Lupta pentru ciolan….

03/12/2016

Imagini, fără cuvinte…

096 Ne arata porcii

DSCN6030

DSCN6025

SAM_2677

Cei ce au „ochi” să vadă….


Viaţă de porumbel

24/10/2015

Au apărut două ….ouă! DSC00166 Au ieşit doi pui!

IMGA0316Au plecat la casa lor!

IMGA0318

 


Mândria de a fi român!

01/12/2014

drapelMândria de a fi român, începe să dispară din generaţie în generaţie.
Care ar fi motivul…. Poate faptul că se doreşte binele de sine, în detrimentul altor lucruri, poate teama de a nu fi respins în anumite societăţi ( referitor la cei plecaţi din ţară ), poate ruşinea din cauza problemelor făcute de alţi români… Dar trebuie să ştim, că aşa cum nu există pădure fără uscături, nu există popor perfect. Dacă ar fi existat vreo naţiune perfectă, celelate ţări, ar fi avut un model de urmat.

Trebuie să fim mândri că suntem români, de istoria noastră, de frumuseţile patriei şi să ne promovă cum putem, ţara.

Nu cred că cei care au plecat spre alte zări, permanent sau temporar, nu au momente de nostalgie, de dor….pentru ceea ce au avut şi mai au , în ţară…

Dacă nu putem să ne păstrăm identitatea naţională, nu putem spera ca alţii să ne respecte.

Nu e o coincidenţă, nu e pur întâmplător că Sf. Andrei şi ziua naţională a României sunt sărbătorite în două zile consecutive…

România este o ţară frumoasă cu un popor ospitalier. Trebuie ca noi să avem grijă de noi şi mai ales cei cu putere de decizie să lupte pentru bunăstarea ţării , nu pentru distrugere, în detrimentul dorinţelor, unor popoare care ne invidiază. Doar invidia poate produse dizgraţie care să se transforme în alte forme de manifestare.

Dacă nu am fi prea buni pentru o lume atât de agitată, lumea nu ar discuta de noi, în orice context….

Mândria de a fi român, este o adevărată artă, a vieţii noastre, a celor ce simt româneşte, chiar dacă , unii ascund acest lucru….

108 Imagine de vis


Prietenul calatorului

02/08/2010

Acum ceva timp, am descoperit că blogul deschis de mine într-un moment crucial şi poate de inspiraţie, din viaţa mea, a devenit un membru permanent al familiei.
La început apăreau, simple articole dar în timp am reuşit să înserez nenumărate imagini fotografice, surprinse in diferite locuri şi momente, sugestive pentru subiectele dezbătute.
Aparatul de fotografiat este cel mai bun prieten al călătorului…
Aparatul de fotografiat, „complicele” meu în lumea virtuală, prieten al literelor, este un Canon. Ce pot spune despre el? A fost şi este mereu alături de mine, o adevărată sursă de inspiraţie. Indiferent de articolul scris, problema dezbătută, sau pur şi simplu de imaginea postată pe blog, marele ajutor a venit din partea arhivei foto ce o deţin, realizată în totalitate datorită acestui aparat foto de calitate.
Un câştig imens, este rezoluţia mărită ( 3648 x 2736 pixeli – ce duce la o precizie de 10M, mai mult decât sufucuentă pentru amatori ) , la care se realizează pozele, care pot fi prelucrate şi tipărită pe format de hârtie.
Uneori însă, inspiraţia apare odată cu poza, motiv pentru care şi o filmare este binevenită, mai ales că se realizează şi cu sunet.
Aşa cum se poate spune, spune-mi cu cine te insoţeşti ca să-ţi spun cine esti, aşa se poate spune şi despre calitatea imaginilor şi a aparatului foto.

Salutare tuturor şi la poze cât mai reuşite calitativ .
Şi poza de mai jos face parte din arhiva realizată cu acest aparat foto.


Telefonul

17/04/2010

Ce ne-am face în ziua de azi fără telefon?
În trecutul comunist, greu se reuşea , a se obţine aprobarea şi montarea unui telefon fix. Acum nu există persoană care să nu aibă telefon.
Cum au apărut mai multe reţele, fixe şi mobile, fiecare persoană are chiar mai multe telefoane.
Mereu vedem persoane care discută pe străzi la un telefon în timp ce altul sună în cealaltă mână. Părea comică situaţia la început dar am ajuns să ne obişnuim cu aceasta, ca şi cu multe altele.
Acum dacă vrem să cumpărăm ceva, sunăm la telefon o persoană să ne consultăm. Facem comenzi şi prin telefon . Acum îşi suni şi vecinul de alături, sau colegul din biroul alăturat, pentru nu te mai deplasa, poate de aceea, unul din motivele lipsei de mişcare este …accesul la telefon!
Telefonul a devenit un lucru necesar, nu mai este un lux. Un lux este doar acela de a-şi schimba mereu telefonul, pentru a fi în pas cu noua modă!
Acum avem telefoane în mai multe reţele, pentru a putea apela pe oricine, chiar în reţeaua folosită de acesta.
Mai nou, vedem şi copii de şcoală generală care au telefon.
Acum poţi naviga şi pe internet de pe telefon…poate în curând putem aduce şi unele persoane prin telefon….
Acum cine nu are telefon, este considerat demodat.
Oare telefonul poate înlocui o vizită , nişte clipe minunate petrecute cu prietenii sau cu cei dragi?
Dar ce rost are să ai multe telefoane, dacă ele nu sună când ai nevoie , de la cine ai nevoie, sau de la cine astepţi? Ce rost are să ai acel telefon dacă nu poţi suna sau nu esti în zonă de acoperire!
Telefonul a devenit un consumabil!

Un set normal de telefoane….


Surprinderea între stare şi fapt

12/02/2010

De la un timp cam îndelungat tot auzim că unii sunt surprinşi de anumite fenomene , oameni sau situaţii.
Mai nou, am aflat cu surprindere, că iarna nu-i ca vara şi normal, am rămas surprinşi că doar acum s-a descoperit acest lucru.. În fiecare iarna suntem surprinşi de ninsori, de parcă am şti că iarna este…caniculă! Nu-i nimic, vara suntem surprinsi de căldurile mari, toride, caniculare, noi aşteptându-ne , poate, să ningă! Toate se referă, la noi, în România, nu în altă parte..cum poate gândesc unii….
Rămânem surprinşi, plăcut sau neplăcut depinde de situaţii şi posibilităţi.

Constructorii rămân de asemenea surprinşi de calitatea lucrărilor şi poate nu numai…

Mai rămânem surprinşi când descoperim, culmea, lucruri normale care în timp au devenit anormale.
Pacientul este surprins de doctorul care refuză plicul cu bani….Profesorul este surprins de elevul care este interesat să înveţe. Acum nu mai surprinde prostia, incultura, devine din păcate ceva normal…
Politicienii sunt surprinşi de electorat…plăcut sau neplăcut.

Azi surprins de una, mâine surprins de alta, ajungem la o stare continuă de surprindere! Până la urmă ne trezim surprinşi, că existăm!
Am ajuns să cred că România este o ţară surprinsă de multe. Deci , în concluzie,România este o naţiune surprinsă de valurile vieţii, problemele sociale, banii ce apar şi dispar ( numărul banilor este acelaşi, doar posesorul diferă în timp ) şi de o criză economică ce apare şi dispare.
Aştept momentul când poate nu vom fi surprinsi, de faptul că nimic nu ne surprinde, lucrurile normale devin chiar normale, iar cele anormale rămân undeva uitate… Oare este ceva paranormal?

Stau şi mă gândesc surprinderea asta, este o stare sau un fapt, este programat în detaliu sau apare pe nebănuite….?


In cautarea prietenilor

12/10/2009

Omul desi este diferit de cel mai bun prietene al sau, cainele, vin momente in viata in care-si cauta prietenii…
Omul iese priveste pe fereastra vietii; priveste in jur, si asteapta sa vada sau sa revada persoanele dragi, cu nerabdare…


Pasarea parlamentara

09/10/2009

Oare ce culoare politica are …

Politicianul este ca o pasare, zboara dintr-o coloratura politica in alta…


Presa

21/09/2009

Presa românească este „ sublimă dar lipseşte cu desăvârşire”.

Când mă gândesc că lipseste, nici nu stiu la care aspect sa ma refer mai întâi.
În primul rând să zicem de calitatea ştirilor, informaţiilor care sunt mult distorsionate. În politică este clar, că fiecare trust îşi are favoriţii, anumite interese şi scopuri.
În prezentările normale, de ştiri, apar unele aspecte nuanţate care să dea vina pe o persoană / sau grup de interese politice. Totul apare hilar.
Mai nou se vând ziarele nu pentru ceea ce scriu juranaliştii în ele şi pentru ceea ce conţin şi pot aduce beneficii cititorilor.
Ziarele au început să se vânda la pachet cu alte produse. Mă bucur că se vând şi cărţi pentru ca vorba aceea a unei rude al marelui nostru scriitor Ion Crengă „ din cărţi culegi înţelepciune şi nu esti numai aşa ovacă de muls pentru fiecare”, sau filme ale cinematografiei romaneşti/internaţionale. Ma refer la cele care vând iluzii! Se dau cupoane de concurs pe care le răzuieşti sau trebuiesc expediate pentru ca prin tragere la sorţi să câştigi un anumit produs.
Am vazut o persoana care a cumpărat 14 numere ale aceluiaşi ziar pentru a lua taloanele de concurs! Apoi după ce le-a rupt, a aruncat presa la gunoi, deci munca unei echipe de jurnalişti a ajuns să fie aruncată….
Zilele trecute mă sunase un amic să-i cumpăr un anumit ziar. Numele acestui ziar era unul obscur, pe care l-am notat pe o hârtie ca să nu-l uit. Dimineaţa m-am dus să achiziţionez acest ziar. Normal era o coadă medie, 2-3 persoane care cumpărau ziare la greu. Când ajung şi eu să cer ziarul cu pricina mi se spune ca au fost doar 2 bucăţi care s-au şi vîndut rapid. În fine, poate aşa e la acest chioşc…M-am dus la alt chioşc la care primesc aceeaşi replică , diferenţa fiind doar numărul de exeemplare avute, aceeaşi replică!
În fine la alt chioşc cineva îmi spune că are acel ziar dar fără suplimentul care era căutat şi mi-l ofera la preţul iniţial al ziarului respectiv…
Deci după acele vânzări rapide de dimineaţă, chioşcurile de ziare, pot trage liniştite oblonul…au terminat treaba pe ziua respectivă…

Altă dată eram în gară şi erau călători care vroiau să cumpere ziare de citit pe drum dar nu prea aveau succes, deşi acele chioşcuri erau bine aprovizionate….

Mai nou se vând ziare cu taloane care se completează zilnic, dar numai dacă cumperi ziarul în fiecare zi…Eu nu înţeleg, cum se simt împliniţi acei ziarişti ştiind că produsul muncii lor nu valorează nimic, dispărând în neant!
Îmi vine în minte acele vorbe vechi si totuşi actuale …” noi ne facem că muncim, ei se prefac că ne plătesc…” sau „ timpul trece , leafa merge”.
Deci fie ziarul oricât de obscur, dacă oferă o iluzie de câştig, devine unul cunoscut!
Apoi unele ziare / trusturi de presă , încep să se laude cu numărul mare de vânzări, tirajul care este în continuă creştere!
Cum se spune, afacerea care oferă o iluzie cât de mică, de câştig, este o afacere profitabilă!


La plimbare prin piata

15/09/2009

Unul dintre cele mai aglomerate locuri, este piaţa. Acest loc este mai aglomerat chiar decât o gară, unde sunt mulţi călători. În piaţă, sunt de asemenea călători , ai pieţei. Oamenii care merg pe acolo doar aşa într-o mică plimbare.

Când apare plictiseala, unii oameni aflaţi la vârste venerabile, se decid sa iasă la aer. Când îi întreabă cineva unde merg, răspunsul vine rapid şi precis „Mă duc la piaţă”, frază ce înlocuieşte vechea şi clasica expresie „Mă duc la plimbare”. Când aceste persoane revin la casa lor, întrebaţi ce au cumpărat, aceştia vor spune „ nimic, dar m-am întâlnit cu cutare şi cutărică, am mai schimbat nişte veşti”, adică o mică bârfă….

Hai prin piaţă
Că e vreme cu soare
Şi e mare artă
Să mai vorbim una alta.

Ei află evoluţia pieţii, preţurile la produse, şi tot aleg , nu se decid, revin din nou, până când descoperă, că produsul dispare de pe piaţă şi ei tot nu l-au achiziţionat!…
Atât se plimbă
Şi aleg
Până culeg
Şi produsul…se schimbă!

Măcar in week-end era speranţa ca ei să stea acasă dar nu se poate, lumea trebuie să-i :
Uite-mă şi azi
Să nu mă uiţi şi să mă auzi
Ca să ajung cunoscut
Şi veşnic recunoscut!

Acest lucru nu este cu nimic dăunător sănătăţii. Numai dacă esti în spatele unei persoane care se opreşte brusc, încetineşte şi te loveşti de ea, auzind apoi cuvinte de ocară, de lipsă de respect. Mai rău este, dacă persoana se opreşte şi se apleacă după vreo roşie rătăcit, şi venind în urma lui, brusc te trezeşti „sărind capra”!

Pentru unii, piaţa e ca o casă, nu ca un servici, ci ca un loc de întâlniri, unele venerabile doamne îşi etalează hainele, altele mai tinere aşteaptă să fie invidiate, admirate, încercând să cucerească prin farmecul lor , unii vânzători.
Unele persoane se mai opresc şi în mijlocul drumului, oprind circulaţia pietonală, în ambele sensuri, dar poate că din plictiseală cineva mai face o cumpărătură în locul unde s-a oprit….speranţa vânzătorului de la tarabă.

Cum vine week-endul se poate spune „Trezirea şi fuga printre obstacole, la piaţa vieţii”.

Doamne , Doamne!
Nu toti suntem la fel, fiecare este asa, cum il vad ceilalti.