La electrocasnice

Castravete deschide încetişor un ochi. Îşi priveşte ceasul şi deschide precaut şi celălalt ochi. Deodată sare în picioare. Se uită în jur şi o porneşte spre bucătărie.
Îşi toarnă cafeaua în filtru. Picură doar un pic… Castravete scutură vasul dar degeaba… este gol!
Intră în cameră şi porneşte din telecomandă, televizorul. Face o genoflexiune şi se schimbă de haine.
Merge în hol şi ia o cutie, ieşind pe uşă. Coboară încet, ca şi cum s-ar feri să nu-şi trezească vecinii.

Agitaţie mare prin magazin. La recepţie, este o coadă imensă. Se oferă garanţiile la produse. Peste tot, sunt anunţuri legate de promoţii. Castravete se uită în jur şi intră în faţă, la recepţie. Unii se uită pieziş la el. Castravete începe să vorbească repede şi agitat:
– Aspiratorul nu este bun!
– Poftim? Staţi….la rând…
– Nu stau. Am stat şi ieri când l-am luat.
– Bine dar…
– Nu merge…Vreau banii înapoi!
Cei de la coadă îşi pierd răbdarea. O persoana strigă:
– Ne grăbim şi noi! Haideţi…
– Nu este bun… de aia este la promoţie – spune Castravete.
– Bine…completaţi actele – spune fata de la recepţie, oferindu-i un formular lui Castravete, chemând în acelaşi timp, prin staţie, un angajat.
Castravete completează repede formularul, aşteptând ca angajatul chemat, să apară. Recepţionera îi oferă un bon:
– Mergeţi la casă şi vi se returnează banii, sau luaţi un alt produs…
– Da…da ştiu… – spune Castravete pornind spre intrarea în magazin.
Între timp, apare angajatul care preia aspiratorul, privind după Castravete:
– Parcă îl ştiu de undeva.. .O mai fi adus ceva la noi…
Castravete, intrând în zona electrocasnicelor, îşi alege un produs din raft pornind spre casa de marcat. Asteptă calm, să-i vină rândul.
Între timp, vede un angajat, care deschide capacul aspiratorului returnat de el, iar vântul provocat de aerul condiţionat, împrăştie praful din sac, direct pe faţa acestuia, spre amuzamentul celor din jur.
Clientul din faţa lui Castravete achită contravaloarea produselor achiziţionate.. Îi vine rândul lui Castravete. Acesta întinde bonul şi prezintă produsul:
– Asta cumpăr, restul de bani retur!
– Da…domnule… Nu v-a plăcut nici acest produs?
– Nu.
– Bine… Ne pare rău…
– Şi mie.
Caseriţa îi întinde câteva bancnote, precum şi bonul:
– Pentru garanţie, la recepţie…
– Ştiu. Mulţumesc.
– La revedere!
– O zi bună.
Castravete lasă coşul la ieşirea de la casă, apoi bonul este ştampilat de agentul de pază şi el o porneşte spre ieşire fără a arunca vreo privire spre recepţie, unde coada era tot mai mare. Bombăne încet şi o porneşte spre blocul unde-şi avea reşedinţa.
După câţiva paşi, Castravete se opreşte privind în vitrină:
– Mda…mâine trec pe aici….

Castravete termină de măcinat cafeaua. Cutia se umple iar Castravete, scoate aparatul din priză. Îl scutură şi-l pune înapoi în cutia originală:
– Mâine este timpul tău să revii acasă…la magazin….

DSC00001

Pataniile lui Patratel.

Patratel si Gogosar.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: