează:
– La mulţi ani, mamei tale!
– Bine…
– Câţi ani are?
– Bine…
– Mă auzi?
– Bine…
– Pătrăţel! – strigă Gogoşar.
– Am zis că este bine! Acum am făcut comanda…Dar cred că o să şi sun…
– Am înţeles….
Gogoşar începe să observe că este în plus. Oftează şi se decide să meargă acasă. Pleacă fără să mai scoată vreun cuvânt.
La un moment aude o uşa care se deschide şi o voce strigă:
– Îţi fac cinste Gogoşar…Am rezolvat problema!
Gogoşar zâmbşte, în timp ce intră pe uşa propriului apartament.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: