La electrocasnice

25/03/2017

Castravete deschide încetişor un ochi. Îşi priveşte ceasul şi deschide precaut şi celălalt ochi. Deodată sare în picioare. Se uită în jur şi o porneşte spre bucătărie.
Îşi toarnă cafeaua în filtru. Picură doar un pic… Castravete scutură vasul dar degeaba… este gol!
Intră în cameră şi porneşte din telecomandă, televizorul. Face o genoflexiune şi se schimbă de haine.
Merge în hol şi ia o cutie, ieşind pe uşă. Coboară încet, ca şi cum s-ar feri să nu-şi trezească vecinii.

Agitaţie mare prin magazin. La recepţie, este o coadă imensă. Se oferă garanţiile la produse. Peste tot, sunt anunţuri legate de promoţii. Castravete se uită în jur şi intră în faţă, la recepţie. Unii se uită pieziş la el. Castravete începe să vorbească repede şi agitat:
– Aspiratorul nu este bun!
– Poftim? Staţi….la rând…
– Nu stau. Am stat şi ieri când l-am luat.
– Bine dar…
– Nu merge…Vreau banii înapoi!
Cei de la coadă îşi pierd răbdarea. O persoana strigă:
– Ne grăbim şi noi! Haideţi…
– Nu este bun… de aia este la promoţie – spune Castravete.
– Bine…completaţi actele – spune fata de la recepţie, oferindu-i un formular lui Castravete, chemând în acelaşi timp, prin staţie, un angajat.
Castravete completează repede formularul, aşteptând ca angajatul chemat, să apară. Recepţionera îi oferă un bon:
– Mergeţi la casă şi vi se returnează banii, sau luaţi un alt produs…
– Da…da ştiu… – spune Castravete pornind spre intrarea în magazin.
Între timp, apare angajatul care preia aspiratorul, privind după Castravete:
– Parcă îl ştiu de undeva.. .O mai fi adus ceva la noi…
Castravete, intrând în zona electrocasnicelor, îşi alege un produs din raft pornind spre casa de marcat. Asteptă calm, să-i vină rândul.
Între timp, vede un angajat, care deschide capacul aspiratorului returnat de el, iar vântul provocat de aerul condiţionat, împrăştie praful din sac, direct pe faţa acestuia, spre amuzamentul celor din jur.
Clientul din faţa lui Castravete achită contravaloarea produselor achiziţionate.. Îi vine rândul lui Castravete. Acesta întinde bonul şi prezintă produsul:
– Asta cumpăr, restul de bani retur!
– Da…domnule… Nu v-a plăcut nici acest produs?
– Nu.
– Bine… Ne pare rău…
– Şi mie.
Caseriţa îi întinde câteva bancnote, precum şi bonul:
– Pentru garanţie, la recepţie…
– Ştiu. Mulţumesc.
– La revedere!
– O zi bună.
Castravete lasă coşul la ieşirea de la casă, apoi bonul este ştampilat de agentul de pază şi el o porneşte spre ieşire fără a arunca vreo privire spre recepţie, unde coada era tot mai mare. Bombăne încet şi o porneşte spre blocul unde-şi avea reşedinţa.
După câţiva paşi, Castravete se opreşte privind în vitrină:
– Mda…mâine trec pe aici….

Castravete termină de măcinat cafeaua. Cutia se umple iar Castravete, scoate aparatul din priză. Îl scutură şi-l pune înapoi în cutia originală:
– Mâine este timpul tău să revii acasă…la magazin….

DSC00001

Pataniile lui Patratel.

Patratel si Gogosar.

Anunțuri

Cultura sau incultura

19/03/2017

CULTÚRĂ = Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire , faptul de a poseda cunoştinţe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoştinţe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva.

P5190098

Într-un timp ne întrebam până unde se ajunge cu cultura generală. Cât de mult trebuie să cunoaştem. Acum este mult mai uşor, dacă nu esti incult te poţi considera…cult, deci ai cultură generală!
Înainte se cunoaşteau date despre istoria, geografia, tradiţia şi mai ales limba română
Dacă cineva te întreba, unde este România, ştiai să precizezi, acum se mai spune…acolo undeva, pe o chestie numită glob…parcă ar fi vorbi de globul din pomul de Crăciun.
Acum înţeleg de ce au dispărut emisiunile şi concursurile de cultură generală….
Înainte era greu să parcurgi nivelurile de învăţământ, acum, este nevoie doar să bifezi cu prezenţa la şcoală… în viitor, poate este de ajuns să te naşti, pentru a fi considerat om cu… studii.
Cultura însemnă să ştii câte ceva despre lucrurile din viaţă, să vorbeşti corect, măcar limba ta, nu contează accentul specific zonei ( care este o caracteristică plăcută ) şi exprimarea. Scrisul trebuie să fie în concordanţă cu limba română, să nu înlocuim unele litere, cuvinte cu altele, pentru că suna mai „cool”! Să lăsam prescurtările, şi acel „k” în pace, că şi el îşi are rostul său în vocabularul limbii române.
Incultura ajunge să se facă remarcată peste tot, să strige, să riposteze, să aibă dispute cu cei care folosesc adevărata cultură, chiar polemici,ea nu ţine cont nici de vârstă, nici de altele….
Unii se cred culţi, vorbitori ai unei limbi române corecte, chiar dacă sunt „varză”, expresie clasică pentru ei. De fapt dacă-şi repetă des acest lucru sau au mai mulţi prieteni care sunt la fel, ajung să creadă şi ei, chiar fiind fermi convinşi de acest lucru!
Lipsa coerenţei apare tot mai des, pe lângă internet, pe stradă, chiar şi în presă sau televiziune… Unde se va opri şi când? Ce să mai vorbim de unii aleşi ai noştri sau de unii ce „cânta” ceva în fel şi chip!
Uneori există şi teama ca celălalt să nu fie mai „cult” ca tine, motiv pentru care se încurajează acestă incultura!

Deci, în viaţă mai trebuie să şi înveţi, la fel cum era un vechi slogan comunist, care înă era real. Era unul dintre puţinele lucruri care ar fi nevoie, să se aplice şi acum.
Valorile , tradiţiile, cultura nu se moştenesc, se obţin de-a lungul vieţii!

066 ...locuri istorice


11/03/2017

Privind spre colegele de birou, bărbatul constată: – O colegă de-a mea de serviciu o să aibă un copil. Încă nu m-am decis care…

via Banc – colega de birou — Mendre


La beci …

11/03/2017

Pătrăţel intră repede în locuinţa lui Castravete. Se aşează pe primul scaun şi începe să vorbească repede, mult, aşa cum nu prea îi stătea în fire:
– Am văzut-o pe vecina.
– Pe…
– Gogoşar…Este tare elegantă. Oare unde merege?
– Păi pune-i o întrebare…
– Nu…Oare are un prieten? Am pierdut-o şi pe ea! N-am noroc niciodată – oftează Pătrăţel
– Dar când ai fost cu ea – se miră Castravete.
– Încă nu am fost, dar mi-am propus – oftează Pătrăţel.
Soneria de la uşă, se face auzită. Castravete porneşte în direcţia sunetului, deschizând larg uşa. În cadrul ei, apare Gogoşar, care priveşte zâmbitoare la cei doi vecini. Apoi se adresează, privind intens, spre Pătrăţel:
– Trebuie să merg în beci, să caut nişte lână, în valize. Mă însoţeşte cineva?
– Da…da… – sare Pătrăţel de pe scaun pornind spre ieşire.
– Da…du-te..poate sunt şoricei pe acolo – spune Castravete.
Gogoşar o porneşte agale spre lift, urmată de Pătrăţel. Urcă în ascensor şi coboară la parter. O pornesc spre beci. Pătrăţel aprinde lumina şi o merge înainte, urmat de Gogoşar. La un moment dat, ea se opreşte:
– Beciul meu este în stângă…nu în dreapta.
– Da…da…Aici este?
– Da.
Pătrăţel ia cheia din mâna vecinei, descuie şi intră , aprinzând lumina. Se uită în jur, timp în care Gogoşar începe să caute prin valize. Pătrăţel priveşte atent în jur. Apoi îşi aduce aminte motivul pentru care se află acolo şi începe să o ajute pe Gogoşar. Îi ţine valiza, astfel încât ea să-i studieze conţinutul. Începe să caute, moment în care se aude sunetul telefonului mobil a lui Pătrăţel, concomitent cu o săritură a ei, în braţele lui Pătrăţel. Amândoi se sperie, Gogoşar de sunetul telefonului în liniştea locului, iar Pătrăţel, de îmbrăţişarea neaşteptată a vecinei. Gogoşar oftează, desprinzându-se de Pătrăţel şi continuă să caute, oferindu-i mai multe ghemotoace lui Pătrăţel, care le îndeasă în buzunar, în timp ce acesta vorbeşte la telefon.
– Te aştept mâine la ziua nepotului
– Îhi.
– Să vii pe la cinci.
– Îhi.
– Să nu iei haine pentru el.
– Îhi.
– Te sun mâine. De câte ori spui îhi, ştiu că nu eşti atent, dar spui ceva ca să nu taci.
– Îhi…Poftim?
– Vorbim mâine, frăţioare.
Pătrăţel termină convorbirea uitând deja discuţia. Gogoşar îi arată ceva pe jos. Pătrăţel se uită, se sperie şi fuge, urmat de cele două chestii de pe jos. Se uită atent, răsuflă uşurat, sub privirile uimite ale vecinei:
– Credeam că sunt şoricei…Nu am văzut că sunt bucăţi din ghemotoacele de lână din buzunar….căzute…..
Imagine0142

 

Pataniile lui Patratel

Patratel si Gogosar


MĂRŢIŞOR

05/03/2017

Mărţişor,
Pământ şi cer sunt împletite-n tine
Tu ne transmiţi din veac în veac,
Nădejdea dacului în bine
Şi al îmbolnăvirii prea sfânt leac:

Lumina Sfântă ţi-este albul,
Cea care se arată la Ierusalim
Iar roşul este legătura cu pământul
Care ne îndrăgeşte şi din care ne hrănim.

De aceea te primim in prag de primăvară,
De aceea tuturor, cu drag, te dăruim
Tu ne spui tainic, azi, ca şi odinioară,
,,Ce minunat e că ne suntem,
Că laolaltă încă mai trăim!”

Profesor Rodica Matilda Miulescu
Braşov, 27 februarie 2016