Un sufleţel oarecare….

E noapte. Stau si gândesc…. Am sufletul trist. De ce oare ?
Privesc în urmă…m-am născut în urmă cu câţiva ani. Aveam un suflet bun ca toţi nou-născuţii….Plângeam de bucuria venirii pe lume. Sufletul plângea ştiind ca începe o luptă….
În copilărie aveam suflet bun, ajutam oamenii în general , bătrânii în special şi eram lăudat…. am evoluat în vârstă, apoi am simţit ura oamenilor din jur şi încet sufletul s-a întunecat… am început să caut satisfacţiile materiale, luam parte la comploturi , ura, poate şi invidia îşi făceau simţite prezenţa.
Munceam zi şi noapte, banii veneau … cheltuiam… deci în viaţă , progresam, uitand de distracţii şi încet sufletul din mine plângea…. Mi-am dat seama că nu am făcut nimic pentru el. Nu i-am acordat atenţie, l-am înveninat…..
Aşa poate fi povestea oricăruia dintre noi într-o lume agitată şi ostilă.
Noi ne naştem cu suflet bun. Sufletul evoluează în timp. Munca este necesară şi benefică, dar trebuie să-i facem şi sufletului o bucurie.
Indiferent cît trebuie să muncim, să ne zbatem să-i acordăm un timp şi sufletului.
Să facem ceva ce ne place, pentru sufleţelul nostru. Să ne acordăm şi nouă câteva clipe pe zi, pentru sufleţelul nostru. Să ne bucurăm sufletul şi pe noi înşine.

IMGA0653

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: