Durerea… un fleac

Optimistul se grăbeşte, pentru a-şi atinge obiectivele. Pe drum se întâlneşte cu Pesimistul, care se ţine de falcă:
– Salut, ce faci?
– Mă doare groaznic o măsea.
– Bine că nu te doare şi altceva! Ai nevoie de o vizită la la o clinica stomatologica. Hai cu mine că acolo merg şi eu.
– De ce?
– Îmi fac un implant dentar .
– Nu mulţumesc, spune Pesimistul. Nu vreau să mă chinui….destul mă chinuie viaţa.
– A… Bine. Pe mine m-au rezolvat rapid şi fără dureri.
– Hai că vin şi eu, doar să văd cum te chinui… Poate se sperie durerea şi fuge!

Cei doi, cu stări sufleteşti diferite, continuă agale drumul lor spre destinaţie. Ajuns la clinică, Optimistul intră surâzător. Asistenta îl întâmpină zâmbitoare, ca într-o reclamă pentru produsele dentare:
– Cum vă simţii?
– Bine – răspunde instantaneu Optimistul.
– Groaznic – spune Pesimistul. Aşa cum este viaţa în general.
– Aveţi nevoie de consult? – întreabă asistenta pe Pesimist.
– Nu. Nu-mi fac singur rău!
Asistenta zâmbeşte, după care spune:
– Poftiţi…
– Da..da… – intră fericit Optimistul.
– Vreau să văd cum se chinuie. Pot intra? – întreabă Pesimistul.
– Da… nu este o problemă.
Cei doi pătrund în cabinetul dentar. Optimistul îşi ocupă locul pe scaun, iar asistenta îi pune “barbişonul”. Pesimistul se asează pe scaunul de lângă perete, mimând un zâmbet, care este unul sarcastic. Apare doctoriţa care priveşte la cei din cabinet şi începe să-şi presteze munca. Întâi ia o seringă şi face o injecţie Optimistului. Pesimistul face ochii mari, asteptând să audă ţipete. Nimic.
Doctoriţa verifică proteza şi începe să polizeze locul amplasării, dinţii de susţinere. Pesimistul simte cum îl iau transpiraţiile. Tremură deşi este cald. După câteva minute, doctoriţa termină operaţia efectuată, verificând proteza. O cheamă pe asistentă care prepară soluţia pentru prinderea lucrării. Totul este gata cât ar clipi din ochi, Pesimistul.
– Mă deranjează… – spune Optimistul. Dintele…de care vorbisem….
– Da. Este stricat…Îl scoatem?
– Da – spune hotărât Optimistul.
Pesimistul face ochii mari. Doctoriţa ia cleştele şi începe să verifice puterea anestezicului. Pesimistul se aşteaptă ca doctoriţa să se urce pe un scaun sau pe Optimist pentru a putea extrage cu forţă dintele. Dar nu este aşa. În două secunde, dintele nărăvaş apare la suprafaţă. Pesimistul se clăteşte uşor, după care, doctoriţa îi fixează, definitiv, impalntul.
– Gata – spune doctoriţa.
– Nici un pic de durere… – sesizează Optimistul.
Optimistul se ridică de pe scaun, şi pornind spre ieşire, aproape că este dărâmat de Pesimistul care îi locul pe scaun:
– Am o urgenţă. Mă doare…
Doctoriţa rămâne cu gura căscată, ca şi cum ar astepta o intervenţie, a unui dentist. Asistenta începe să-I pună “barbişonul”, iar Optimistul zâmbeşte.
– Dacă nu doare… de ce să sufăr? – întreabă Pesimistul, când doctoriţa se apropie de acesta.

De multe ori, realitatea diferă de fantezia minţii…

Pisica se uita din pom

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: