Amintiri şi nu numai!

Vara a trecut aşa de repede că nici măcar nu ne-am bucurat pe deplin de farmecul ei. Toamna îşi face deja, simţită prezenţa. Cad frunzele, ploile se înmulţesc şi petrecerile în aer liber devin tot mai rare.
Având o perioadă de timp benefică pentru “dereticatul” prin casă, multe lucruri uitate şi prăfuite se regăsesc şi ne provoacă amintirile.
Căutând prin cămară, am descoperit diverse obiecte care mi-au încântat copilăria.
Fiecare dintre noi, trăim , existăm şi avem anumite preocupări, hobby şi pasiuni care ne-au modelat într-un fel, viaţa.
Când eram mici, adoram maşinuţele, avioanele şi tot ceea ce era legat de spatiu, timp, deplasare, pregătindu-ne într-un fel , de viitor.
Visam că zburăm spre celebritate, departe de lumea dezlănţuită a zilelor de azi. Uneori visele, se pot îndeplini. Important este, ca ceea ce visăm, ceea ce ne dorim, să fie spre folosul nostru!
Să plutim pe o bărcuţă , în apele liniştite, ale vieţii valuri.
Apoi mi-am adus aminte de cadoul primit de la prieteni, de la MyMan, un avion de curse care tronează pe biroul din sufragerie. Privindu-l, simt că mă pot ridica şi eu, mai sus, reuşind să realizez , aproape, tot ceea ce-mi propun în viaţă.
Aşa cum un avion trece prin turbulenţe, furtuni, aşa şi oamenii pot învinge „curentul” persoanelor bine-voitoare care fac tot posibilul ca să-i demoralizeze şi să-i împingă înapoi.
Călătoria prin viaţă, este ca o plimbare cu avionul, acum eşti la sol, te ridici, zbori, încerci să te menţii pe linia de „plutire”, te retragi când simţi pericolul, dar nu pentru a intra în conservare, doar pentru a te avânta din nou cu forţe noi, spre cer!
Aşa cum din avionul admirăm peisajele, cerul şi tot ceea ce ne înconjoară, aşa , în viaţă suntem martorii existenţiali ai celor din jurul nostru.
Noi primim pe cei dragi în „avionul” nostru şi pornim împreună în „cursa” prin viaţă!
Timpul trece şi vedem cum visele se realizează, se năruie sau…cine ştie ce se întâmplă cu ele!
Gata! Este timpul să mă urc în avionul vieţii şi să pornesc într-o nouă cursă, cu sau fără obstacole, pentru a-mi atinge ţelurile, fără a lăsa însă, în urmă, victime colaterale.
Fiecare secundă, fiecare zbor, cu aterizare forţată sau nu, depinde de noi!
2627

4 răspunsuri la Amintiri şi nu numai!

  1. Tania spune:

    Cred că e plăcut sa-ți găsești amintirile 🙂

  2. Tania spune:

    Amintirile copilăriei mele toate sunt frumoase. Norocul nostru, nu aveam telefoane nici calculatoare și nici jucării sofisticate dar alergam mult prin natură. Tu ti-ai făcut arc sau sabie din lemn? Eu da, acum râd la gandul cum arătau, eram atât de fericiți. 🙂
    Copii de azi mi se par triști și maturi și am observat că nu știu să se mai joace.

    • cluc24 spune:

      Mi-am facut arc. Eram Robin Hood…Inainte ne faceam prastie…ayi copiii devin prastie printre nenumaratele jocuri pe calculator care din pacate ….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: