Final de drum

24/11/2014

Gata. În acest moment, s-a finalizat o nouă etapă din era acestui blog!
Am participat la un concurs pentru bloggeri şi în acest moment s-a pus punct, într-un fel, acestei călătorii în lumea scrisului.

Simt o uşurare şi o mîhnire în acelaşi timp. Este bine că s-a terminat. Dar parcă va lipsi …în timp.
Sunt dezamăgit dar şi bucuros. Dezamăgirea vine din nereuşite, iar bucuria din experienţa dobândită. Fiecare pas, înseamnă cunoaştere, duce la experienţă şi cine ştie…ce ne rezervă viitorul!

A fost ca o sesiune de examene… de două luni, dificile dar plăcute…

Prima oară am aflat de acest concurs, în urmă cu ceva ani de la un prieten. Apoi am citit pe blogul cuiva, că s-a înscris la acest concurs. Altcineva împărtăsea cu bucurie, experienţa şi premiile câştigate la ediţiile anterioare. Brusc, am simţit că trebuie să particip şi eu la acest maraton, cu 24 de …deadline-uri!  Încercarea moarte n-are! Totul are un început!

Ce am trăit, ce am simţit…este greu de descris. Sunt dezamăgit că nu am reuşit să fiu mai bun, dar mi-am păstrat propria linie a articolelor.
Nu am intervenit în discuţii dar am asistat cu plăcere la ele. Pasiunea este mereu cea care ne îndeamnă spre diverse… noi începuturi!

Mi-am readus în memorie amintirile, trecutul frumos, prezentul dificil, şi am speranţa unui viitor mai bun.
Mi-am dorit să termin aceste probe, ca un alergător de cursă lungă, chiar dacă alţii au câştigat deja lupta, important este să participi… Prin etapele acestui concurs, am retrăit momente inedite din viaţă, care într-un fel sau altul, mi-au călăuzit destinul.

447 Cascada razvratita

Trecând prin cele 24 de staţii, am descoperit un Farmec aparte, călătorind cu Toyota, am ştampilat pe ici pe colo, am aflat de problema epilării şi a tenului, mi-am adus aminte de excursii, am călătorit pe diferite străzi, am servit brânza, toate după inegalabila cafea de dimineaţă, într-o comunitate perfectă. Atunci când totul este bine, facem tot posibilul să menţinem linia, apelând la un partener media, RadioLynx, alături de bloggeri parteneri pentru a susţine candidatura bunei dispoziţii şi a veseliei : SuperBlog .

Ca orice campanie, fie ea electorală sau nu, avem nevoie de un slogan:
„Cu SuperBlog, îţi testezi capacitatea
Şi desoperi realitatea!
Ne cuprinde o pasiune
Dar gândim cu raţiune!”

Deci indiferent de rezultate, chiar dacă voi mai participa sau nu, voi vota mereu , un candidat ideal SuperBlog.

La revedere, rămâi cu bine!

Floare 10

Mulţumim că ne-ai demonstrat propriile capacităţi şi nu numai….A fost şi poate va mai fi!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.


Albă sau neagră…

23/11/2014

Radu se agită. Profesoara tocmai verifica temele unui coleg de clasă. Radu scoate telefonul mobil şi-şi verifică mesajele. Repede tastează răspunsurile potrivite, ridicând privirea spre profesoara care începe să predea noua lecţie. Aceasta porneşte proiectorul.
Un nou mesaj, de la Mircea apare pe ecranul telefonului. Radu aruncă o privire în jur, alunecă uşor pe scaun şi se deplasează spre uşă. O deschide puţin, suficient că să iasă neobservat. După ce închide uşa, sare în picioare, alergând pe coridor, ieşind pe poartă, spre barul de lângă liceu. Îşi aprinde o ţigără şi se asează la masă, alături de o fată şi un băiat.
– Repede ai ajuns!
– Ai „evadat” ? – râde băiatul de la masă.
– Da, Mircea. Ce faceţi?
– Tocmai m-am distrat cu Rara. Ţi-ai revenit după petrecerea de ieri?
– Puţin…Abia aştept să scap de şcoală…Uite-o pe Mirinda!
– Îţi place de ea…Dacă ai bani…oricând este dispusă la prietenia ta.
– Da. Ea a zis că frumuseţea nu umblă pe jos…Deci, dragă Radu…
– Da…Rara…Ai dreptate.
– Acum are un tip ce deţine o firmă.
– Ce firmă?
– Contează, dcă ai bani?
– Nu cred…
– Măi, tot timpul scrii mesaje, vorbeşti la telefon,…
– Socializez!
– Da. Romantismul vostru modern … este ca a lui Mircea.
– Care? – întreabă Radu.
– Ia-ţi un buchet de flori că-ţi dau eu banii! – răspunde Mircea, spre amuzamentul mascat al Rarei.

Soarele şi Luna au schimbat de mii de ori prezenţa lor pe Cer. O Toyota, ultimul răcnet, demarează în viteză , trecând graniţa României. Posesorul ei, începe să vorbească la telefon, ţinând volanul cu o singură mână:
– Salut Mircea!
– Salut, Radu! Ce mai faci?
– Acum am trecut graniţa. Vin spre casă.
– Ura! Hai că o pun pe Rara să facă prăjituri. Eşti cu autobuzul? Când ajungi?
– Sunt cu…da…ajung repede!
– Chiar?
– Da. Ce face Mira?
– Abia aşteaptă să te vadă! I-a fost dor de tine. Când vă căsătoriţi?
– Eh…mai este…Trebuie să mă distrez acum! A fost super în Italia!
– Mă bucur. Te asteptăm.
– Bine.
– Mai esti timorat?
– Ştii doar, vorba mea, adevărată! Viaţa este o dramă, trebuie să-ţi trăieşti viaţa aşa cum îţi place! Mi-ar plăcea să mor în braţele unei femei mirifice, iar mormând să-mi fie o maşină…
– Bine…bine…vorbim când vii! Începi să aberezi…
Convorbirea este finalizată. Radu îşi pune telefonul pe scaun lângă el şi măreşte viteza de deplasare a maşinii. Îşi aduce aminte că mai are de sunat pe cineva, motiv pentru care, îşi recuperează telefonul mobil de pe banchetă.

Radu îşi parchează maşina în faţa semnului cu „parcare interzisă”. Îşi strânge telefonul, portofelul şi încuie maşina din telecomandă. În momentul când îşi întoarce privirea, se trezeşte, în faţa unei blonde frumoase, care-l ţinteşte cu privirea.
– Mirinda!
– Da, Radu.
– Mă recunoşti?
– Mereu – răspunde aceasta privind entuziasmată la maşină din care coborâse Radu.
– În liceu erai distantă…
– Da…Că nu mă observai, deşi umblam cu alţii să-ţi atrag atenţia!
– Nu ştiam!
– Aşa ne-am pierdut, dar poate ne regăsim, nu?
– Da…da…Esti cu cineva?
– Nu contează…O femeie trebuie cucerită.
– Poate mergem undeva…
– Da. Ştiu eu o cabană! Dar trebuie să ajungem…. eventual mâine…
– Plecăm mâine dimineaţă?
– Da…da…ne vedem la mine. Ştii unde stau, nu?
– Da.
– Bine. Să ne distrăm!
– Să ne trăim viaţa!

Radu îi dă un sărut rapid Mirei, salută în fugă pe Mircea şi Rara, urcând la volanul maşinii, demarând în viteză. Abia dispare din câmpul vizual al celor trei, că imediat apare un sms de la acesta. Mircea zâmbeşte. Un alt sms ajunge la Mira. Citeşte şi oftează:
– De atâtea ori i-am spus să fie atent la drum…
– Eh…Este atent la toate. Ştii doar că zice că poate face orice: să conducă, să vorbească la telefon, să scrie mesaje pe reţea sau pe sms …
– Da, Mircea, dar uneori, o fracţiune de secundă îţi decide destinul – oftează şi Rara.

Mira se priveşte în oglindă, iar Rara se uită la modelele de rochii ce erau expuse pe manechine.
– Caut şi eu o rochie de naşă…
– Da…Rara! Dar vezi să nu ai o strălucire mai mare ca mine.
– Normal, tu vei fi în centru atenţiei. Doar esti mireasa.
– Caut ceva să-i placă lui Radu…
– El oricum nu se pricepe decât la maşini …
– Şi femei…nu?
– Aşa se laudă! Dacă te-a ales pe tine, clar se pricepe!
Mira îşi îndreaptă privirea spre un alt model de rochie. Vânzătoarea o priveşte, zicând:
– Putem face o asemenea combinaţie…
– Da… – răspunde Mira care se asează obosită pe scaun. Aş vrea o pauză…Aştept pentru prima oară, un mesaj de la Radu, să văd dacă a ajuns la conferinţă. Lui nu-i plăcea şcoala…Zicea că banul face valoarea, nu stiinţa…
– Eh…se schimbă omul…
– Da…dar am avut un vis ciudat…

– Viaţa este o veşnică păcăleală – spune Radu, care opreşte maşina în faţa casei Mirindei.
Mirinda apare la uşă. Radu aleargă spre ea şi-i ia cele două valize. Le pune în portbagaj, apoi deschide uşa din dreapta, pentru a urca Mirinda
– Când ai femeie nouă, îi deschizi uşa, ca un domn – zâmbeşte Mirinda
– Da…Ori maşina, ori femeia este nouă…acum sunt amândouă.
Radu se urcă la volan, demarând în viteză. Îşi ia telefonul şi-l apelează pe Mircea:
– Salut.
– Am plecat spre destinaţie. Ai grijă cum rezolvi problema dacă este nevoie!
– Gândeşte-te că Mira…a fost mereu lângă tine, iar Mirinda…
– Eu îmi decid viitorul – spune nervos Radu, oprind convorbirea.
Mirinda zâmbeşte şi începe să-şi aranjeze coafura. Radu este distras de ea, de telefon, unde primeşte mesaje şi de un şofer, care merge enervant de încet. Îl claxonează pe cel din urmă, trecând în viteză pe lângă acesta, împroşcând cu apă pe pietonii ce încercau să traverseze. Mirinda râde fericită. Inima lui Radu, tresaltă de bucurie:
– Eu pot face orice…să conduc, să vorbesc la telefon, să trimit mesaje…să fac rezervări…în acelaşi timp – se laudă Radu.
– Te cred – îi răspunde Mirinda, în timp ce-l sărută dulce, apoi începe să-şi facă manichiura.
Maşina ajunge pe autostradă. Viteza creşte, la fel ca şi admiraţia fetei pentru şofer. Acesta pentru a-şi demonstra abilităţile începe să-şi sune un prieten cu care nu mai vorbise, de ani…Acesta însă nu răspunde, dar Radu nu se supără.

Drumul monoton al autostrăzii se termină şi se intră în oraş. Radu păstrează aceeaşi viteză, fiind pe un drum prioritar. Mirinda îi zâmbeşte. Radu îi face o poză cu telefonul mobil şi se pregăteşte să o posteze pe internet, fără a se gândi la ceea ce va gândi Mira. Îşi scoate şi el centura de siguranţa, aşa cum făcuse şi Mirinda cu ceva timp în urmă. Brusc îşi aduce aminte de visul din noaptea ce trecuse: o cruce în cimitir, cu numele său! Zâmbeşte, fiind constient că acel drum sfărşit, semnificat prin cruce, era pentru viaţa lui, grea de până atunci.
Concentrat mai mult la gândul său, la mesaj, nu vede că o maşină iese de pe o stradă lăturalnică… Şoferul acelei maşini încearcă să se retragă pentru a-l lăsa pe Radu să treacă, dar nu reuseşte în timp util. Maşina lui Radu, frânează, alunecă şi iese de pe carosabil, fiind lovită în plin, de un tir …
Maşina se răstoarnă iar din interiorul ei, cade pe pământ, un telefon mobil, pe al cărui ecran pâlpâia un mesaj…

Mira plânge. Tocmai se anunţase şi la ştiri, vestea cumplitului accident , al cărei victimă fusese Radu. Telefonul primit de la agentul de circulaţie a găsit-o chiar în momentul în care-şi stabilise rochia de mireasă, de un alb pur.
Se întoarce de la toaletă sub privirile nedumerite ale Rarei, iar vânzătoarea, bucuroasă, i se adresează:
– Rămâne acest model, nu?
– Vreau o rochie…neagră…nu-mi mai trebuie rochia de mireasă….

Nimic nu este aşa cum pare la început, viaţa are prioritate în faţa oricărui alt lucru!Don’t Text and Drive.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.


Farmecul unei femei

23/11/2014

Cu toţii ne amintim de viaţa din liceu. Perioada respectivă, fără să vrem, fără să ştim, ne-a marcat într-un fel sau altul existenţa. Ne amintim cu plăcere de colegi, de relaţiile de prietenie…mai mult sau mai puţin… şi de profesori, unii ni se păreu desprinşi din filmele de groază… 

Anii trec, fiecare dintre noi ne urmăm destinul, călătorind în timp. După o perioadă, urmează întâlnirea de…x ani…la unii de cinci, alţii zece, apoi cinsprezece, douăzeci…
Când ne revedem , căutăm să ne amintim despre noi, trecutul care este din ce în ce mai îndepărtat…parcă ar fi din vremea „dinozaurilor” la un moment dat! 

Majoritatea s-au căsătorit, unii au copii…deci viaţa şi-a pus amprenta asupra lor. Important este, ca la fiecare revedere, să-ţi recunoşti colegii de liceu. Eu am avut o tresărire când nu am recunoscut două persoane, dar m-am liniştit, nu-i cunoşteam, căci erau partenerul / partenera unor colegi! Deci „memoriile” încă sunt la …locul lor! 

Priveam colegele şi-mi apărea în faţă imaginile lor din liceu. Cele frumoase în trecut, acum erau ceva mai „grăsuţe” iar cele „grase” din trecut, erau suple, elegante…aveau un farmec aparte!

La prima întâlnire după terminarea liceului, unele dintre ele aveau un anumit stil sobru, o anumită eleganţă, toate acestea fiind scoase în evidenţă prin culorile asortate, oja Farmec perfectă pentru respectiva ocazie.

Peste ani, stilul deşi s-a schimbat, farmecul , eleganţa ies în continuare, în evidenţa, deci este clar că influenţa unor lacuri Farmec Collection 2014 este benefică şi face ca femeia pe lângă atracţia fatală pe care o emană, să se simtă bine în pielea ei.
Puterea vine din frumuseţea pe care fiecare persoană o emană, folosint toate „trucurile” existente ale vieţii. Imaginea persoanei nu ne arată neapărat şi vârsta reală, un atuu în plus…

Farmec

Va urma cât de curând o nouă revedere, să vedem atunci ce surprize plăcute, vor apărea …. Atunci culorile vor fi diferite, fiind un nou stil…aceeaşi eleganţă!

Fiecare cărare a vieţii oferă câte o surpriză, câte o oportunitate de familie, de afaceri, de existenţă în general. Prietenia este cea mai mare bogăţie individuală şi va deveni în timp, cea mai invidiată, de cei din jur, care se declară prieteni ,dar sunt …falşi!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.


Omul din spatele monitorului

16/11/2014

Zilele trecute mă oprisem pentru câteva clipe de la treburile cotidiene, realizate cu ajutorul laptop-ului. Am sesizat că ora era una „târzie”, de genul celor cu o singură cifră. Brr! Timpul trece repede.

Mi-am dat seama că nu apucasem să discut la telefon cu anumite persoane… Repede, reusesc să trimit pe o reţea de socializare câteva cuvinte uneia dintre ele. Pentru cealaltă persoană, trebuie să-mi fac puţin timp pentru o scurtă vizită, aceasta nefiind un „om” obişnuit al internetului.

Astfel am constatat că noi oamenii, în general, comunicăm mai mult prin intermediul internetului şi prin ceea ce ne oferă aceasta. Începem să ne îmbogăţim viaţa cu tot mai mulţi prieteni virtuali iar încet, îi uităm pe cei reali. Nu mai reuşim să ne descurcăm în ambele „lumi”, motiv pentru care, una o ignorăm…

Oare am reuşit să comunicăm cu cineva, mai mult în viaţa reală decât prin intermediul calculatorului?
La servici, dacă vrei să comunici cu colegul de birou, îi trimiţi un mail, deşi este mult mai uşor să-i adresezi câteva cuvinte. Poate vom ajunge să comunicăm cu partenerii de viaţă tot prin intermediul mesajelor scrise ( nu cele pe hârtie, de genul : „Du gunoiul”, „Calcă rufele”, „Dă drumul la maşina de spălat”  ) , cele pe mail…! 
De multe ori, nici nu cunoaştem real, omul din spatele monitorului, cel cu care conversăm, acesta fiind doar o imagine pe sticlă! Este minunat să avem prieteni , dar important este să ne întâlnim cu ei, în viaţa reală! Cu cât avem mai mulţi prieteni adevăraţi, cu atât suntem mai bogaţi!

Omul din spatele monitorului este pregătit pentru orice în habitatul său, dar uneori, pus în viaţa reală de zi cu zi, în anumite ipostaje, esuează!
Este tot mai greu să socializezi în viaţa reală, cu cei din jurul tău. Prietenia este cea mai mare avere personală. Dependenţa de internet duce de multe ori, la reducerea abilităţilor de socializare.

Noi călătorim de-a lungul vieţii, suntem ca un tren care trece prin mai multe staţii. Uneori uităm să oprim pentru a lăsă anumite persoane să urce în trenul vieţii noastre, alteori nu… Totul depinde de noi.

Pulsul străzii diferă foarte mult de agitaţia de pe reţelele de socializare. Dacă ar dispărea internetul pentru o scurtă perioadă de timp, cum ar fi viaţa? Am începe să studiem în dicţionare anumite cuvinte necunoscute, ne-am deplasa mai mult la prieteni, rude, chiar dacă am avea şi opţiunea telefonului. Şi cel mai mult, important, o să fie nevoie să comunicăm, pentru a ne descurca, să avem un GPS comunicant.

Cum ar fi, să existe o comunitate care să fie în lumea virtuală, dar cei de acolo să se întâlnească şi în viaţa reală! În acest fel, nu vom avea regrete, că viaţa trece…
De-a lungul existenţei mele, am reuşit să mă împrietenesc, din depărtare, cu mai multe persoane, prin diferite moduri. De asemenea , am reuşit în mare parte să-i cunosc aşa cum sunt în realitate. Emoţia unei întâlniri cu o persoană despre care ştii totul virtual, dar nu o cunoşti cu adevărat este ca o primă întâlnire între îndrăgostiţi.

Socializarea a ajuns o adevărată problemă în ziua de azi. Teama, neîncrederea, indiferenţa …. şi multe altele, ne influenţează drastic destinele. Omul pe care-l vedem în pe sticlă faţa noastră, poate fi un „fals”, dar cel care se află lângă noi, nu ne poate păcăli, la infinit!

Totul depinde de noi, în care lume dorim să trăim mai mult. Este minunat să admiri pozele pe internet cu peisaje mirifice, dar mai sănătos şi plăcut este să mergi personal, să străbaţi cărările… adevărate căi ale vieţii!

Komun

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.


De strajă spre zona alpină…

11/11/2014

Toată lumea ştie cât de importantă este relația, comunicarea dintre oameni. Omul este o ființă rațională care trebuie să comunice, să înțeleagă și să se facă înțeles de celelalte persoane din jurul său.
De multe ori, comunicarea lasă de dorit, nu doar la servici şi chiar în locurile unde este mai mult decât important! Aceasta are repercursiuni în toate etapele vieții, de-a lungul existenţei.

Colegii de la servici, trebuie să înțeleagă că dacă celor din jur le merge bine, atunci și lor le va fi bine! Este valabilă şi inversa: dacă ţie îţi merge rău, la fel îi merge şi celui de lângă tine! Din acest motiv, se nasc multe conflicte de interese, unele alimentate artificial, de cei din jur.

Cea mai bună soluţie pentru aplanarea oricărui conflict, real, mocnit sau nu, este un team-building, departe de lumea dezlănțuită.
Locația trebuie să fie una unde să se îmbine plăcutul cu utilul, iar fiecare să uite de problemele de zi cu zi., acelea de a fi de strajă ca altul să nu-i ia…înainte!

Fiecare angajat are ca ţintă apropiată, să crească în ochii șefului și apoi, să avanseze , indiferent de obstacole, sau de opoziția celor din jur, motiv pentru care mereu stă la pândă. Aceste este un paznic demn în zona facilităţilor, de avansare.
Un asemenea loc ideal, pentru team building este Vila Alpin ( că tot vor să urce pe scara ierarhică  ), mai exact, un team building la Straja . , unde să fii şi de strajă! Locul este mirific, în mijlocul naturii, iar plictiseala, clar, nu este la ea acasă! În acel loc, se poate deşfăsura, o competiţie reală, sportivă!
Acolo se pot ține cursuri de comunicare, de logică, care se pot îmbina cu aventuri extreme, dar sigure. Se pot face cățărări, pentru a vedea fiecare, cum este să fii la înălțime, iar tiroliana este un bun loc de antrenament. Practicând acest sport, se va observa, că de multe ori ceea ce crezi că va fi, poate fi cu totul diferit… mai greu dar realizabil.

Seara , un foc de tabără la Straja este mai mult decât perfect, pentru socializare. Aşa se pot uita animozităţile, invidia iar prin socializare, se poate descoperi o mică parte, bună, a celui de alături.
Natura apropie oamenii, iar prin mirajul ei, aduce liniștea sufletească, deci, categoric, un team building pe munte este mai mult decât necesar oricărei companii, fie că are deja probleme cu angajații…sau nu! A preveni nişte probleme este mai benefic, decât remedierea acestora!

Un team building pe munte, este necesar atât pentru liniştea sufletească cât şi pentru armonizarea grupului.
Este adevărat că totul ţine de investiţii, dar prin unitatea grupului, compania va prospera mai mult decât prin concurenţa datorată invidiei şi luptei de putere.

Participând la diverse competiţii sportive, fiecare îşi descoperă limitele, iar mai presus de acestea, va reuşi, să colaboreze cu cei din jur, obţinând rezultate favorabile sau eşecuri dureroase din cauza neomogenităţii grupului.

Este ciudat, că în aceste team building, îţi dai seamă cu deşi îi cunoşti pe cei din jur, totuşi remarci anumite calităţi ale acestora. Sportul înseamnă sănătate , pricepere şi poate duce la prietenie!

VilaAlpin1

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.


Pierduţi în spaţiu…

09/11/2014

Ciufulici se trezește cu greu, enervat de sunetul ceasului. Oftează apăsând pe butonul de oprire. Se așează înapoi în pat. Ticăitul ceasului, însă, începe să se facă din ce în ce mai tare auzit. Până la urmă se ridică anevoios din pat și se pregătește pentru o nouă zi, de școală. În timp ce făcea mișcările mecanice, își aduce aminte că trebuie să stabilească cu prietenul său, detaliile pentru vizionarea filmului de la matineu, de duminică, de la cinematograf. Se uită pe fereastră și vede o mulțime de lume care se deplasează spre diferitele locuri care necesitau prezenţa lor, ca la un miting.
Se grăbește să nu piardă primul autobuz, deoarece astfel nu se mai întâlnea cu prietenul său, urmând să amâne totul pentru încă o zi.
Ciufulici reușeste să prindă un loc pe scara autobuzului ajungând în timp util la locul dorit. Își aduce aminte cu plăcere, că în seara care urmează, va urmări un episod săptămânal, al unui serial îndrăgit, gând care-i provoacă o anumită stare de bine.
Pe drumul obişnuit de la școală, o revede pe fata frumoasă care-i apărea zilnic în cale, atunci când pleca la o anumită oră, de la școală. Se hotărește, ca a doua zi să o urmărească pentru a afla cine este și să o contacteze în timpul cel mai apropiat. Deodată își aduce aminte că are de pus la Poștă, o felicitare către unchiul său, căci se apropia onomastica acestuia.
Apoi intră în magazinul Universal pentru a face cumpărături. Se gândește apoi să treacă pe la bibliotecă ca să-și o nouă serie de cărți, pentru avea ce citi, să se delecteze, seara înainte de culcare. Apoi să nu uite să treacă să achite facturile de la utilităţi, chiar dacă urmă să stea mai multe ore la cozi interminabile! Oftează … Când va ajunge acasă, trebuie să caute în dicţionar nişte cuvinte pe care nu le-a înţeles la şcoală.

Cârlionț sare din pat la sunetul melodiei de pe telefonul mobil. Se enervează și decide să chiulească de la prima oră. Se întoarce pe cealaltă parte, moment în care, primește un mesaj. Își ia telefonul și intră pe mail, văzând că prietenul său îi propune ceva ce aștepta de mult…
Se ridică din pat, pregătindu-se de plecare. Se uită la ceas și constată că este cam târziu. Se uită pe fereastră şi vede lumea grăbită…Intră pe internet și-și face o comanda la taxi. Apoi face o plată prin internet banking, precum și o comandă printr-un magazin online și repede, fuga jos că a venit taxiul.
Ajuns la destinație, așteaptă apariția prietenului. Între timp, în fața lui, trece o fată frumoasă. O aude vorbind cu prietena ei, ascultând pronunțarea numelui acesteia. Când aceasta se produce, Cârlionț intră pe o rețea de socializare și caută persoana după nume. O găsește, îi cere prietenia virtuală, ca apoi să ajungă și la un altfel de prietenie…
Pe ecran îi apare o informație, că este ziua unchiului, motiv pentru care îi trimite o felicitare virtuală.
Ce ușor este cu internetul. Repede face și o comandă online de niște pizza, deoarece, se pare că frumoasa fata vrea mult mai mult de la el, răspunzându-i deja la mesaj…O să o invite la el, se vor uita la un film pe internet și apoi cine știe ce va fi…! Cu o seară înainte descărcase mai multe filme, printre care erau și cele necesare la şcoală, la literatura română. Ce bine că există internetul, nu trebuie să stea mereu cu nasul în cărți… Cu o zi în urmă, căutase nişte cuvinte necunoscute, pe internet, aflând apoi ce înseamnă acestea.
Singura problemă ivită a fost spațiul de pe hard-disk care se cam umpluse, dar a găsit soluția şi pentru acest inconvenient, doar există magazin online de hdd .

Păpădie se ridică din pat, pornind laptop-ul care era doar în hibernare. Adormise cu el pornit, pe o rețea de socializare.
Intră pe site și începe cursul de pregătire, de la distanță. I se face foame și repede face o comanda pe internet. Intră pe rețelele de socializare și vede o figură nouă, o fată frumoasă. Îi trimite mesaje, după care se întoarce, alene, la …curs. Se uită pe fereastră, căutând cu privirea, trecătorii…care lipsesc cu desăvârșire.
Între timp, pe internet, se trimit, automat, felicitări virtuale pentru sărbătoriți.
Păpădie, mai dă un clic, urmărind mai multe emisiuni video care-i plăceau. Între timp, cineva sună la ușă:
– Au venit cumpărăturile mele online! – exclamă fericit Păpădie . Sper că au venit și mult doritele routere wireless .

Untitled

Trecut, prezent, viitor….Fiecare la rândul său a fost trecut, prezent…viitor.
În orice moment, trecutul poate deveni viitor, prezentul trecut iar viitorul un prezent dorit sau nedorit! Totul depinde de noi, de felul în care ne organizăm și vrem să trăim! Aceste trei timpuri sunt ca niște cărți de joc, pe care le extragi și vezi dacă ai rămas… Păcălici!
Fără internet, azi am fi pierduţi în spaţiu…

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.


Farmecul unei femei…

02/11/2014

Viaţa de multe ori ne oferă surprize, plăcute sau nu, de-a lungul existenţei noastre. De curând, am revenit în cadrul unei firme unde mi-am întâlnit, fosti colegi de la un alt loc de muncă. Orice revedere este una plăcută, iar amintirile din trecut revin în memorie.

Trecerea anilor, lasă amprente asupra tuturor, atât în plan fizic, cât şi în cel psihic.
În timp, oamenii devin mai buni, mai egoişti, mai „fuduli”, mai îmbătrâniţi. Dacă la partea psihică a omului, se poate lucra şi rezultatele ţin doar de acel „eu” al fiecăruia, pe planul fizic, natura trebuie să vină în sprijinul nostru.

Fără intenţie, am auzit o discuţie între două doamne, care , de când le ştiam, erau mereu disperate să fie la modă, elegante, „strălucitoare” şi frumoase. Natura le-a înzestrat cu tot ceea ce au vrut, dar timpul le-a „atacat” nemilos.
Una dintre ele, îi recomanda celeilalte, utilizarea unor produse Farmec , adică mai exact , produse dermatocosmetice. Cealaltă era ezitantă dar dispusă să facă orice pentru a se menţine în top!

Acestă discuţie rămânea uitată undeva în memorie, dacă nu se întâmpla că peste trei zile fiind la o petrecere, de botez , să asist la o discuţie similară.
Naşa de botez tocmai se „împrospătase” discutând cu o prietenă la ieşirea din restaurant. În discuţia lor, apare şi mama copilului botezat. Printre discuţiile legate de sarcină, familie, era inevitabil să nu se discute şi despre frumuseţe.
– Cum, nu ştii de Gerovital H3 Derma + ? Imposibil – se lamentă naşa.
– Este ceva legat de dr. Ana Aslan?
– Da. Categoric ai aflat că cosmeticele de la Gerovital sunt prima gamă anti-age din lume!
– Încă nu am nevoie de ele – spune fericită mămica
– O să vezi cum trece timpul. Zboară. Odată şi odată tot ai nevoie de Gerovital Doctor în Frumusețe . Chiar ţi-am luat câteva produse de la ei, cadou.
– Multumesc. Am văzut. O să le studiez pe îndelete diseară!
– Aceste produse sunt creată în colaborare cu specialiști din domeniul sănătății, vezi că ele diferă mult, în funcţie de nevoi și sensibilități ale pielii și părului
– Da, ştiu. Procesele vieţii sunt ireversibile, din păcate.
– Dacă ai grijă de piele din timp, va fi mai uşor cu anii care or să vină peste noi.
– Categoric. Eu am un început de acnee.
– A…am observat. Ţi-am adus un produs care te ajută.
– Mereu ai fost o femeie care să iasă în evidenţă!
– O viaţă fără riduri, demonstrează o viaţă sănătoasă!
– Eu am folosit un fluid de curăţare şi demachiere de la Farmec şi mi-a fost de folos…. – intervine în discuţie a treia femeie.

Cele trei doamne au părăsit locaţia unde au purtat discuţia de mai sus, iar eu mi-am dat seama că pentru femei, frumuseţea nu este doar un moft, este o necesitate

sampon

Fiecare persoană vrea să se simtă bine, în propria piele. Faptul că te simţi bine, te face mai puternic, iar totul pare mai uşor de realizat în viaţă!

Psihicul omului depinde mult de starea lui fizică! Dacă nu eşti mulţumit de tine, nu eşti sigur pe tine, mereu vei ezita în tot ceea ce faci!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.