Sarbatori Fericite Tuturor!

31/12/2014

Mos Craciun ne intampina

 

În fiecare an, vin şi trec sărbătorile.

Cele de iarnă sunt speciale pentru că sunt mai numeroase…

Când auzim cuvântul „sărbătoare” ne bucurăm pentru că înseamnă zile libere ( mai multe sau mai puţine) şi distracţie, relaxare….

De sărbători suntem colindaţi de unii cu cântece, de alţii cu diverse tertipuri care vor să ne colinde camerele că poate li se lipeşte ceva de mână….

De sărbători, când căutăm un TAXI, sigur nu găsim, în schimb avem aglomeraţie la magazine!

De sărbători, indiferent cât şi ce cumpărăm, mereu ceva lipseşte. Tot atunci avem unele şi altele ce ne prisosesc şi trebuies aruncate pentru că se strică.

De sărbători ne pregătim mese îmbelşugate, băuturi alese dar parcă atunci consumăm tot mai puţin!

De sărbători primim mesaje SMS de la prieteni, de la prietenii prietenilor. Uneori un prieten ne felicită dar la semnătură găsim numele unei alte persoane sau familii…. Ne gândim că poate şi-au făcut cadou, schimbarea numelui…

De sărbători petrecem cu cei dragi şi nu numai, auzim aceleaşi poveşti din an în an dar parcă mereu apare ceva nou….

De sărbători ne dorim să realizăm lucruri miraculoase dar reuşim numai ceea ce ne stă în putinţă….

De sărbători ne bucurăm de ideea de cadou, nu de cadoul în sine….Uneori ne bucurăm de ceea ce dăruim, nu de ceea ce primim!

De sărbători avem vise şi dorinţe şi realizăm numai deziluzii….

Chiar dacă aceste lucruri ni se întâmplă mereu, tot aşa…mereu ne dorim şi asteptăm sărbătorile din anul următor.

SĂRBĂTORI FERICITE!

UN AN NOU FERICIT MULT MAI BUN CA ANII CE AU TRECUT!

DSCN4372


COPIlăria

27/12/2014

468 Acum sunt 3 berze

Copilăria a trecut dar în sufletul nostru rămânem mereu copii!

Important este ca acest lucru să rămână doar în suflet nu şi în fapte.

Copii am fost, oameni suntem!

Copilăria este perioada cea mai dragă tuturor. Părinţii şi rudele au grijă de noi, apoi noi la rândul nostru, trebuie, în timp, să avem grijă de alţii, poate chiar de cei care ne-au purtat grija copilăriei!

Viaţa trece, dar amintirea copilăriei rămâne în memoria noastră, cu bucurii, cu regrete, iluzii şi deziluzii…

Ne amintim de jucăriile favorite, de plimbări, de „suferinţele” copilăriei care nouă ni se păreau uneori atât de mari, când de fapt erau nesemnificative….

Toţi trecem prin copilărie, indiferent de durata vieţii noastre.

Copilăria ne marchează, iar în timp descoperim ce bine era dacă mai eram….copii!

Important este să creştem şi să ne maturizăm, să fim independenţi, să nu ne purtăm în viaţă, mereu ca nişte copii….Sau să fim nişte copii maturi….

Să nu încercăm să facem COPIlăria celor din jur să fie la fel ca a noastră, să o facem însă, să fie benefică pe planul dezvoltării acestora.

Să nu le impunem să fie copy-paste, ci doar copiii….Unici, în felul lor!


Peripeţii de Crăciun

24/12/2014

Pătrăţel se întinde pe vârful degetelor de la picior, pentru a prinde vârful bradului şi să treacă instalaţia electrică, de lumini, peste acesta. În acel moment se aude soneria şi tresărind, Pătrăţel pică pe jos, acoperit de brad, cu instalaţia de lumini pe cap, arătând ca pomul de Crăciun din centrul oraşului.
Enervat, porneşte spre uşa de la intrare, în pragul căreia, se află Gogonel:
– Salutare Pătrăţel. Ce faci?
– Pe aici… – iese Pătrăţel pe casa scărilor ca vecinul său să nu vadă ce face prin casă.
– Merg la piaţă…vrei ceva?
– Ă…nu…da…un cozonac.
– Bine. Ne vedem…. – salută Gogonel dispărând din peisaj.
Pătrăţel revine în cameră, aranjează bradul şi se suie din nou, pe scaun. Prinde primul bec de la instalaţie pe brad, moment în care se aude soneria. Oftează şi merge la uşă. Acolo se afla o vecină, bătrâna de la parter, care avea 80 de ani:
– Ce faci, Vasile!
– Nu sunt Vasile…sunt Pătrăţel.
– Da…Credeam că eşti Vasile….fiecare dintre noi avem câte un Vasile… – oftează bătrâna, plecând.
Pătrăţel bombăne şi revine pe scaunul de lângă brad. Mai prinde un bec, apoi tresare iar la auzul soneriei. Merge nervos la uşa, unde se afă Gogoşar:
– Cât cozonac să fac?
– A…Mult…
– Bine. Fac mai multe, să nu cumperi.
– Bine…
– Dar tu ce faci?
– Nimic…nimic,,,, – bombăne Pătrăţel iar vecina mirată, pleacă.
– Sora ta, unde este?
– La o prietenă. Maimuţel vine peste vreo două ore…
– Bine…
Pătrăţel revine la locul faptei , dar nu apucă să urce pe scaun că soneria buclucaşă, se face din nou auzită. O pornelte din nou spre uşă, bombănind. Descuie şi Gogonel îi întinde cozonacul:
– Poftim…am luat două, unul mie, unul ţie…
– Auăleo…Ce mă fac cu doi cozonaci.
– Păi unul este al meu! – spune Gogonel.
– Da…Dar îmi dă şi Gogoşar…
– Atunci lasă-mi mie…
– Nu, nu…îl iau…Vine eu şi-ţi aduc banii – spune Pătrăţel luând cozonacul şi închizând uşa.
Ajuns la brad, aruncă cozonacul sub acesta şi continuă cu împodobitul, atent şi la sonerie. După câteva minute, reuseşte să-şi pună şi decoraţiunile, fără a mai fi întrerupt. Se dă câţiva paşi în spate, admirându-şi opera şi spărgând un glob, pe care călcase. Oftează şi se pregăteşte de vizită. Îşi aduce aminte de cozonac şi o porneşte spre Gogonel. Ajuns la acesta, îi întinde banii, primind cozonacul la schimb. Fără alte cuvinte, Pătrăţel revine în apartamentul său, îşi pune cozonacul pe masa din bucătărie şi merge în baie, unde se îmbracă elegant. Apoi se priveşte în oglindă şi revine în bucătărie. Vede cozonacul de pe masă şi începe să-l taie. Apoi admiră bradul şi vede sub acesta…un alt cozonac. Priveşte buimac în jur, Pe uşă apare Maimuţel, iar el o interpelează:
– Ai adus cozonac?
– Nu. A zis Gogoşar că face…
– Mda…
Pătrăţel iese din locuinţă, pornind spre Gogoşar. Intră în locuinţa ei, în bucătărie şi o întreabă, în timp ce ea se luptă cu fumul:
– Mi-ai adus cozonac?
– Eşti cu capul? Nu vezi că acum este în cuptor!
– Da…da…Clar…Înseamnă că a venit…există…Moş Crăciun…
Pătrăţel o porneşte spre Gogonel care se lamentează:
– Sunt disperat. Am luat bere fără alcool…am crezut că este din cele obişnuite…
– Eh…o să fii treaz de Crăciun. Ce mă fac eu cu doi cozonaci!
– Pătrăţel…Îi iau eu….deci….Problema este cu berea!
– Am eu ceva bere…cu alcool.
– Da?! Perfect. Uite te servesc cu un cozonac, iar tu dai o bere!
– Bine…
– Da…Dar unde este cozonacul meu? – caută disperat pe masă, sub masă, Gogonel.
– Eu am doua…Unul sub pom…De la Moşul – se laudă Pătrăţel.
– Două? De unde ? Gogoşar acum îl face…
Deodată, cei doi, se privesc uimiţi, apoi merg iute la Pătrăţel. Dilema se rezolvă:
– Le-ai luat pe amândouă…
– Tu mi le-ai dat! – ripostează Pătrăţel.
– Aşa e…aşa…Ai brad?!
– Ai brad – întreabă şi Maimuţel care apare lângă ei?
– Da.
– N-ai făcut niciodată! – remarcă Maimuţel.
– Şi ce! Mereu există un început. Ţinem masa la mine. Eu am bradul…
– Da? Gogoşar ce zice?
– Vorbeşti tu cu ea, Maimuţel….că este la bucătărie..are făcăleţ…este periculoasă…
– Păi dacă află că ai făcut bradul…de mirare, lasă tot şi vine aici!
– Da…da… – se lamentează Pătrăţel

Maimuţel merge la Gogoşar, iar Gogonel îşi ia o bere. Pătrăţel pune faţa de masă, tacâmurile, paharele….coşuleţul de Crăciun. Se aude soneria. Pătrăţel oftează şi merge spre uşă. Gogonel o ia înaintea lui, deschide, iar fetele, Maimuţel şi Gogoşar, apar cu platourile de mâncare…

Platoul cu cina festivă, de Crăciun este devorat. Se consumă vin, suc…iar toţi cei patru prieteni sunt veseli:
– Ce bine că aţi apărut şi voi…. Era plictisitor fără voi – remarcă Pătrăţel.
– Eu stau de mult timp aici – spune Gogoşar.
– Da…Noroc că te-am zărit o dată…iar vecinul Castravete mi-a spus cine eşti.
– Castravete nu este cel care mi-a dat locuinţa lui – întreabă Gogonel?
– Ba…da…da – aprobă Gogoşar.
– Apoi a apărut Maimuţel – spune bucuros Gogonel.
– O să rămân aici – hotăreşte Maimuţel. Suntem adevăraţi prieteni.
– Da…
– Da…
– O adevărată familie!
Cei patru, ciocnesc un pahar de şampanie, zicând într-un glas:
– Sărbători Fericite!


Cadoul inspirat

24/12/2014

Sărbătorile de iarnă bat la uşă. Fiecare dintre noi, deschidem cât mai larg, portiţa spre ele. Bucuria de a face şi de a primi cadouri este nemărginită. Sclipirea din ochii celui care primeşte ceva ce-şi doreşte, este de nedescris.

În acest an, am reuşit să câştig mai multe premii la diverse concursuri de blogger. Sunt fericit, pentru că din dar, dar se face…iar la rândul meu, am putut oferi şi eu, celor dragi, o părticică din bucuria mea.

Ultimul „cadou” sosit, a fost un palton de la Zonia….L-am aşteptat cu nerăbdare pentru a-l oferi cuiva, care-l merită cu prisosinţă.

Acum , acesta se află sub pomul de Crăciun, aşteptând să-şi onoreze cartea de vizită. Mulţumesc Zonia, mulţumesc tuturor celor implicaţi în facilitarea obţinerii acestor bucurii!

SAM_9839


PĂRTIcicA

20/12/2014

DSC05602Orice lucru este făcut din bucăţele: materiale, gândire, experimente, investiţii.

Multe persoane se laudă cu reuşitele lor fără a se gândi că aceasta nu trebuie atribuită doar lui însuşi. Fiecare om are o părticică a lui, ceea ce face bine şi ajută la progres în anumit domeniu.

Mereu apar divergenţe în viaţa de zi cu zi, în domenii de activitate, în momente din viaţă legate de aceste probleme.

La locurile de muncă, se face un fel de „discriminare” pentru anumite domenii, aprobate tacit de conducători, atât la firme cât şi la politicieni.

Orice „lucrare”, indiferent de mărimea lui, presupune un efort mai mic, sau mai mare din partea mai multor oameni, fiecare având părticica lui. O greşeală a unuia dintre ei, poate duce la compromiterea realizării acestui proiect.

Când vom ajunge să apreciem omul, indiferent de ceea ce face, doar pentru valoarea prestaţiei, atunci vom ajunge să ne dezvoltă.

Pentru marile realizări avem de parcurs paşi mici, unde fiecare are pârtia lui, cu părticica lui de contribuţie.

Să privim în ansamblu ceea ce fac cei din jur, apoi să criticăm, sau mai rău, să ne lăudam cu realizările altora, ca şi cum ar fi în totalitate ale noastre!


Farmacia de lângă tine

17/12/2014

Pătrățel intră fericit , vesel, uimind asistența. Gogoșar își ridică ochii de la ecranul laptop-ului, privind spre Maimuțel, întrebătoare.
– Ce ai pățit frate? – întreabă Maimuțel, privind spre Pătrățel.
– Nimic…rău.
– Adică – intervine în discuție Gogonel?
– Mi-am cumpărat tot ce-mi trebuie de sărbători, ca să mă simt bine!
– Ești ferm convins? – întreabă Gogoșar, privindu-și vecinul
– Da – răspunde fericit Pătrățel. Am liniște acum! Scap de agitație, de cozi…
– Ești sigur? – insistă Gogoșar

http://cluc24comicehaioase.blogspot.ro/2014/12/farmacia-de-langa-tine.html


Blogul….totul sau nimic…

14/12/2014

În perioada vieţii, fiecare dintre noi, acumulăm experienţă şi ne dezvoltăm în diferite domenii. Uneori este greu să îmbini, ceea ce-ţi place cu ceea ce faci, în general.
Mie îmi place să studiez şi să scriu. De ce? Pentru că prin scris, pot spune ceea ce gândesc şi mai ales, ceea ce apreciez.
Pe la sfârşitul verii, am intrat în mai multe competiţii legate de bloggeri. Acum , spre sfârşitul anului, este timp pentru un mic bilanţ. Am câştigat mai multe concursuri, mai ales pe BlogAwards, care mi-au demonstrat că nu sunt chiar …nesemnificativ! 
Mulţumesc pentru aprecieri, premii şi mai ales pentru audienţa pe care o am, fără de care, un blog nu ar exista.
https://cluc24.wordpress.com/
http://cluc24comicehaioase.blogspot.ro
https://cluccrestinortodox.wordpress.com/

Nu-mi plac concursurile unde trebuie să impun ceva anume, celor care intră la mine pe blog, deci, vreau ca totul să fie de plăcere….

Mulţumesc tuturor, care au fost alături de mine, în aceşti ani!
Munca mea, este răsplătită de cei care apar pe blog, mai lasă câte un mic comentariu precum şi de cititorii fideli .
Important, este ca ceea ce scrii, să fie ceea ce gândeşti şi crezi cu adevărat!

IMGA0653