La piata

Picăturile de ploaie încep să devină tot mai dese. Vremea frumoasă din zilele trecute, pare să fie doar o amintire. Pătrăţel priveşte cerul , se zgribuleşte şi intră în piaţă. Acolo este lume multe, adăpostită mai mult de ploaie decât pentru a face cumpărături.
Pătrăţel trece pe lângă pieţarii care-l îmbie cu marfa lor.
Se opreşte lângă un bărbat solid care-l „atacă” verbal:
– Poftiţi!
– Poftesc din copilărie!
– Da…- haha chicoti vânzătorul. Avem fructe proaspete.
– Chiar?
– Da…gustaţi.
Pătrăţel luă o bucată de măr, ce era pe tejghea. Îl mestecă după care întrebă:
– Toate sunt la fel sau numai cel tăiat?
– Toate şefu! Se poate!
– Aleg eu una să gust.
– Bine – încuviinţă vânzătorul.
Pătrăţel luă un măr mare şi începe să mănânce.
Între timp, mai trece prin zonă un client, interesat de fructe:
– Prunele cum sunt?
– Bune – încuviintă Pătrăţel, care luase deja două prune pe care le mesteca.
Clientul aprobă fericit din cap şi solicită două kilograme.
Pătrăţel, terminând mărul, serveşte şi nişte struguri, un ciorchine mare şi începe să-l mănânce, sub privirile clientului, satisfăcut şi ale vânzătorului, uimit:
– Verific…bune…stiţi că un ciorchine are 30 la sute struguri răi?
– Nu … – încercă să riposteze vânzătorul
– Da…s-a demonstrat stiinţific….Mda….ăsta a avut doar 10 %. Bun. Mai iau unul pentru a studia mai bine probabilitatea! Domnule, puteţi cumpăra că sunt buni.
– Da…cred că o să iau şi eu două kilograme de struguri, spuse clientul în timp ce-şi îndesa prunele achiziţionate în plasă.
– Da domnu…poftiţi….
– Bune rău, remarcă Pătrăţel în timp ce mai servi un ciorchine de struguri.
Între timp, clientul plăti cele cumpărate îndepărtându-se. Pătrăţel mai luă două mere în buzunare şi două prune în mână şi plecă Vânzătorul strigă la el:
– Domnu…nu doriţi…nu e scump….
– V-am ajutat la vânzare ar trebui să-mi daţi bonus!
– Păi, vă las mai ieftin…
– Mai ieftin decât gratis nu există!
– Păi nu se poate domnu…
– Bine…Atunci mai iau doi ciorchini de struguri, zis şi făcut, Pătrăţel, după care, salutând se îndepărtă.

Ploaia se pare că nu vrea să părăsească zona. Pătrăţel îşi lipeşte nasul de un geam şi priveşte afară. Părea că vine sfârşitul lumii, prin şuvoaiele de apă ce inundau canalizarea din oraş.
Pătrăţel o porneşte alene spre sectorul de pepeni. Marfă era destulă, dar oameni interesaţi de aceasta, tot mai puţini. Se apropie şovăielnic de o blondă slabă, care îşi scotea în evidenţă formele rotunjite, sub privirile unui grăsan, ce era patronul….
– Un pepene domnu? – zise vânzătoare, agitând cuţitul de colo-colo?
– Da…cred…sunt buni?
– Foarte buni! Dulci!
– Da?
– Îi încercăm.
– Şi ?
– Dacă nu-i bun….nu-l luaţi.
– Şi ce faceţi cu cei ne-buni?
– Îi dăm mai ieftim sau îi dăm pomană.
– Aha!
– Care-l doriţi?
– Acela, arătă Pătrăţel un pepene imens.
Vănzătoarea ia pepenele ales de client, îl cântăreşte :
– Şapte kg,…îl încercăm?
– Da
Vânzătoarea crestă pepenele, oferind pe vârful cuţitului, lui Pătrăţel, o bucăţică de gustat, roşie şi dulce. Pătrăţel gustă şi se strâmbă…:
– Nu-i bun.
– Poftim…
– Nu…nu..
Mirată, vânzătoarea puse pepenele în grămada de rebuturi şi alege altul. Îl cântăreşte, îl crestează şi Pătrăţel îl gustă:
– Brrr…naşpa rău!
Vânzătoarea se uită la grăsanul care se apropie, în timp ce mai mulţi clienţi se adunau:
– Ce nu-ţi convine, se luă grăsanul de Pătrăţel ?
– Păi dai pepeni cu viermi, răi…- zise Pătrăţel iar unii clienţi adunaţi încep să se îndepărteze.
– Unde măi nebunule, viermi?
– Păi acum i-ai alungat…uite pepeni…stricaţi…şi scumpi…- ripostă Pătrăţel. Uite…- Pătrăţel luă pe cei doi pepeni, pregătiţi pentru el şi plecă cu acestia.
– Hei…ce faci? – urlă grăsanul…
– Iau pepenii stricaţi şi îi duc afară, trebuie salubrizată zona! – răspunse Pătrăţel, plecând cu cei doi pepeni, pe uşa pieţii, în timp ce afară, soarele îşi trimitea razele binefăcătoare.
Grasanul era ocupat atât cu nişte clienţii uimiţi, precum şi cu fata ce vindea pepenii, ce tocmai alunecase , pe nişte pepeni ce se năpustiseră peste ea, din cauza stivei mişcate de Pătrăţel, când acesta îşi luase pepenii cu care plecase. Între timp apare şi poliţia pieţei , ca să vadă ce este cu gălăgia şi zarva care se iscase.

Marfa pentru piata

Pataniile lui Patratel.

Patratel si Gogosar.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: