Poezie – Draga fata

Cum aş putea pe soţul tău să-l critic

Când eu numai la şcoală eram abilitată acest gest să-l fac?

Ar însemna, de fapt, să mă autocritic

Căci el este oglindă a pădurii lumii, din care eu sunt numai un copac.

 

Totuşi dorinţa ta nu îmi dă pace

Şi nu vreau să te ştiu nemulţumită.

De aceea îţi mărturisesc că blogul lui îmi place

Şi că, citindu-l, am simţit că-l are şi pe ,,vino-ncoace”

Deci tu poţi să îi fii şi-n viitor soţia fericită.

 

Şi ca să te convingi că ce îţi spun nu-s vorbe-n vânt

Chiar îi trimit, de vrea, spre publicare,

Ce mi-a trăznit deunăzi prin gând.

Poate că poezeaua mea îşi va găsi şi la el căutare.

 

Dacă îi place şi o postează, îi foarte mulţumesc.

De nu, nu este nicio supărare.

Orice ar fi, eu îi doresc

Ca verbu-i ascuţit, tocindu-l, să tot crească din ce în ce mai mare.

 

 

Rodica Matilda Miulescu,

 

Braşov, 4 noiembrie,

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: