Pătrățel într-o călătorie de vis

30/10/2014

Ușa se deschide încet, cu timiditate. În cadrul acesteia apare Pătrățel. Acesta se repede spre Gogoșar, prinzându-l cu putere, în brațe:
– Ce dor mi-a fost de tine! – exclamă Pătrățel, în timp ce o lacrimă i se prelinge pe obraz
– Mă bucur că te-ai întors – spune Gogoșar cu o voce înceată.
– Ți-am lipsit? – întreabă fericit Pătrățel, zâmbind
– Ai lipsit din peisaj….
– După voce părea altfel … – face cu ochiul Pătrățel, care se retrage în fotoliul său
– Normal. Dacă m-ai lăsat fără aer!
– Bine…bine – răspunde Pătrățel care-și pornește televizorul
Gogoșar ia loc privind spre Pătrățel. Văzând că este liniște, i se adresează:
– Povestește cum a fost.
– A…bine.
– Ce ai făcut? Unde ai fost? – întreabă Gogonel care apăruse și el în peisaj, îmbrățisându-l pe Pătrățel
– Cum, nu v-am spus! – se miră Pătrățel desprinzându-se din brațele noului venit
– Nu.
– Ai fost secretos!
– Da..da…A fost frumos – spune Pătrățel privind liniștit la televizor
Gogonel și Gogoșar privesc perplexi la acesta. După câteva secunde, Pătrățel oprește televizorul, adresându-se celor din jur:
– Hai să vă satisfac curiozitatea.
– Oricum , după cât de bine te știm, categoric abia astepți să ne povestești!
– Da…da…A fost superb.
– Te ascult.
– Nu știu dacă meritați să vă spun…Hai că vă zic!
– Hai…asteptăm …adică nu mai vrem să asteptăm!
– Bine. Am fost cu CND Turism – Vacanțe Speciale.
– Da. Unde? – întreabă nerăbdător Gogonel agitat
– În țara celebrului Pele!
– Brazilia! – răspund ca la școală, Gogoșar și Gogonel
– Da.
– Wow, ce fain.Cum a fost?
– Ce ai vizitat?
– Brazilia. Știați că este cea mai mare țară din America de Sud, iar în lume este a cincea !
– Chiar ! – se miră Gogonel
– Da…da. Am văzut samba pe viu!
– Ai fost cumva și la carnavalul de la Rio? – întreabă Gogonel
– Da. Am fost și pe Maracana, cel mai celebru stadion de fotbal din lume! A fost construit în 1950, fiind printre cele mai mari stadioane din lume. Știai că lângă orașul Rio de Janeiro, este statuia lui Iisus de pe Muntele Corcovado, care este printre cele șapte minuni ale lumii moderne?
– De unde știi?
– Mi-a spus ghidul…Am băut cafea originală, de la mama ei de acasă!
– Bună?
– Da, atât cafeaua cât… și fata – spune soptind vesel Pătrățel, neauzit de cei de lângă el.
– Pe unde ai mai fost?
– Am văzut cea mai mare pădure tropicală, care se află în interiorul unui oraș.
– Ei, da. Care?
– Pădurea Tijuca. Am făcut și eu plajă…vorba vine, la Copacabana și Ipanema.
– Dar cum de ai ajuns așa brusc în Brazilia? – întreabă Gogoșar.
– Am relații, prieteni! Am prins niște oferte turistice senzaționale
– Și ce ai mai văzut, insistă Gogonel în timp ce Gogoșar rămâne gânditor
– Cascadele Iguasu.
– Câte sunt? Două?
– Sunt 275 de cascade braziliene…deși unele aparțin Argentinei. Am văzut și barajul Itaipu, care este cea mai mare hidrocentrală din lume.Am văzut deasemenea şi bazinul Amazonului, acolo unde trăiesc peste o treime din toate speciile lumii.
– Oameni?!
– Nu! Peşti.
– Frumos ….Minunat – aprobă Gogonel
– Cel mai frumos a fost în Pantanal. Este o zonă inundată, iar în nord este plin de aligatori, iar în sud sunt diferite specii de animale de pradă : jaguari, pume și lupi
– Nu ți-a fost frică să mergi pe acolo? Tu nu prea esti prieten cu apa!
– Eh..Am fost şi la Chapada Diamantina, cel mai frumos parc național al Braziliei.
– Te invidiez! – exclamă Gogonel, în timp ce Gogoșar este susceptibil
– Cel mai mult mi-a plăcut Carnavalul. Am urmărit un traseu special făcut cu această ocazie, numit „sambodromo”.
– Și fetele erau îmbrăcate sau…. – întreabă Gogonel
– Altceva nu poți întreba? – se răstește Gogoșar, asteptând totuși un răspuns din partea lui Pătrășel.
Pătrățel tace, fiind îngândurat. După câteva minute de liniște, găsește câteva cuvinte:
– Ce a fost, a fost…și a rămas acolo. Dacă nu era Pedro Alvarez Cabral, nici acum nu știam de mirifica Brazilie.
– Cineva tot o descoperea – susține Gogoșar.
– Da. Sunt multe destinații exotice care nu trebuie ratate!
– Așa este Pătrățel! – susține Gogonel
– Când ai avut timp să vezi atâtea? Ai fost singur? – începe tirul întrebărilor Gogoșar.
– Singur…Un fost cu niște prieteni în excursie. Am avut un ghid ce știa tot!
– Cum îl chema?
– O mai cheamă…că mai trăiește!
– Este o femeie?!
– Da…da…O fire caldă, surâzătoare…
Pătrățel devine melancholic iar după câteva minute, se ridică de la locul său pornind spre ușă:
– Dar să știi, că tot mai bine este acasă! Cu voi, prietenii mei!Unici!
După iesirea lui Pătrățel, se lasă liniștea:
– Ce frumos a fost pentru el !
– Știi, Gogonel…Mă gândesc că toate acestea sunt doar vise pe care vrea să le transforme în realitate, în viitor.
– Ne-a mințit?!
– Nu. Asta își dorește. Nu ai observant, că a spus că doar noi îi suntem prieteni… Poate vom pleca vreodată acolo, așa cum a plănuit el….într-o vacanță non-conformistă. O vacanță exotică!

rio

– Oare unde aş pleca?
– Fiecare trebuie să-şi răspundă singur la întrebare…

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.


Pătrăţel păcălit!

28/10/2014

Gogonel se învârte prin cameră. Gogoşar se uită la el şi începe să-l ia la întrebări:
– Nu ai stare?
– Nu…ba da…
– Ce ai păţit?
– Păi…Pătrăţel nu a mai venit de două zile! Ce o fi cu el?
– A mai dispărut el…
– Da…dar fără el este trist pe aici…
– Adică , cu mine?
– A, nu, Gogoşar! Doar m-am obişnuit să fim trei.
– Da…da…să faceţi gălăgie non-stop.
Nu apucă Gogoşar să-şi termine ideea că Pătrăţel îşi face apariţia. Împreună cu el, apare şi o “figură” posomorâtă care atrage atenţia celor prezenţi:
– Ce ai păţit? Ţi s-au înecat corăbiile?
– Ţi-ai luat corăbii?!
– Mai rău… – oftează Pătrăţel.
– Ai vreo boală?
– Eu, nu.
– Dar cine? Sora ta?
– A…nu chiar! Doar unul dintre cei mai buni prieteni – oftează din nou, Pătrăţel.
– Credeam că noi suntem cei mai buni prieteni! Noi suntem bine – subliniază Gogoşar.
– Da…voi sunteţi cei mai buni prieteni-vecini…
– Dar cine a păţit ceva? Ce a păţit?
– Eh…laptop-ul meu!
– Hai că ne-ai panicat – răsuflă uşurat Gogoşar.
– Du-l la doctor – spune Gogonel.
Pătrăţel rămâne cu ochii pironiţi pe pereţii din cameră, ca şi cum ar fi căutat o pânză de păianjen. Gogoşar i se adresează cu o voce fermă:
– Orice problemă, se poate rezolva. Ce a păţit laptop-ul tău?
– Păi…nu ştiu…
– Atunci, nu înţeleg – încearcă să afle detalii Gogonel, aşezându-se comod în fotoliul vecinului său, Gogoşar.
– Data trecută când am fost aici…
– Da..la meci – confirmă Gogonel.
– Da. Am lăsat laptop-ul pornit. Când am revenit acasă, dezastru!
– Adică? – cere lămuriri Gogoşar.
– …varză!
– Murată sau… – încearcă Gogonel o glumă, pe care însă, Pătrăţel nu o savurează.
– Adică cum? – cere detalii Gogoşar
– Era plin cu seminţe şi alte chesti…
– De unde? – întreabă Gogonel
– De la peruşi?!
– Da, Gogoşar, de la peruşi. Uitasem că sunt liberi prin cameră şi mi-au murdărit calculatorul…mi-au apăsat tastele când mâncau seminţele, care căzuseră pe tastatură!
– Auăleo…Şi ţi-au închis programe?
– Nu numai. Mi s-a oprit laptop-ul. Nu-l puteam porni.
– Păi sunt firme care repară…
– Ştiu. Când am văzut că era mort, l-am dus la reparat.
– Şi?
– Mi-a făcut setările necesare, în BIOS şi apoi a fost ok.
– Şi atunci de ce eşti supărat? – se miră Gogoşar. Este ca atunci când scap şi eu cafeaua pe laptop…dar, şterg apoi tastatura, curăţ laptop-ul şi totul este ca nou.
– Da. Dar când am ajuns acasă, l-am pornit …nu face nimic. Acolo a mers, aici…pauză.
Gogoşar se uită gânditor la Pătrăţel, după care i se adresează:
– Acum unde-i?
– Pe masăîn bucătărie , la mine. Vroiam să-l arunc!
– Adu-l la mine.
– Crezi că poţi să-l repari? – se entuziasmează Pătrăţel, care dispare pe uşa de la ieşire.
Liniştea celor doi, este întreruptă de revenirea lui Pătrăţel, împreună cu obiectul care-l supărase. Gogoşar ia laptop-ul şi-l pune pe masă. Se uită la acesta zicând:
– O baterie de laptop , aveţi domnule Pătrăţel?
– Da, da – răspunde Pătrăţel, întinzând obiectul solicitat, lui Gogoşar.
Gogoşar montează baterie şi conectează laptop-ul la sursa de curent, pornindu-l. Se aude sunetul specific al încărcării programului Windows. Pătrăţel sare de pe scaun spre masă, privind uimit la cele întâmplate. Gogoşar i se adresează:
– Închide gura, că poate îţi intră vreo zburătoare!
– Ce i-ai făcut! – strigă fericit Pătrăţel.
– L-am pornit.
– Dar nu mergea…la mine!
– Avea picioare ca să meargă ? – intervine Gogonel, stârnind zâmbete pe chipurile celor doi
– Nu funcţiona…. – mormăie Pătrăţel
– Dar ai verificat priza unde ai conectat-o?
– Nu…
– Ai bateria descărcată, curent nu aveai, deci…
– Da…Da…super tare! Mulţumesc Gogoşar.
Pătrăţel îl îmbrăţisează cu putere pe Gogoşar,care abia mai respiră.
– Cum de ai ştiut?
– Secret – răspunde Gogoşar, amintindu-şi cu haz, momentul în care şi el păţise acelaşi lucru, cu ceva timp în urmă…


Călătorind cu Yaris!

26/10/2014

„Am avut o călătorie magnifică alături de Yaris!” – m-a întâmpinat într-o zi, un mesaj pe o reţea de socializare, de la un prieten.

La început, m-am „dumirit” cine este prietenul, deoarece îşi schimbase numele cu care apăruse până atunci până atunci pe site, urmând ca apoi să aflu cine este misteriosul Yaris. Din acest motiv îl apelez, iar acesta mă perpeleşte un timp, răspunzându-mi mult prea târziu… Deja îmi făceam planuri pentru următoarele luni, gândindu-mă că trebuie, inevitabil să merg la nunta acestuia cu misterioasa Yaris!

După câteva ore de asteptare, primesc replica mesajului, adică o…poză! Mă uit atent, văzându-mi prietenul într-o superbă maşină, marca Toyota , alături de prietena lui, pe care ştiam de mult timp. Imediat îi trimit un mesaj scurt cu mai multe semne de întrebare.
Acesta îmi răspunde cu nişte “maimuţoi” care râd de se prăpădesc…săracii… 

După câteva secunde, acesta mă apelează telefonic, direct:
– Îţi place maşina?!
– Normal. Este a ta?! Cât costă?
– Nu încă. Am testat-o.
– Aha…Cu prietenul tău …Yaris, nu?
– Nu…nu….Yaris este noul Toyota!
– Chiar?
– Da. Intră pe site la ei şi te poţi înscrie la un test-drive. Poate câştigi şi un premiu!
După această scurtă convorbire, mă liniştesc pentru că nunta se mai amână şi încep căutările legate de noua apariţie în domeniul maşinilor.

Astfel, am aflat, că la începutul lunii octombrie, s-a lansat în România noul model Yaris de la Toyota. Cu acest prilej, se organizează un concurs cu premii, întitulat „Yaris în orașul tău”, care se ţine până în 10 noiembrie 2014. Premiul cel mare este o călătorie la fabrica Yaris din Valenciennes, Franța, având asigurat atât transportul cazarea cât şi masa.

Interesant, mai ales că înscriindu-mă pe site, mă programez pentru un test-drive şi pot realiza poze live, videoclip cu această maşină, trimitând apoi materialul pe contul meu , creat la toyotamea.ro. Se pot adauga poze personale , alături de cei dragi, de personaje memorabile ( chiar dacă sunt statui…aşa ca multă lume în ziua de azi când vine vorba de făcut una-alta ) , clădiri şi monumente.

Reprezentanţele din București, Bacău, Baia Mare, Bistrița, Brăila, Brașov, Buzău, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Focșani, Iași, Pitești, Ploiești, Sibiu, Suceava, Timișoara, Tg. Mureș aşteaptă clienţi.

Cum se spune, cine nu încearcă, nu câştigă deci…nu se ştie de unde sare iepurele…Yaris!

Yaris

Sună frumos…mergând cu Yaris, spre Paris! 

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.


Reflecţii în iarnă….

26/10/2014

Întunericul cuprinde încet cartierul în care locuiesc. Acest „malefic” întuneric cucereşte întregul oraş, judeţ, trecând apoi pragul ţării. Deşi s-a schimbat ora, întunericul îşi urmează propriul program, nestingherit.

Se simte apropierea sezonului rece, care de multe ori, produce ravagii. Acest anotimp ia mereu autorităţile pe nepregătite. Însă eu, m-am pregătit din timp, atât cu anumite produse alimentare, specifice pentru acest sezon, cât şi cu amenjarea locuinţei pentru a oferi confortul verii şi în acest sezon rece. Trebuie să înving frigul care o să lupte din răsputeri, să-mi devină tovarăs de drum, de călătorie….

Închid fereastra din termopan privind înfrigurat afară. Ce bine că este cald în casă! Căldura se menţine la temperatura dorită.
Oamenii beneficiază mereu de noile avantaje ale tehnologiei. Uneori se fac anumite investiţii doar de dragul „modei”, alteori din necesitate….

Îmi amintesc, în trecut când nu existau actualele geamuri din termopan, oamenii îşi etanşau cu diferite obiecte, locaşurile prin care vroia să pătrundă vântul. Acum în cea mai mare parte, acest deficit este rezolvat. În plus, putem sta nestingheriţi prin casă, fără a fi deranjaţi de zgomotele din exteriorul locuinţei: maşini, copii care se joacă ( unii, alţii consumă alcool şi fac scandal ) şi alte asemenea obiecte perturbatoare, realizând o bună izolare fonică a locuinţei.
Acest geam termopan a fost montat corespunzător, reuşind să scap de un eventual condens ce putea apărea pe pereţii exteriori sau chiar în casă, aşa cum au păţit nişte vecini. Auzisem că se pot monta nişte rulouri exterioare, acestea vara fiind ideale împotriva prafului şi a ploilor, iar iarna feresc de frig şi zăpadă, prelungind durata de viaţă a investiţiei.

Privesc din nou pe fereastră, admirând peisajul anost, agitaţia trecătorilor şi încercarea iernii , de a cuceri şi acest meleag. Abia aştept revenirea verii, a căldurii, când voi păstră geamul deschis, protejat cu o plasă specială, anit-insecte, voi asculta ciripitul păsărilor, zumzetul străzii….

Privesc optimist spre viitor….pare departe, dar nu se ştie ce ne rezervă ziua de mâine…
Anii trec, anii vin iar vremurile ne schimbă…. Ce ne plăcea iarna în copilărie! Acum, aşteptăm cu înfrigurare, sezonul cald, mult îndrăgita vară!

Iarna ne apucă meditaţia, iar vara…agitaţia! 

DSC01087


Pătrăţel surmenat

26/10/2014

Pătrăţel se aşează în fotoliul său, din sufrageria lui Gogoşar, concentrat la cartea pe care o ţinea în mână. Mormăie …
Gogoşar sesizează nedumerirea vecinului său şi-l întreabă:
– Ce ai păţit?
– Citesc…
– Cum? Cu cartea întoarsă invers!
– A…de asta nu înţelegeam nimic. Bravo! Credeam că am ajuns analfabet – răsuflă uşurat Pătrăţel ce dispare fericit în bucătărie.

După câteva secunde, Pătrăţel, revine cu două doze de bere, spre uimirea lui Gogoşar.
– Am luat nişte bere. Am pus la tine în frigider….dacă tot stăm aici mai mult!
– Poftim?!
– Da…Când vrei bere, poţi să-ţi iei! Nu Gogonel?
– Da…da…bună idee!
Gogonel prinde doza pasată de Pătrăţel, cu o mână, iar cu cealaltă, loveşte fericit palma lui Pătrăţel.
– Bine măi…când veniţi aici găsiţi ordine, curăţenie, dulciuri…acum şi bere…
– Găsim…dar noi le căutăm? – întreabă pe ton hazliu Gogonel, bătând din nou palma cu Pătrăţel.

Cei doi încep să râdă. Gogoşar oftează. La un moment dat, Pătrăţel rămâne blocat cu berea în mână şi privirea aţintită pe pereţi:
– Ce-i acolo….!
– Doar nu am muşte – exclamă vesel Gogoşar. Sunt stickere decorative, dacă te uiți pe pereți!
– Te-ai ocupat de decoratiuni cât am fost plecat?
– Da. Ceva util.
– Mda… – se uită și Gogonel atent. Cum de ți-a venit idea?
– Am vrut ceva nou.
– Am auzit de sticker , dar până acum nu am văzut la nimeni , un sticker perete – spune Pătrățel, pe un ton serios. Ai un avantaj…nu trebuie să stropești florile…deci nu riști să uzi peretele!
– Am găsit ce mi-a plăcut la promotii .
– Da, îmi place design-ul – aprobă din nou Pătrățel.

1 floare poza 1

Gogonel se ridică din fotoliu și o pornește spre hol. Se uită în jur apoi revine la locul său.
– Îmi place și sticker-ul de pe hol.
– Ăla nu l-am văzut! – exclamă Pătrățel care o pornește pe traseul efectuat cu puțin timp înainte de Gogonel

2 floare poza 2

– Ce fain…tot globul este pe hol!
– Lumea, Pătrățel…nu globul…Pe tine te-ai găsit? – întreabă amuzat Gogoșar
– Da…eu am revenit în fotoliu!
– La bere…
– Categoric, bună afacere cu aceste stickere pentru pereti – remarcă Pătrățel gânditor.
– Da…da… – aprobă Gogonel care soarbe o înghițitură din bere.
– Cred că-mi pun și eu – aprobă gânditor Pătrățel
– Vezi să nu-l pui invers, ca și cu cartea – râde Gogoșar, iar Pătrățel se bosumflă.
– O să-mi pun și eu – decide Pătrățel
– Da? O să te numim Pătrățel lipicos! – râde Gogonel
– Nu…O să fiu Pătrățel modern. Îmi pun stickere cu flori în sufragerie, iar în dormitor, peisaje.
– Foarte tare!
– Nu este greu de montat. Doar de lipt și…scap de zugrăvit…
– Imediat ai văzut partea bună a investiției!
– Așa am și un décor plăcut, scap și de udat flori….O să fie modern și frumos…

Pătrățel începe să-și imagineze felul în care urma să arate locuința lui, zâmbind.


Sănătatea, darul nostru cel mai de preţ

26/10/2014

Fiecare dintre noi, facem tot ceea ce este posibil în viaţă, pentru a o duce din ce în ce mai bine. Unii se bucură de case luxoase, alţii de maşini performante, unii şi alţii de un trai îndestulător…
Marea majoritate se mulţumeste cu o existenţă normală, un trai decent, o viaţă bună în general. Fiecare îşi are propria opinie faţa de o viaţă bună….

Din păcate, nu toţi ajungem să obţinem ceea ce ne dorim cu toate că facem tot ceea ce este posibil în acest sens.
Pentru a ne atinge ţelurile, de multe ori riscăm mult, iar ceea ce este cel mai important pentru fiecare om, sănătatea, este pusă în pericol. O banală răceală, un mic accident, pot avea urmări grave, în timp, iar când ne dăm seama de acest lucru, este mult prea târziu!

Sănătatea este cel mai de preţ bun din viaţă. Noi ne asigurăm, obligaţi sau benevol, maşina, casa, unii chiar şi viaţă, evitând însă, să ne îngjrijim de sănătate.

De mai mulţi ani se tot discută despre realizarea sistemului privat de sănătate, extinderea acestuia. Anumite firme de asigurări, cu brokeri, de tip MLM, au început să facă înscrieri de „personal” pentru a cuceri piaţa care va fi una profitabilă, când va deveni obligatorie. Din păcate multe companii de asigurări nu se ocupă real de problemele pentru care fac aceste asigurări şi duc la pierderea credibilităţii clienţilor.

De multe ori am auzit o întrebara atât de uşoară dar şi complicată , legată de sănătate: Ce este asigurarea de Sănătate Privată?
Normal este o asigurare care trebuie să ne aducă liniştea noastră personală, prccum şi a familiei, în cazul în care suferim de anumite probleme de sănătate. Să ne asigure liniştea sufletească şi să ne sprijine, în plata atât de costisitoare a îngrijirii medicale. În unele ţări europene, această asigurare a devenit o necesitate în viaţă.
Mai nou, unele companii vin în sprijinul angajaţilor cu programe şi plăţi pentru aceste asigurări de sănătate. Una dintre companiile beneficiare ale acestor contracte este MediHelp International, care a apărut pe piaţa asigurărilor din 1999. Avantajul acesteia ca şi a altor companii, constă în asigurare de sănătate, atât pe teritoriul ţării cât şi pe plan internaţional. Majoritatea firmelor colaborează şi au relaţii de afaceri cu alţi parteneri din alte zone geografice, iar acest tip de asigurare “pică” perfect. În acest fel, angajatul companiei, beneficiază de asigurare de sănătate atât în interes de servici, cât şi în vacanţa privată, alături de familie.

Planurile de asigurare medicală privată oferă posibilitatea, nedorită de nimeni dar uneori necesară, de a merge la orice spital , la alegere, din lume, unde pentru marea lor majoritate există contracte de decontare a serviciilor direct cu asiguratorul. Dacă spitalul ales nu se află în lista cu contracte ale asiguratorului, aceasta va intermedia plata directă a facturilor de către asigurator.

Dar o întrebare persistă mereu în mintea oamenilor: Dacă am card european de sănătate, îmi mai trebuie asigurare de sănătate privată?
Cardul European De Sănătate este util pentru cei care se confruntă cu o problemă medicală neașteptată în timpul șederii temporare în străinătate. Cu acest card nu se obţine un acces permanent la serviciile medicale din afara țării de rezidență. Acest acces permanent se obţine doar prin asigurarea de sănătate internaţională . Adică mai concret:
– cardul de sănătate are valabilitate limitată de utilizare ( 6 luni ), se poate utiliza la clinică sau spital public, acoperă doar anumite tratamente ( necesită uneori plăţi adiţionale ). Pentru obţinerea cardului este necesară dovada plăţii la zi către sistemul public de sănătate ( uneori trebuie să ne agităm mult prea mult pentru nişte acte…)
– asigurare privată de sănătate : valabilitate conform durată contract, se poate utiliza la spital sau clinică atât privată cât şi publică, în general acoperă toate costurile pentru tratamente
Urmărind tipurile de asigurări cu care firmele vor să ne atragă spre produsele lor, am descoperit multe oferte care încearcă să convingă clienţii, unii oferind şi bonusuri.

Dar există asigurarea de sănătate ideală?
Este greu, pentru că oamenii nu sunt la fel, unii au anumite necesităţi, alţii altele, boala nu se “programează”, ea venind neinvitată.

Un plan de asigurare 100 % adaptate nevoilor noastre, cu acoperire internaţională, îngrijire medicala privată la cele mai bune centre medicale din lume, atât pentru ambulatoriu, cât şi pentru operaţii şi boli cronice, disponibilă 24/24 ore şi în 7/7 zile, cu preţuri accesibile în funcţie de nevoie şi vârstă, iar limita de acoperire a poliţei să fie de 2,5 milioane € conform planului de asigurare MediHelp Superior Plan ( cu cea mai mare limită a poliței ), este una reală, dar poate fi şi ideală?

De fapt fiecare dintre noi, avem o viaţă personală, motiv pentru care şi asigurarea de viaţă trebuie să fie una personalizată. Cum aş vrea eu să am asigurarea de sănătate, atunci când va fi….?
Simplu. Să plătesc cât este necesar pentru a beneficia de servicii de calitate, în timp util. Dacă voi pleca pe alte meleaguri, în interes de servici sau privat, să am parte de toate serviciile medicale incluse, realizabile în orice clinică sau spital din lume. Să mi se acorde atenţia cuvenită şi serviciile aferente pentru orice cetăţean, fără discriminare.

Vreau să fiu sigur că în momentul când voi avea nevoie de orice serviciu de sănătate, pot beneficia de acesta, fără a mă gândi la bani, clinică specializată sau alte probleme care se pot ivi. Problema asiguratului trebuie să fie legată doar de perioada de refacere nu şi de celelalte probleme colaterale!

Dacă esti sănătos, poţi obţine ceea ce-ţi doreşti!

DSC06633

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.


Gogonel suferind

22/10/2014

Soarele îşi trimite razele binefăcătoare prin fereastra, ale cărei perdele lipseau cu desăvârşire. Gogoşar aruncă o privire scurtă spre vizitatorul inoportun după care revine la treaba, pe care o întrerupsese pentru scurt timp.
Pe uşa de la sufragerie îşi face apariţia , vecinul Pătrăţel. Acesta este orbit de soare, motiv pentru care trage jaluzeaua de pe partea din stânga a geamului. Gogoşar oftează dar este fericit în acelaşi timp, că a scăpat şi el de acel vizitator enervant.
Pătrăţel răstoarnă din greşeală paharul cu apă, al gazdei şi bombăne. Pleacă spre bucătărie, revenind cu un prosop de hârtie stergându-se tacticos pe mâni. Gogoşar era în continuare concentrat la laptop-ul care “gemea” sub apăsarea puternică a tastelor. Pătrăţel se asează în fotoliul său, pornind televizorul.
– Poţi pune mai încet sonorul?
– Da…Gogoşar…dar ştii că clientul nostru…stăpânul nostru!
– Nu…tu eşti musafirul meu, care-mi ocupă fotoliul şi pune televizorul să ţipe! Dacă vrei să-l pui aşa tare, poate vrei să-l auzi de la tine de acasă!
– Gata…gata – spune Pătrăţel reducând sonorul aparatului TV. Ce mai ştii de Gogonel?
– Nu l-am văzut în ultimele zile. Este acasă?
– Am auzit zgomot la el în apartament…
– Ce zgomot?
– Ceva normal…televizorul!
– Credeam că v-aţi obişnuit să vă uitaţi la mine la emisiuni!
– Eh…unde-s trei puterea creşte…Dacă laşi uşa de la intrare deschisă…trebuie să venim aici, dacă vin hoţii!
Gogoşar nu apucă să ofere replica, că pe uşă îşi face apariţia Gogonel. Acesta se asează în celălalt fotoliu din încăpere, având o figură de boxer, făcut knock-out. Avea buza umflată. Pătrăţel îl vede şi-l ia la întrebări:
– Ce-ai păţit? Te-a vizitat o albină?
– Nu…nu… – oftează Gogonel, moment în care Gogoşar îşi ridică privirea de la laptop, spre noul vizitator:
– Auăleo…ce ai?
– M-am infectat.
– De la ce? Curent?
– Nu Pătrăţel…microbi.
– Ce?
– Unde?
– Am fost la un magazin…
– Care?
– Nu contează. Am fost la toaletă şi acolo aveau uscătoare de mâini. Se făcuse coadă, abia mergeau şi am folosit nişte prosoape textile, care oricum le cumpărasem.
– Nu ştiai că trebuie să foloseşti produse de unică folosinţă? – îl dojeneşte Gogoşar.
– Ba…da
– Eu mereu am nişte prosoape pliate cu mine – spune Pătrăţel.
– Chiar? – se miră Gogoşar.
– Ai tu produse de igienă şi curăţenie la tine? – întreabă şi Gogonel
– Eh…nu de toate! Doar n-o să umblu cu hârtie igienică la mine! – spune Pătrăţel
– Era bine dacă foloseai o hârtie igienică în loc de prosop… – spune Gogoşar
– Da…acum îţi dau dreptate Gogoşar.
– Ca ce chestie ? – întreabă Pătrăţel.
– Pentru a nu te infecta cu microbi…
– Care dansează peste tot! – susţine Pătrăţel privind amuzat, spre faţa lui Gogonel
– Deci, pentru a nu te infecta…. – începe să vorbească Gogoşar
– Da…fii pe fază, Gogonel – intervine iar Pătrăţel.
– Mă laşi să vorbesc? – întreabă Gogoşar
– Păi, nu… tot vorbeşti de când am venit…?! – se miră Pătrăţel
– Deci…ca să nu te infectezi cu microbi, foloseşte produse de unică folosinţă.
– De ce? De care?– întreabă Pătrăţel.
– Prosoapele de hârtie
– Care dintre ele? Cele pliate, role prosop, şerveţele?
– Toate Pătrăţel! Ele păstrează mâinile curate după spălarea lor, spre deosebire de aerul cald sau materialele textile, care cresc numărul germenilor şi al bacteriilor.
– Ce informat esti, Gogoşar – constată Pătrăţel. Dacă întreba Gogonel mai de…mult, acum era normal, ca şi noi, nu un înţepat!
– Râdeţi de mine – oftează Gogonel.
– Nu…nu…râdem cu tine – susţine Pătrăţel.
– Te instruim. De exemplu, eu mereu cumpăr de la producători care…
– Da..da…sunt foarte importanţi….contează mai ales ce producători de hârtie igienică foloseşti că….
– Gata! Lăsăm totul baltă? – întreabă Gogonel.
– Bine…La televizor nu pot folosi sunetul cum vreau, de vorbit nu pot…of…ce vecini am! – oftează Pătrăţel.
– Gogonel, uite eu folosesc anumite produse…
– Sunt bune – aprobă Pătrăţel
– Deci…eu folosesc produse de calitate, o să-ţi trimit pe mail un link…
– Dar ce era să fac în magazin? Acolo te adaptezi situaţiei!
– Să nu mergi la toaletă! – susţine Pătrăţel.
– Să iei cu tine hârtie de unică folosinţă care…
– Da…da…când pleci, iei telefonul, ochelarii de soare, banii, actele, cheful de o nouă zi, hârtie de…
– Of Pătrăţel! – oftează Gogoşar
– E bună ideea… – aprobă Gogonel, în timp ce face o grimasă de durere.

role-prosop-Stok-300x192

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.