La un pepene

Aglomeraţie, agitaţie care caracterizează orice piaţă de legume şi fructe într-o zi normală, la oră de vârf. Castravete se strecoară cu greu, trăgând de două plase prin mulţime, lovindu-se de o bătrână, de un cărucior târât de un pensionar. Ajuns cu bine la ieşire, pierzând doar un castravete, acesta se opreşte la taraba de pepeni. Vânzătoarea se apropie de acesta:
– Spuneţi.
– Da.
– Cât să aibă?
– Aveţi douăzeci?!
– Păi am mai mulţi .
– Da?
– Da.
– Cât?
– Peste două sute.
– Aşa bătrână şi frumoasă?! – răspunde Castravete privind spre pantalonii scurţi ai vânzătoarei.
Vânzătoare zâmbeşte. Alege un pepene şi-l întreabă pe clientul ei:
– Este potrivit?
– Dacă este bun….
– Da…Da…Are opt kilograme Îl încerc?
– Da. Să-mi spuneţi dacă este bun – confirmă Castravete .
Vânzătoarea zâmbeşte, crestează pepenele şi-i întinde o bucată, prinsă în cuţit, pentru ca clientul, Castravete să-l guste. Acesta se holbează la decolteul fetei, care scotea în evidenţă formele ei perfecte, în timp ce ea se întinde peste masă, ca clientul să guste pepenele.
Vânzătoarea pune înapoi bucata crestată din pepene, punându-l apoi într-i pungă, pe care o predă lui Castravete în schimbul banilor oferiţi de acesta. Între timp, se face coadă în urma lui Castravete:
– Eu vreau să-l încerc – spune un bărbat, chiar înainte de a alege pepenele….
Castravete o ia agale spre casă. În depărtare, îl vede pe Pătrăţel, însoţit de o femeie. Grăbeşte pasul. Îi vede dispărând în blocul unde locuiau. Aleargă la intrare, spre lift, dar este prea târziu, acesta plecase.
Castravete urcă repede pe scări. Intră în apartamentul său, în bucătărie şi taie pepenele în două părţi egale, începând din locul crestat de vânzătoare. Ia o jumătate, iese din apartament, mergând la vecinul Pătrăţel, sunând la uşă, apăsând butonul cu cotul.
După câteva secunde, Pătrăţel deschide uşa:
– Salut Pătrăţel.
– Salut.
– Am luat un pepene…Nu am cuţit curat şi te rog să-l tai pentru a-l împărţi.
– Bine…cum vrei…
Pătrăţel preia problema. Aşează jumătatea de pepene pe masa din bucătărie. Scoate un cuţit şi-l taie în două părţi egale. Castravete se uită pe uşa din hol , în cameră. O porneşte apoi spre baie şi se preface că este murdar pe mâini. Se spală, priveşte de pe hol în cele două camere, revenind în bucătărie. Vecinul său, îi pune în braţe pepenele:
– Gata. Poftim.
– Mersi…Deschid-mi uşa că am mâna ocupată.
– Poftim – răspunde Pătrăţel deschizând uşa.
Castravete o porneşte spre locuinţa lui. Ajuns acolo, deschide uşa, apoi o închide şi se întoarce la Pătrăţel. Apasă butonul cu cotul, până i se deschide :
– Da.
– Vezi…. – Castravete merge pe balcon, privind în jur. Este cald….
Spunând acestea, Castravete revine pe hol:
– Deschide-mi şi uşa mea, că am mâinile ocupate!
– Cred că te-a bătut soarele în cap azi…Hai să-ţi deschid.
În timpul în care cei doi vecini merg spre locuinţa lui Castravete, pe scări, apare femeia care venise cu Pătrăţel. Acesta o salută iar doamna zâmbeşte. Castravete scapă pepenele pe jos, chiar în momentul când Pătrăţel îi deschidea uşa la propria lui locuinţă, de unde, de pe masă, „zâmbea” o jumătate de pepene …tăiat. Doamna, Gogoşar, izbucneşte în râs.

Orzul verdejpg

Pataniile lui Patratel.

Patratel si Gogosar.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: