Învingând teama de înălţime cu bilete de avion de la DTS TRAVEL AGENCY

19/08/2014

Fiecare dintre noi, muncim din greu în timpul anului pentru ca apoi să beneficiem de relaxarea mult dorită, din scurta vacanţă pe care o merităm din plin. Nu contează munca care o prestăm, sau statutul nostru: angajat, patron, elev, student… toţi avem nevoie de clipele noastre de fericire!
Obişnuinţa zilnică, rutina îşi pun în timp, amprenta asupra vieţii noastre. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu abia aştept să plec în concediu.
Călătoriile prin ţara noastră ne dezvăluie adevăratele minunăţii şi resurse pe care le deţinem. Ţara noastră este mirifică.
Mai nou, călătorim şi în străinătate, putând avea astfelpuncte de comparaţie. Fiecare om, are propria lui părere atât despre călătorii în general cât şi despre viaţă în special.
Ca în orice situaţie din viaţă, mereu trebuie să luăm decizii. Chiar şi plecarea în concediu este o problemă care trebuie plănuită din timp, aleasă strategie, mai precis, calea de urmat.
Prietenul meu cel mai bun, tocmai s-a întors din concediu. Discutând cu el, am aflat că a fost plecat, printr-o agentie de turism şi s-a simţit excelent. Destinaţia a fost una exotică dar de asemenea … şi îndepărtată. Pentru a putea ajunge acolo, trebuie neapărat, mers cu avionul!
Mie însă, de la un timp, îmi este teamă de înălţime. Dar nu am fost aşa mereu. Când am fost mic, adică adolescent, nu chiar bebeluş…  , am zburat şi eu cu avionul. Normal, ca pasager nu ca pilot! Este adevărat că la coborâre eram palid, ca şi cum mă urmărise “omul cu coasa” dar , în general, am fost în regulă. Aşa cred, deşi o stewardesă se uita cam ciudat la mine…
Însă, din momentul când am căzut de la înălţime, dintr-o neglijenţă, ajungând la spital, unde năucit de probleme m-am trezit cu piciorul în ghips, am început să am teamă de înălţime. Întâi în sensul propriu al cuvântului, apoi am descoperit că şi la figurat mi se întâmplă, fără să vreau …acelaşi lucru.
Interesant este că atunci când nu te gândeşti intens la această problemă, nu dezbaţi situaţia întorcând-o pe toate părţile existente şi nou descoperite, uiţi de această fobie. De ce cred asta? Simplu, prietenul meu, avea aceeaşi problemă şi neglijând-o, a uitat de ea.
Nu-mi pot da seama, cum se poate uita o problemă care doar gândindu-te la ea, începi să o amplifici… Este ceva psihologic…Dar se pare că are leac!
Dar până la urmă, cred că voi face o încercare, voi contacta o agenţie cunoscută pentru a-mi lua bilete de avion şi să plec undeva departe, să uit pentru câteva zile de treburile neterminate, de problemele care se ivesc la tot pasul şi mai ales să mă pot distra aşa cum vreau eu.
Călătorind cu avionul, durata de deplasare se scurtează enorm, având mai mult timp pentru a trăi efectiv, mini-vacanţa la maxim.
Trebuie să fiu conştient că nimic, uneori…poate prea des…nu este ceea ce pare a fi…
Indiferent că prefer marea, muntele…totul înseamnă de fapt, o deplasare în zona dorită. Se poate folosi maşina, trenul dar cel mai rapid mod de deplasare rămâne totuşi avionul…Normal, doar până în momentul finalizarii…teleportării.
Aş fi însă curios câte persoane care “suferă” de teama înălţimii, au reuşit să-şi învingă această “problemă”.
Normal, există excepţii care întăresc regula, dar nu se ştie…Oricine, oricând , poate fi o excepţie!
DSC00671


Arta vietii – arta de a trai

29/03/2014

Cu cât înaintăm în viaţă, acumulăm experienţă şi este foarte important , să ştim cum să negociem viaţa.

În viaţă mereu întâmpinăm probleme, care ne întăresc sau mai rău, ne intorc din drumul ales. Calea vieţii se poate schimba în orice moment.

Viaţa face parte din marketing. Efectiv, noi ne vindem viaţa, clipele, pentru anumite etape pe care le străbatem prin viaţă.

Chiar timpul petrecut la servici, este o plata ….pentru bani. Acolo trebuie să ştim să ne negociem plata timpului, adică viaţa efectivă.

Nimic nu este gratis, totul se plăteşte în viaţă.

Se spune că fiecare trăieşte aşa cum îşi aşterne, dar mai degrabă se poate spune, fiecare trăieşte după cum plăteşte! Adică după cât de bun negociator al propriei vieţi este ele însuşi.

Cel mai rău este că uneori plătim pentru ceva, iar în timp descoperim că acel ceva nu este bun pentru noi, sau mai rău, ne produce un anumit disconfort.

Trebuie să negociem concret, pe fapte, sentimente, din suflet , inimă şi conştiinţă, propria viaţă. Aceasta va induce în mod automat repercursiuni şi în vieţile celor din jurul nostrum, cu care intrâm într-un anumit contact.

În timp vom descoperi arta de a trăi, arta vieţii!

IMGA0316


Arta de a comunica

18/05/2013

SAM_1782Fiecare persoană pentru a se descurca în viaţă, trebuie să comunice.

Omul transmite semnale , emite informaţia, iar o altă persoană le recepţionează. Dacă cele două persoane nu sunt într-o anumită concordanţă, există pericolul ca ceea ce se transmite să nu corespundă cu ceea ce se recepţionează. În astfel de cazuri pot apărea probleme, divergenţe.

Comunicarea nu este doar verbală, ea se se face şi prin gesturi, precum şi pe cale scrisă. Dacă cel care emite informaţia are greşeli de exprimare şi chiar ortografie, este greu de înţeles, poate chiar de el însuşi.

Noi comunicăm pentru nevoile şi necesităţile noastre de zi cu zi. Dacă avem zile proaste, putem interpreta eronat anumite lucruri care în timp duc la confuzii.

Comunicarea este un lucru important, contând foarte mult felul în care se face.

Trebuie să comunicăm precis şi coerent pentru a fi înţeleşi şi interpretaţi corect.

Limbajul actual, de comunicare, tip messenger, nu face decât să distrugă coerenţa comunicării, care ne va duce în final, şi în viaţa de zi cu zi la diferite neconcordanţe de exprimare.

Păcat că sistemul de învăţământ, cei cu putere de decizie nu impun anumite reguli legate de comunicarea în limba română, lăsând totul la stilul „lasă-mă să te las…”.

Noi trebuie să ne ocupăm de noi, chiar şi de cei din jur pentru că dacă nu vom reuşi să comunicăm între noi, riscăm să ne pierdem identitatea şi nu numai!

Să trăim cu adevărat, într-o lume reală şi benefică pentru toţi!


Arta de a dărui

05/01/2013

Imagine0144Viaţa este un dar, iar tot ceea ce face parte din ea, este un dar!

A dărui cuiva, ceva, este o artă!

A dărui clipe minunate persoanelor dragi, a face cadouri sunt momente magice de viaţă!

Uneori este mai plăcut să dăruieşti decât să primeşti!

A primi ceva, poate din obligaţie este ceva firesc, dar a dărui din suflet, este magnific!

Câţi dintre noi, ne bucurăm de bucuria altuia?

Momentele plăcute de viaţă, dăruite celor din jur împreună cu starea de bine, ne duce spre linişte sufletească.

Trebuie să dăruim, pentru a fi conştienţi că suntem utili….deşi orice moment din viaţă poate însemna un dar cuiva….

Trebuie să fim noi înşine, să ne simţim bine în pielea noastră, cu faptele noastre, gândurile!

Dăruind celor din jur, ne dăruim chiar nouă…..!


Arta de a fi roman

30/11/2012

drapelMândria de a fi român, începe să dispară din generaţie în generaţie.
Care ar fi motivul…. Poate faptul că se doreşte binele de sine, în detrimentul altor lucruri, poate teama de a nu fi respins în anumite societăţi ( referitor la cei plecaţi din ţară ), poate ruşinea din cauza problemelor făcute de alţi români… Dar trebuie să ştim, că aşa cum nu există pădure fără uscături, nu există popor perfect. Dacă ar fi existat vreo naţiune perfectă, celelate ţări, ar fi avut un model de urmat.

Trebuie să fim mândri că suntem români, de istoria noastră, de frumuseţile patriei şi să ne promovă cum putem, ţara.

Nu cred că cei care au plecat spre alte zări, permanent sau temporar, nu au momente de nostalgie, de dor….pentru ceea ce au avut şi mai au , în ţară…

Dacă nu putem să ne păstrăm identitatea naţională, nu putem spera ca alţii să ne respecte.

Nu e o coincidenţă, nu e pur întâmplător că Sf. Andrei şi ziua naţională a României sunt sărbătorite în două zile consecutive…

România este o ţară frumoasă cu un popor ospitalier. Trebuie ca noi să avem grijă de noi şi mai ales cei cu putere de decizie să lupte pentru bunăstarea ţării , nu pentru distrugere, în detrimentul dorinţelor, unor popoare care ne invidiază. Doar invidia poate produse dizgraţie care să se transforme în alte forme de manifestare.

Dacă nu am fi prea buni pentru o lume atât de agitată, lumea nu ar discuta de noi, în orice context….

Mândria de a fi român, este o adevărată artă, a vieţii noastre, a celor ce simt româneşte, chiar dacă , unii ascund acest lucru….

108 Imagine de vis


Calea prin viata

22/09/2012

De multe ori privim in urma cu regret si in viitor cu teama!

Deciziile pe care le luam in orice moment, ne influenteaza mult viata. Destinul nostru se poate schimba, in orice secunda, poate doar din cauza unei stari temporare care ne-a impins spre o anumita decizie.

In viata, este greu sa iei decizii. Daca gandesti prea mult, poate fi prea tarziu sau, din contra sa fii mult mai nehotarat. Daca iei o decizie pripita, spontana, poate nu este buna sau este doar pentru moment….

Gandirea ne difera de alte fiinte, noi , oamenii fiind o fiinta superioara, datorita gandirii….”Daca cuget, inseamna ca exist”.A fi om , uneori devine o „arta” in viata.

Omul mereu ajunge la regrete sau momente, in care ar fi dorit sa urmeze un alt drum, atunci cand avea mai multe oportunitati, sa aleaga drumul bun , poteca care ducea spre inaltimile asteptarilor.

Sa ne gandim , sa ne dorim, sa se indeplineasca ceea ce este bun pentru noi . Uneori ceea ce ne dorim nu este spre folosul nostru si nu stim…decat mai tarziu….

Omul niciodata nu este pe deplin multumit, asa cum, un om nu poate multumi niciodata pe toata lumea…De aceea oamenii sunt diferiti, gandesc diferit uneori, dar trebuie insa, ca faptele si gandurile sa fie pozitive pentru ei si mai ales bune pentru cei din jur!

Doar impreuna, oamenii, pot castiga lupta cu viata, cu salvarea naturii, cu armonia vietii si mai ales, sa se simta impliniti. Atunci regretele ar disparea, iar campurile ar fi pline de flori si zambete!

Trebuie sa trecem fericiti prin viata, sa lasam lucruri bune in urma, spre folosul altora. Noi singuri ne alegem calea vietii prin deciziile noastre.


Lumini si umbre

19/08/2012

De multe ori, lumina puternica ne orbeste iar umbra intunericului ne face sa ne poticnim in demersurile noastre.
Uneori ne dorim sa fie doar lumina dar acest lucru nu se poate, nici la propriu nici la figurat.
Umbra insa nu trebuie sa ne inspaimante, deoarece, umbra este din cauza luminii care este pe aproape.

Cand este lumina, ne facem treburile de zi cu zi, iar la intuneric, ne odihnim.
Lumina vietii noastre reprezinta bucuriile si mai ales implinirile noastre, dar ele exista mereu , dupa o anumita umbra, de indoiala.

Fiecare om se indoieste de ceea ce-si doreste, pentru ca este om, gandeste.

Noi trebuie sa luptam in viata, pentru a ajunge la lumina , asa cum fiecare isi doreste. Trebuie sa strabatem umbra, pentru a iesi la lumina.

Viata nu este usoara, pentru ca atunci nu am putea simti cu adevarat, ca traim.

Nu trebuie sa ne lasam acaparati de umbra indoielii, daca ceea ce dorim este pentru binele nostru, fara a fi rau pentru altcineva.
Este adevarat ca uneori acest lucru nu se poate, dar de aceea trebuie sa meditam, sa gandim.

Daca ne schimbam radical viata, acest lucru implica si persoanele din jurul nostru. Daca ne schimbam serviciul, automat vom avea regrete si dusmani, noi prieteni…niciodata nu putem afla dinainte viitorul….

Cine insa traieste doar in umbra luminii, doar gandind si asteptand, fara a actiona, se va pierde in intuneric.

Sa nu neglijam umbra, lumina, viata, pe cei din jurul nostru, visele si gandurile noastre.

Fiecare dintre noi, se naste sau isi cultiva un talent, dar trebuie sa-l descopere si sa-l modeleze pentru a se folosi de acesta, pentru sine si cei din jur!