PLICTIseala

Ce vremuri erau în urmă cu ceva ani, când ne plictiseam!

Acum nu avem timp nici să ne dăm seama că trăim. Existăm în special, prin agitaţia continuă din jurul nostru. Nu avem timp nici măcar să ne gândim că am putea să ne plictisim.

Mai sunt şi oameni care totuşi se plictisesc. Unii se plictisesc de anumite obiecte, alţii de rutină, alţii din cauza … plictiselii. Fiecare însă se manifestă prin diverse metode. Bine ar fi ca acestea să fie folosite prin a duce la creşterea eficienţei şi a dezvoltării profesionale.

Adolescenţii, o parte suficientă, renunţă să mai studieze pentru a avea timp să se plictisească. Din această cauză devin persoane care nu discern uneori şi par veşnic neajutoraţi. Dar nu este aşa, pentru că testează în timp diverse stări complementare acesteia.

Obrăznicia apare şi ea în acest joc al plictisitului şi acaparează încet pe cei din jur.

Într-un fel, lipsa timpului ne face să fim conştienţi că trăim, că existăm. Uneori nimic nu pare să fie aşa cum este, în realitate.

Oboseala este tot mai pregnantă la persoanele din jurul nostru, copleşindu-ne şi pe noi. Dar să nu ne plictisem gândindu-ne prea des la ea….

DSCN7369

 

 

 

2 răspunsuri la PLICTIseala

  1. Anca spune:

    Si eu ma plictisesc.

    • cluc24 spune:

      Trebuie sa ai preocupari, sa studiezi pentru ca in viata, mereu trebuie sa invatam!
      Viata este o vesnica scoala!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: