Gafele lui Pătrățel

16/06/2017

Pătrățel revine în camera unde Gogoșar punea prăjiturile. Sare imediat, luând în fiecare mână cîte o prăjitură, din care mușcă pe rând. Gogonel privește mirat spre cei trei vecini ai săi. Maimuțel își apostrofează fratele:
– Mă faci de râs, Pătrățel. Sper că nu ai mâncat așa și la nuntă!
– Nu… acolo nu a mâncat, ca să-l încapă costumul – râde vecina Gogoșar.
– Unde găsești tu vecin atât de bun să te ajute mereu, Gogoșar?
– Păi…să caut?
– Nu…nu…ajung eu… – oftează Pătrățel, terminându-și prăjiturile.
– Mai ajuți, mai gafezi…
– Eh… – oftează iar Pătrățel.
– Cum așa? – întreabă Maimuțel
– Ce a făcut? – însistă Gogonel.
– Păi mi-a greșit invitația de nuntă a surorii mele – spune Gogoșar râzând. Noroc că am dat invitația la cei care nu cunoșteau bine personajele!
– Am greşit numele nașilor! Eh! Ai văzut că numele mirilor au fost în regulă ! – spune Pătrățel.
– Atât îți trebuia, să gresești numele surorii mele…te făcea varză cu făcălețul!
– Dacă greșeai numele mirilor, nu știau invitații ce caută la altă nuntă! Haha – râde Gogonel.
– Râzi…dar știi ce stresant a fost. Brr!
– La a ta cum va fi, întreabă Gogonel râzând!
– Ca la a ta – spune Pătrățel, iar Gogonel, aproape că se îneacă cu prăjitura.
– Bărbații greu se hotăresc – spune Maimuțel, privind spre Gogonel.
– Păi, femeile gătesc papa bun, fac servicii de calitate înainte de nuntă, apoi… gata! – spune Pătrățel, în timp ce prăjitura de pe masă, dispare cu farfurie cu tot, în mâna Gogoșarei.
– Da…Atunci să ne obișnuim de acum… Dacă nu sunt măritată, cu voi mă simt ca și cu o familie, deci, este ca și cum aș fi măritată!
Pătrățel face ochii cât cepele, Gogonel se uită la televizor, iar Maimuțel se prăpădește de râs. Gogoșar se uită amuzată la Pătrățel care nu știe ce să facă, învârtindu-se ca un titirez!

Pataniile lui Patratel

Patratel si Gogosar

Anunțuri

Patratel …specialist in bauturi

10/06/2017

Pătrățel își masa burta, fericit că sunt pe aceeași lungime de undă. Începe să privească relaxat spre invitați. Gustă din paharul de aperitiv după care se strâmbă. Mai gustă un pic, pornind cu paharul spre Piperoni:
– Este o băutură nouă?
– Ce anume? A…nu, doar ai băut și ieri la mine!
– Dar avea ceva tărie… asta este ca apa! Mă gândeam că ai comandat ceva mai slab, până se dă darul de nuntă!
– Nu… Ia să gust… Pff… Mă duc să văd ce este.
Piperoni dispare spre bucătăria restaurantului. În câteva minute, reapare, urmat de un chelner ce aduce o sticlă cu băutură, pahare, înlocuind paharele anterioare de la mese. Piperoni se apropie de Pătrățel strângându-l în brațe:
– Mulțumesc. Ai salvat nunta. În sticlă era doar apă, pentru a spăla sticla!
– În ce sticlă? – întreabă Gogoșar care-l păzește din umbră pe vecinul ei.
– În cea de aperitiv…au….
Între timp, muzica se oprește iar solistul formației preia microfonul, sub privirile atente ale fotografului :
– S-a furat mireasa!
Liniștea se așterne, lumea pregătindu-se de negocieri. O bătrână începe să se lamenteze:
– Dar de ce maică! Ce a făcut! Săracul băiat, nu are noroc la femei!
Pînă la urmă, bătrâna se convinge că totul este doar un obicei, fapt întărit și de revenirea miresei.
Petrecerea continuă. Băutura curge în valuri. Pătrățel privește spre un grăsan, adresându-se Gogoșarei:
– Vezi… ăla nu mănâncă numai prăjituri… Zici că a mâncat și doi, trei invitați.
Gogoșar râde, uitându-se la costumul lui Pătrățel… care încă îl mai cuprindea.
Se aude un zgomot ciudat. O femeie ce dansa, râmâne fără toc, câzând pe ringul de dans, sub privirile partenerului, care se îneacă de emoție sau din cauza paharului de bere pe care-l dăduse pe gât, sub privirile asistenței și a camerei video….
– Frumoasă nuntă Piperoni! Peripeții… momente de viață! – spune Pătrățel, aprobat de Gogoșar.
– Așa va fi și la nunta voastră – spune hotărâtă Păpușel, după care se lasă o liniște…

Pătrățel deschide un ochi. Apoi și pe celălalt. Aude pași, în apartamentul de deasupra. Se uită la ceas! Oftează:
– De două ore am ajuns acasă, iar Gogoșar nu are somn! Hm… Și sora mea Maimuțel este veșnic curioasă! Este deja acolo!
Pătrățel se ridică anevoie din pat. Se culcase îmbrăcat, motiv pentru care, o pornește rapid spre vecinica lui. Ajuns la apartamentul de deasupra, ușa se deschide, iar Gogoșar îl trage înăuntru, asezându-l pe scaun, la birou, lângă Maimuțel și Gogonel. Scoate un plic pe care scria foto video nunta, îl rupe, scoate DVD-ul, derulând imaginile de la nunta de unde abia s-au întors, rememorând întâmplările. Gogonel și Maimuțel, datorită calității perfecte a imaginilor și pozelor, se simțeau ca participanți la nuntă… gândurile lor îndreptându-se spre viitorul loc comun…

PA180044

Pataniile lui Patratel.

Patratel si Gogosar.


Patratel, pregatit de nunta

03/06/2017

Piperoni este acasă la el, pentru a se pregăti să vină după mireasă. Pătrăţel, proaspăt bărbierit şi aranjat, apare în scenă, la Păpuşel, admirându-i rochia de mireasă, filmată şi pozată de acel mult căutat fotograf de nuntă. Gogoşar se uită la acesta spunând:
– Vezi că la urechi nu te-ai tuns la fel. Ce fel de cavaler de onoare eşti!
– O, nu!
Pătrăţel intră în panică, pornind spre toaletă. Îşi ia foarfeca şi începe să retuseze. Se uită din nou în oglindă, dar un perciun este mai lung… celălalt de fapt. Începe să-l scurteze pe cel lung şi se priveşte în oglindă… dar iar nu sunt egale.
– O să stau cu capul pe o parte ca să nu se observe!
Gogoşar apare lângă el şi începe să-i aranjeze părul, făcând anumite manevre şi prin ciuful său. Gogoşar îi face semn lui Pătrăţel să vină în camera alăturată şi începe să-i aranjeze cravata, care atârnă ciudat. În ajutorul vecinei, apare mama ei, naşa, bătrânele…. Toate se apucă să tragă de cravată, să facă noduri, fiind observate atât de cei prezenţi acolo cât şi de fotograf.
Până la urmă, Pătrăţel scapă cu bine din mâinele femeilor, se ridică şi dispare pe hol, urmat de acelaşi fotograf de nuntă ce aştepta să apară alaiul mirelui.

Gogoșar privește atentă ceremonia religioasă. La fel de atrasă a fost și la cununia civilă, când dădea indicații unuia dintre angajați, pentru realizarea fotografiilor și a filmărilor, ca și cum ar fi vrut să se pregătească de un examen la facultate. Pătrățel avea o privire pierdută, chinuit atât de costumul pe care-l purta, precum și de stomacul său care-și cerea drepturile. El a fost cel mai fericit când alaiul a pornit-o spre restaurant, imagine surprinsă cu delicatețe de același fotograf specialist.

Pataniile lui Patratel.

Patratel si Gogosar.


Spre nuntă

27/05/2017

Pătrăţel priveşte cu nasul lipit pe geam, numele gării. Agitaţia era în toi. Gogoşar îi face semn să ia bagajele şi să o urmeze. Pătrăţel, oftând, îşi ia rucsacul pe spate, borşeta, apoi prinde cele două valize şi o urmează pe Gogoşar. Între el şi ea erau deja câteva persoane intercalate, cu bagaje.
Cum pune Pătrăţel piciorul pe peron, o vede pe Gogoşar strânsă cu putere de o fată, iar el este săltat de bagaje de un bărbat. Pătrăţel, speriat strânge valizele, amintindu-şi de polonicul Gogoşarei de acasă….
– Pătrăţel, eu sunt Piperoni.
– A. Salut. Poftim, ia toate bagajele… Mulţumesc.
– Bună. Ea e sora mea Păpuşel – spune Gogoşar, prezentând-o pe cea care o îmbrăţişa.
Se face câte o tură de pupături de către fiecare persoană. Telefonul lui Piperoni sună insistent:
– Da… cum…nu este gata?…
– ….
– Dar…Bine…Revin mâine cu decizia noastră.
– Ce este Piperoni?
– Păpuşel…o mică problemă…restaurantul nu este gata…până la nuntă…ne oferă o variantă, în pod…încăpere mai mică.
– Păi…nu ştiu…nu încăpem toţi…să căutăm…deşi este târziu!
– Vă ajut şi eu – spune Gogoşar.
– Păi băieţii merg la o parte din restaurante, noi la altele… păstrăm legătura prin telefon! – hotăreşte Păpuşel, aprobată de cei din jur.

Pătrăţel îşi termină berea, alturi de Piperoni care-şi verifică telefonul:
– Gata. Ce noroc! Au găsit fetele un restaurant liber chiar pentru data care o vrem noi!
– Ce bine!
– Eu, de câte ori merg la restaurante, gust mâncarea … şi mă îngraş! Dacă mai mergeam la vreo două restaurante…
– Ha ha. Ai grijă să încapi în costum! – râde Pătrăţel.
Cei doi o pornesc în ritm alert spre locuinţa viitoarei mirese unde erau adunate deja mai multe persoane. O bătrână, i se adresează Gogoşarei:
– Vezi cum e pe aici, că tu urmezi!
Gogoşar înghite în sec, iar bătrâna şi prietena ei pleacă mai departe.
Pătrăţel îl urmează pe Piperoni care îşi probează costumul. Pare un pic cam înghesuit… Apare Păpuşel cu Gogoşar. Prima dintre ele, aproape că leşină:
– Mamă… Este fix.
– Da.
– Prea multe prăjituri – zice Gogoşar care acaparează farfuria cu delicatese.
– Până la nuntă, în fiecare seară, faci jogging în jurul blocului. Cu Pătrăţel – spune Păpuşel, aplaudată de Gogoşar, după care, cele două fete dispar.
– Să-mi caut echipamentul de sport – oftează Piperoni. Tu ai , Pătrăţel?

Se stabileşte planul de bătaie pentru nuntă. Bătrâna se apropie din nou de Gogoşar şi-i spune:
– Vezi că tu urmezi!
Pătrăţel o priveşte cum dispare din peisaj. O porneşte spre sufragerie, dar apoi iese pe hol, de teama prăjiturilor care-i fac cu ochiul. Îl vede agitat pe Piperoni şi este cuprins şi el de aceeaşi senzaţie. Revine în apartament unde o vede pe bătrânică povestind cu prietena ei:
– Şi uite aşa s-a dus şi ea pe lumea cealaltă!
Pătrăţel se apropie de ele, adresându-se bătrânei:
– Aveţi grijă, că dvs. urmaţi!
Cele două bătrâne fac ochii mari, privind, cum Pătrăţel se duce la Gogoşar. Discuţiile sunt în toi. După o jumătate de oră, liniştea se aşterne dar nimeni nu ştie încă ce va urma, sau ce s-a hotărât de fapt.
Se servesc băuturi, aperitive. Bătrâna şi prietena ei, se apropie de Gogoşar care se pregăteşte din nou, de replica acesteia. Dar spre surprinderea ei, bătrânele, trec zâmbind, privind acre spre Pătrăţel.

DSCN7388

Pataniile lui Patratel.

Patratel si Gogosar.


La electrocasnice

25/03/2017

Castravete deschide încetişor un ochi. Îşi priveşte ceasul şi deschide precaut şi celălalt ochi. Deodată sare în picioare. Se uită în jur şi o porneşte spre bucătărie.
Îşi toarnă cafeaua în filtru. Picură doar un pic… Castravete scutură vasul dar degeaba… este gol!
Intră în cameră şi porneşte din telecomandă, televizorul. Face o genoflexiune şi se schimbă de haine.
Merge în hol şi ia o cutie, ieşind pe uşă. Coboară încet, ca şi cum s-ar feri să nu-şi trezească vecinii.

Agitaţie mare prin magazin. La recepţie, este o coadă imensă. Se oferă garanţiile la produse. Peste tot, sunt anunţuri legate de promoţii. Castravete se uită în jur şi intră în faţă, la recepţie. Unii se uită pieziş la el. Castravete începe să vorbească repede şi agitat:
– Aspiratorul nu este bun!
– Poftim? Staţi….la rând…
– Nu stau. Am stat şi ieri când l-am luat.
– Bine dar…
– Nu merge…Vreau banii înapoi!
Cei de la coadă îşi pierd răbdarea. O persoana strigă:
– Ne grăbim şi noi! Haideţi…
– Nu este bun… de aia este la promoţie – spune Castravete.
– Bine…completaţi actele – spune fata de la recepţie, oferindu-i un formular lui Castravete, chemând în acelaşi timp, prin staţie, un angajat.
Castravete completează repede formularul, aşteptând ca angajatul chemat, să apară. Recepţionera îi oferă un bon:
– Mergeţi la casă şi vi se returnează banii, sau luaţi un alt produs…
– Da…da ştiu… – spune Castravete pornind spre intrarea în magazin.
Între timp, apare angajatul care preia aspiratorul, privind după Castravete:
– Parcă îl ştiu de undeva.. .O mai fi adus ceva la noi…
Castravete, intrând în zona electrocasnicelor, îşi alege un produs din raft pornind spre casa de marcat. Asteptă calm, să-i vină rândul.
Între timp, vede un angajat, care deschide capacul aspiratorului returnat de el, iar vântul provocat de aerul condiţionat, împrăştie praful din sac, direct pe faţa acestuia, spre amuzamentul celor din jur.
Clientul din faţa lui Castravete achită contravaloarea produselor achiziţionate.. Îi vine rândul lui Castravete. Acesta întinde bonul şi prezintă produsul:
– Asta cumpăr, restul de bani retur!
– Da…domnule… Nu v-a plăcut nici acest produs?
– Nu.
– Bine… Ne pare rău…
– Şi mie.
Caseriţa îi întinde câteva bancnote, precum şi bonul:
– Pentru garanţie, la recepţie…
– Ştiu. Mulţumesc.
– La revedere!
– O zi bună.
Castravete lasă coşul la ieşirea de la casă, apoi bonul este ştampilat de agentul de pază şi el o porneşte spre ieşire fără a arunca vreo privire spre recepţie, unde coada era tot mai mare. Bombăne încet şi o porneşte spre blocul unde-şi avea reşedinţa.
După câţiva paşi, Castravete se opreşte privind în vitrină:
– Mda…mâine trec pe aici….

Castravete termină de măcinat cafeaua. Cutia se umple iar Castravete, scoate aparatul din priză. Îl scutură şi-l pune înapoi în cutia originală:
– Mâine este timpul tău să revii acasă…la magazin….

DSC00001

Pataniile lui Patratel.

Patratel si Gogosar.


La beci …

11/03/2017

Pătrăţel intră repede în locuinţa lui Castravete. Se aşează pe primul scaun şi începe să vorbească repede, mult, aşa cum nu prea îi stătea în fire:
– Am văzut-o pe vecina.
– Pe…
– Gogoşar…Este tare elegantă. Oare unde merege?
– Păi pune-i o întrebare…
– Nu…Oare are un prieten? Am pierdut-o şi pe ea! N-am noroc niciodată – oftează Pătrăţel
– Dar când ai fost cu ea – se miră Castravete.
– Încă nu am fost, dar mi-am propus – oftează Pătrăţel.
Soneria de la uşă, se face auzită. Castravete porneşte în direcţia sunetului, deschizând larg uşa. În cadrul ei, apare Gogoşar, care priveşte zâmbitoare la cei doi vecini. Apoi se adresează, privind intens, spre Pătrăţel:
– Trebuie să merg în beci, să caut nişte lână, în valize. Mă însoţeşte cineva?
– Da…da… – sare Pătrăţel de pe scaun pornind spre ieşire.
– Da…du-te..poate sunt şoricei pe acolo – spune Castravete.
Gogoşar o porneşte agale spre lift, urmată de Pătrăţel. Urcă în ascensor şi coboară la parter. O pornesc spre beci. Pătrăţel aprinde lumina şi o merge înainte, urmat de Gogoşar. La un moment dat, ea se opreşte:
– Beciul meu este în stângă…nu în dreapta.
– Da…da…Aici este?
– Da.
Pătrăţel ia cheia din mâna vecinei, descuie şi intră , aprinzând lumina. Se uită în jur, timp în care Gogoşar începe să caute prin valize. Pătrăţel priveşte atent în jur. Apoi îşi aduce aminte motivul pentru care se află acolo şi începe să o ajute pe Gogoşar. Îi ţine valiza, astfel încât ea să-i studieze conţinutul. Începe să caute, moment în care se aude sunetul telefonului mobil a lui Pătrăţel, concomitent cu o săritură a ei, în braţele lui Pătrăţel. Amândoi se sperie, Gogoşar de sunetul telefonului în liniştea locului, iar Pătrăţel, de îmbrăţişarea neaşteptată a vecinei. Gogoşar oftează, desprinzându-se de Pătrăţel şi continuă să caute, oferindu-i mai multe ghemotoace lui Pătrăţel, care le îndeasă în buzunar, în timp ce acesta vorbeşte la telefon.
– Te aştept mâine la ziua nepotului
– Îhi.
– Să vii pe la cinci.
– Îhi.
– Să nu iei haine pentru el.
– Îhi.
– Te sun mâine. De câte ori spui îhi, ştiu că nu eşti atent, dar spui ceva ca să nu taci.
– Îhi…Poftim?
– Vorbim mâine, frăţioare.
Pătrăţel termină convorbirea uitând deja discuţia. Gogoşar îi arată ceva pe jos. Pătrăţel se uită, se sperie şi fuge, urmat de cele două chestii de pe jos. Se uită atent, răsuflă uşurat, sub privirile uimite ale vecinei:
– Credeam că sunt şoricei…Nu am văzut că sunt bucăţi din ghemotoacele de lână din buzunar….căzute…..
Imagine0142

 

Pataniile lui Patratel

Patratel si Gogosar


La piata

18/02/2017

Picăturile de ploaie încep să devină tot mai dese. Vremea frumoasă din zilele trecute, pare să fie doar o amintire. Pătrăţel priveşte cerul , se zgribuleşte şi intră în piaţă. Acolo este lume multe, adăpostită mai mult de ploaie decât pentru a face cumpărături.
Pătrăţel trece pe lângă pieţarii care-l îmbie cu marfa lor.
Se opreşte lângă un bărbat solid care-l „atacă” verbal:
– Poftiţi!
– Poftesc din copilărie!
– Da…- haha chicoti vânzătorul. Avem fructe proaspete.
– Chiar?
– Da…gustaţi.
Pătrăţel luă o bucată de măr, ce era pe tejghea. Îl mestecă după care întrebă:
– Toate sunt la fel sau numai cel tăiat?
– Toate şefu! Se poate!
– Aleg eu una să gust.
– Bine – încuviinţă vânzătorul.
Pătrăţel luă un măr mare şi începe să mănânce.
Între timp, mai trece prin zonă un client, interesat de fructe:
– Prunele cum sunt?
– Bune – încuviintă Pătrăţel, care luase deja două prune pe care le mesteca.
Clientul aprobă fericit din cap şi solicită două kilograme.
Pătrăţel, terminând mărul, serveşte şi nişte struguri, un ciorchine mare şi începe să-l mănânce, sub privirile clientului, satisfăcut şi ale vânzătorului, uimit:
– Verific…bune…stiţi că un ciorchine are 30 la sute struguri răi?
– Nu … – încercă să riposteze vânzătorul
– Da…s-a demonstrat stiinţific….Mda….ăsta a avut doar 10 %. Bun. Mai iau unul pentru a studia mai bine probabilitatea! Domnule, puteţi cumpăra că sunt buni.
– Da…cred că o să iau şi eu două kilograme de struguri, spuse clientul în timp ce-şi îndesa prunele achiziţionate în plasă.
– Da domnu…poftiţi….
– Bune rău, remarcă Pătrăţel în timp ce mai servi un ciorchine de struguri.
Între timp, clientul plăti cele cumpărate îndepărtându-se. Pătrăţel mai luă două mere în buzunare şi două prune în mână şi plecă Vânzătorul strigă la el:
– Domnu…nu doriţi…nu e scump….
– V-am ajutat la vânzare ar trebui să-mi daţi bonus!
– Păi, vă las mai ieftin…
– Mai ieftin decât gratis nu există!
– Păi nu se poate domnu…
– Bine…Atunci mai iau doi ciorchini de struguri, zis şi făcut, Pătrăţel, după care, salutând se îndepărtă.

Ploaia se pare că nu vrea să părăsească zona. Pătrăţel îşi lipeşte nasul de un geam şi priveşte afară. Părea că vine sfârşitul lumii, prin şuvoaiele de apă ce inundau canalizarea din oraş.
Pătrăţel o porneşte alene spre sectorul de pepeni. Marfă era destulă, dar oameni interesaţi de aceasta, tot mai puţini. Se apropie şovăielnic de o blondă slabă, care îşi scotea în evidenţă formele rotunjite, sub privirile unui grăsan, ce era patronul….
– Un pepene domnu? – zise vânzătoare, agitând cuţitul de colo-colo?
– Da…cred…sunt buni?
– Foarte buni! Dulci!
– Da?
– Îi încercăm.
– Şi ?
– Dacă nu-i bun….nu-l luaţi.
– Şi ce faceţi cu cei ne-buni?
– Îi dăm mai ieftim sau îi dăm pomană.
– Aha!
– Care-l doriţi?
– Acela, arătă Pătrăţel un pepene imens.
Vănzătoarea ia pepenele ales de client, îl cântăreşte :
– Şapte kg,…îl încercăm?
– Da
Vânzătoarea crestă pepenele, oferind pe vârful cuţitului, lui Pătrăţel, o bucăţică de gustat, roşie şi dulce. Pătrăţel gustă şi se strâmbă…:
– Nu-i bun.
– Poftim…
– Nu…nu..
Mirată, vânzătoarea puse pepenele în grămada de rebuturi şi alege altul. Îl cântăreşte, îl crestează şi Pătrăţel îl gustă:
– Brrr…naşpa rău!
Vânzătoarea se uită la grăsanul care se apropie, în timp ce mai mulţi clienţi se adunau:
– Ce nu-ţi convine, se luă grăsanul de Pătrăţel ?
– Păi dai pepeni cu viermi, răi…- zise Pătrăţel iar unii clienţi adunaţi încep să se îndepărteze.
– Unde măi nebunule, viermi?
– Păi acum i-ai alungat…uite pepeni…stricaţi…şi scumpi…- ripostă Pătrăţel. Uite…- Pătrăţel luă pe cei doi pepeni, pregătiţi pentru el şi plecă cu acestia.
– Hei…ce faci? – urlă grăsanul…
– Iau pepenii stricaţi şi îi duc afară, trebuie salubrizată zona! – răspunse Pătrăţel, plecând cu cei doi pepeni, pe uşa pieţii, în timp ce afară, soarele îşi trimitea razele binefăcătoare.
Grasanul era ocupat atât cu nişte clienţii uimiţi, precum şi cu fata ce vindea pepenii, ce tocmai alunecase , pe nişte pepeni ce se năpustiseră peste ea, din cauza stivei mişcate de Pătrăţel, când acesta îşi luase pepenii cu care plecase. Între timp apare şi poliţia pieţei , ca să vadă ce este cu gălăgia şi zarva care se iscase.

Marfa pentru piata

Pataniile lui Patratel.

Patratel si Gogosar.