Spre servici

27/02/2015

O dimineaţă plăcută, un soare binefăcător, mă întâmpină cu voioşie. Pentru a ajunge în condiţii de relaxare la servici, o pornesc agale pe jos.

Ciripitul păsărilor este întrerupt brutal de gălăgia unor adolescenţi care mergeau spre şcoală. Un telefon se face auzit. Toţi cei trei tineri îşi verifică mobilele. Unul dintre ei, răspunde şi după câteva momente de ascultare, vorbeşte iritat:

–          Auzi…lasă-mă..sună-mă când nu mai eşti aşa isterică.

Ceilalţi doi colegi, discutau despre o reprezentantă a sexului frumos care nu le dădea pace prin mirifica ei existenţă.

După câţiva paşi descopăr doi copii de opt-nouă ani. Unul dintre ei arată un telefon celuilalt:

–          Telefonul ăsta mi l-a luat tata din ultima delegaţie.

–          Ce fain…

–          Da. Celălalt era vechi…

–          Cât avea?

–          Vreo opt…luni…

Cei doi se îndepărtează lăsând în urma lor, o femeie mai în vârstă cu gura căscată, după ce ascultase discuţia lor. Sper să nu-i intre vreo zburătoare…

Apropiindu-mă de locul de muncă, trec grăbit prin faţa unei grădiniţe. O mamă elegantă, grijulie strigă la fetiţa ei:

–          Sună-mă să-mi zici….

Arunc o privire grăbită spre mamă şi apoi spre copil. Văd că nu este o glumă, existenţă un telefon chiar şi pentru o preşcolară, care pare mai mică decât obiectul care-i face legătura cu … mama ei.

Deci, lumea evoluează şi se adaptează la noua tehnologie.

În curând o să vedem lumea cu tableta pe stradă, copii la volanul unei maşini luxoase….vreun extraterestru care vine să de-a mâna cu noi….

Uităm să creştem aşa cum ne cere vârsta, pentru că vrem să “gustăm” din plăcerile vieţii din fragedă pruncie…
Aceste lucruri însă ne vor dăuna în timp, fiind nesesizabile acum!

Imagine0179

Anunțuri

Aventurile unui bolnavior…

18/02/2015

Acum câteva zile mă simţeam rău, groaznic…avea loc un război în capul meu. Gâtul mă ustura, nasul se încăpăţâna să rămână înfundat, tusea mă însoţea iar orice zgomot cât de mic îmi provoca atacuri asupra capului. Frisoanele îmi ţineau companie. După o zi de suferinţă, în care nu-mi mai simţeam deloc zona de la gât în sus, totul fiind ameţitor, m-am decis să merg la doctor.
Faptul că în urmă cu o seară, mergând să beau apă, am ameţit şi am luat contact cu gresia a fost un factor determinant. În urma acestui impact, simţeam şi un cucui care-mi apăruse în cap dar era nesemnificativ faţa de celelalte dureri şi probleme.
După ce mă îmbrac corespunzător frigului de afară, pornesc spre destinaţia finală. Atâtea haine aveam pe mine, că simţeam că mă rostogolesc, lucru care s-a şi întâmplat la un moment dat, căzând şi lovindu-mă în cot!
Mă ridic, sub privirile unei bătrâne care cânta şi ţipa la câini, pe balconul blocului unde a avut loc evenimentul şi cu capul pe umeri, deşi nu-l simţeam, ajung în staţia de autobuz. Cu greu, îmi vine şi mie autobuzul, urc, scrâşnind la fiecare deschidere zgomotoasă a uşilor, în staţii. Maşina se deplasează încet dar ameţeala şi aşa mă cuprinde. Mă uit la figurile împietrite ale celor din jur. Ei par mai bolnavi ca mine…Sper să nu meargă la acelaşi doctor, să fie coadă….noroc că m-am programat!
În sfârşit ajung în staţia unde trebuie şi cobor repede. O pornesc spre blocul unde era cabinetul medical. Nu mai fusesem pe acolo de vreo zece ani…La intrare este o asistentă bătrână. O privesc, mă priveşte şi mă gândesc că a îmbătrânit în cei 10 ani de când nu mai fusesem pe acolo, cât alţii în 40 de ani. După un timp, percep, înţeleg….că medicul meu se mutase în altă locaţie, de vreo opt ani…
Oftez şi o pornesc din nou la drum. Urc în alt autobuz. Aceleaşi scrăşnituri, la închiderea uşilor, aceeaşi ameţeală, deşi viteza era mult mai mare…Dar ajung cu bine. Cobor şi mă deplasez spre cabinet. Oricum întârziasem. Ajuns acolo, un bătrânel intră repede înaintea mea pentru a nu fi el ultimul. După câteva ore în care am privit ca un muribund, pereţii crăpaţi, becul care pâlpâia şi chipurile înfrigurate ale celor din jur, reusesc să intru şi eu la doctor. Asta după ce el ieşise, privise în sala unde mai rămăsesem doar eu, întrebându-mă dacă la el am venit! Mă plâng de probleme, dar nu-i spun şi faptul că mă doare-n cot!
Primind reţetele, mă duc spre farmacia din apropiere. Farmacista îmi pregăteşte medicamentele şi-mi cere cardul. Îl ofer, deşi nu mai ştiam nici pinul, de durere. Apoi aflu că se referă la cardul de …farmacie. Îi fac semn discret farmacistei şi scot teancul de carduri, de la diversele farmacii pe care le aveam. Cum mergeam o dată la o farmacie să iau cuiva un medicament, cum imediat mi se făcea câte un card. Cred că am mai multe carduri decât bani pe cardul de credit…sau debit. Iau plasa de medicament şi merg acasă.
Cu greu ajung acasă şi încep să iau medicamente ca să se termină războiul din cap. Luptele însă continuă şi tot iau…încă una…încă una…parcă le-aş lua pe toate ca să scap de programarea lor şi de stiva îmi face cu ochiul!
După câteva zile sunt ca şi nou. Adică nu mai am, decât o umflătură pe obraz. Îmi aduc aminte că doctorul îmi spusese să merg şi pe la dentist. Aşa că dacă tot sunt în relaţii bune cu doctorii, o pornesc şi spre această destinaţie. Îmi aduc aminte de nişte dureri, mai de mult, ceva ca un fierăstrău….dar dacă stăteam în curent, de aer, nu electric, îmi trecea…
Povestea se repeta?

Pe drum 5


Călătorie cu autobuzul

14/02/2015

După câteva zile obositoare, Vineri s-a gândit să-mi facă şi mie o vizită.

Fericit, m-am gândit şi eu să merg la rândul meu, într-o vizită, cu ocazia aniversării unui prieten.

Pentru început, normal trebuie să te hotărăşti să pleci… Cu greu, m-am hotărât, conştient, că a doua zi, totuşi era o zi liberă!

Pornind voiniceşte , ajung în staţia din zonă, pentru a lua un mijloc de transport în comun, spre destinaţia…finală.

Fiind pe înserat, normal, am ajuns în staţie, după ce autobuzul please. Privind orarul, descopăr că am de stat câteva minute bune…zeci…

Timpul trece, autobuzul vine. Reuşesc să-mi găsesc un loc retras, în spate fiind destul de “gol” autobuzul.

După o staţie de mers, descopăr vuietul din jurul meu. Un bărbat, ce stătea pe o banchetă mai în faţă, mormăia câte ceva în fiecare staţie, apoi sughiţa. Privindu-l am constatat că era doar uşor ameţit… probabil de la aer!

În faţa mea apare o figură împietrită cu mâna întinsă. Era un tânăr nebărbierit, care avea o pungă ciudată în mână. Se oprea pe la toţi, fără a spune ceva. La un moment dat se leagă de o fată, iar prietenul acestuia ripostează. Între timp, zboară nişte bidoane pe culoar, iar tânărul cu punga sare din autobus la prima oprire…

Brusc şoferul pună o frână, lucru care începe să devină o obişnuinţă în timp, deoarece două “frumuseţi” tocmai traversaseră, pe trecerea de pietoni, însă pe culoarea roşie…

Dacă tot am avansat cu această frână, mă aşez în spatele bărbatului ameţit.

O nouă staţie, unii urcă, un câine şi un bărbat coboară…

Cele care urcă , sunt reprezentante ale sexului frumos, motiv pentru care , cuget şi descopăr că sunt mai multe fete în autobuz decât bărbaţi…Deci bărbaţii se odihnesc, iar femeile petrec…

Ameţitul privind siluetele celor care urcaseră spune uneori “bună”. Îmi dau seama că nu este un salut, doar o constatare. Fetele îl privesc pe acesta, unele se uită cu priviri ucigătoare, altele zâmbesc, după care se aranjează pentru a fi mai cochete.

În faţa noastră, urcă o blondă cu un câţel căruia începe să-i spună poveşti…

O nouă staţie, o bătrână urcă alene, brusc blonda îşi dă seama că trebuie să coboare cu câinele, repezindu-se la uşă. Culmea, uşa se închide brusc la vederea ei. Apoi se deschide, iar frumoasa blondă scoate nişte adjective, adresabile unor fiinţe necuvântătoare, care categoric, au patru picioare…

În fine, trebuie să cobor, gândindu-mă, ce ciudată este lumea…

Este interesant, merită urmărit comportamentul omului.

Cobor. După mine, intuiesc că a urcat o femeie, deoarece, aud o vorbă…”bună”…

34 Si ea la plimbare

 


o zi STUPidă

02/01/2015

După ce-mi servesc cafeaua descopăr că este timpul să pornesc la drum . Am mai multe treburi de rezolvat.

O pornesc agale spre staţia de autobuz. Mă îndrept spre casa de bilete:

– Bună ziua, un bilet vă rog – spun vânzătoarei întinzând banii.

Aceasta nu numai că nu-mi răspunde dar îmi şi aruncă p privire acră. Mă gândesc că o fi mâncat o lămâie în loc de portocală dimineaţa…. Îmi aruncă restul ca şi cum vroia să-mi spună că nu trebuia să o deranjez.

În fine, plec spre staţie. Brusc, îmi aduc aminte că am uitat ceva acasă şi o pornesc înapoi.

Ajungând acasă, remediez problema, adică îmi iau documentul uitat şi cobor. Mă uit la ceas şi constat că risc să întârzii, mai ales că observ cum autobuzul tocmai pleca din staţie.

Sun la un taxi. Cu greu se aude o voce înfundată în telefon:

–          M …taxi.

–          Bună ziua, aş dori un taxi la adresa…

După ce termin de înşiruit datele legate de adresă, se lasă linişte. Încerc să aflu dacă este vreo problemă cu reţeaua. După câteva minute aud, înainte de a mi se închide telefonul:

–          432 în 2 minute…

Fericit că totul este în regulă, aştept maşina. Probabil vorbisem cu un robot de la dispecerat. Taxiul apare şi eu urc în spate.

–          Bună ziua, la… – detaliez adresa unde să mă ducă.

Şoferul nu-mi spune nimic, gândindu-mă că o fi mut… Ajuns la destinaţie, îi întind bancnota. O ia şi-mi oferă restul fără vreun cuvânt. Salutul meu de la coborâre, rămâne fără răspuns. Probabil era supărat că fusese o cursă mai scurtă.

Intru în clădirea unei firme pentru a-mi achita utilităţile. Coada este formată din două persoane. Ursuzi, ei pleacă ducând cu ei , of-urile din viaţă. Ajung la caserie:

–          Bună ziua – apoi întind factura.

Femeia de la caserie ia factură şi o operează în calculator. Îmi ia şi banii, oftând că trebuie să-mi de-a rest.

Plec. Constat că nimeni nu salută pe nimeni. Oare de ce? Sunt prea urât? Nu sunt demn de acest efort? Păarcă ar fi nişte albine, roboţi…

Cu aceste gânduri, intru în sediul unei bănci:

–          Bună ziua – mă salută o blondă de la caserie.

–          Bună ziua – salută şi o colega a acesteia.

Brusc mă trezesc ca şi cum aş fi căzut…poate în altă lume. Eu m-am obişnuit să nu fiu salutat, iar la rândul meu să fac la fel, până cineva mi-a atras atenţia.

De multe ori, ne luăm după obiceiurile negative, uitând să fim pozitivi…

Pisica se uita din pom


Totul ţine de frumuseţe …

23/08/2014

Uneori timpul trece mult prea repede, alterori se târâie alene…. Privesc cadranul ceasului şi descopăr că mai am destul timp până la întâlnirea programată cu fostul meu coleg de bancă din liceu. Sunt mai multe opţiuni pentru timpul rămas până la întâlnirea stabilită: o cafea, o plimbare, o conversaţie telefonică…
Cafeaua parcă nu mă atrage, fiind prea cald. Ar merge o bere rece dar nu este momentul. Plimbarea…hm..este prea cald. O conversaţie telefonică…nu prea…radiaţie, căldură…
Decid să mă opresc lângă locul de întâlnire şi pur şi simplu să urmăresc „pulsul străzii” , mai ales că este o oră de vârf, iar staţia unde mă opresc este la umbră.
În spatele meu, se aude o voce care se vrea auzită Această voce discuta cu cineva, la telefon. Discuta… este poate prea mult spus, deoarece vorbea mult, fără pauze, semn că interlocutorul poate lăsase telefonul deoparte , făcând şi alte treburi …. mai aprobând din când în când cele spuse de ea ( în momentul când mai asculta la telefon).
Fata se plângea că un anume băiat, P, se ţine după ea. Apoi remarcă faptul că la petrecerea din săptămâna ce tocmai se încheiase, a mai primit avansuri de la alţi doi băieţi. Se lamenta… spunea că doreşte să păstreze relaţia pe care o are cu un anume M, dar poate va accepta provocările lui D. Apoi nu a uită să zică despre X, că este băiat bun , harnic, dar … numai atât.
După felul în care vorbea , aveai impresia că numai prin simpla ei apariţie, băieţii leşinau unul lângă altul, iar ea calcă tot timpul pe…moale. Fata, avea în jur de 18 ani, perioadă în care aproape toate se cred centrul Universului…. Avea o ţinută lejeră şi părul zburlit.
În dreapta mea, se opreşte un băiat care se uită de zor în toate direcţiile. Mă gândesc că studiază sensul vântului pentru că i „ridicase” părul în cap, ca un tufiş proaspăt aranjat…
Brusc sunt întrerupt de un bătrân, care se opreşte în faţa unei fete şi-şi face cruce. Mai face un pas, se întoarce şi iar îşi face cruce. Încerc să aflu ce s-a întâmplat, văzând şi zâmbetul fetei în acelaşi timp. Nimic nu este anormal. Fata avea o bluză mai decoltată… nişte pantaloni scurţi mulaţi şi asculta muzică la căştile de la telefon în timp ce fuma liniştită. Ea se încadra în rândul fetelor sexy. Categoric, căci şi băiatul cu „tufişul” în cap, se uita la ea, deşi mai erau multe altele la fel, în „peisaj”.
Fata sexy…este fata mereu cochetă. Ea este mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată când cutreieră prin oraş. Fata sexy , o vezi peste tot, pe stradă, la magazine, în autobuze…
Decolteul perfect scoate în evidenţă formele, mişcările ei, aplecarea în poziţia şi momentul potrivit, pun totul în evidenţă, atragând privirile celor din jur.Fusta sexy, scurtă şi cu crăpătură, pune în evidenţă alte forme ale ei, de invidiat, de alte femei şi de admirat de bărbaţi.Fata sexy vrea tot timpul să fie admirată. Pentru a atrage atenţia, mai aranjează coafura, trage de fustă, ridică decolteul…Îi place să fie privită de oameni, făcând orice pentru a atrage priviri admirative ! Ele nu se uită în oglinda magică a mamei prinţesei Albă-ca-Zăpada pentru a vedea propria lor frumuseţe, aceasta fiind certificată prin numărul privirilor atrase.
Mersul ei este adaptat situaţiilor, când o privire a ei în geamul magazinului remarcă o persoană care o priveşte, brusc încetineşte pasul ….pentru a fi admirată în toată splendoarea ei…. Este mereu îmbrăcată cu gust, sobră, în majoritatea timpului poartă culoarea neagră….coafura este ireproşabilă…Fata sexy, în timp, devine femeia sexy, ce se vrea admirată în continuare.
O dovadă a gândirii mele corecte, era o doamnă ce stătea puţin mai în faţă, care întorcea capetele unor trecături. Purta o rochie superbă care se combina perfect cu părul lung, roşcat, ondulat.
În punga ei, remarc o reclamă pentru ondulatoare , dovadă clară a intenţiilor ei de a fi mereu în pas cu moda, să fie mereu în top.
În urmă cu ceva timp, căutasem un uscător de păr, atât de necesar pentru o vacanţă la mare. Găsisem mai multe opţiuni, unele chiar la promoţie: uscător cu ondulator, oferta cu plata unui obiect, după care eşti recompensat, gratuit, cu celălalt. Urma să mai cumpăr ceva de la aceeaşi firmă, online, depăşind suma de 300 de lei, având transportul gratuit. Este mereu o problemă transportul, durata de livrare… Bine că se pot returna în termen de zece zile dacă nu corespunde cerinţelor, deşi are garanţie extinsă de până la trei ani.
Gata! Partenerul de întâlnire s-a încadrat în termenul stabilit al întâlnirii, coborând din mijlocul de transport aglomerat, lovindu-se uşor, de o fată frumoasă, ale cărei bucle ondulate se mişcă în bătaia vântului. Bărbatul îşi aşează frizura, privind în urma fetei şi văzându-mă, se ruşinează uşor… O fată îl priveşte suspinând.
– Salut. Nu am întârziat mult, soţia mea îmi pierduse uscătorul de păr şi am aşteptat să mi se usuce natural…Trebuie să fac o achiziţie electrocasnică…
Zâmbesc, uneori gândurile …se citesc.

oferta-uscator-2000-watt-cu-ondulator-16mm-cadou-tpbro


Toţi avem nevoie de aer…!

15/08/2014

Căldura este tot mai sufocantă. Vara a devenit un adevărat chin pentru cei care au treburi de rezolvat, de umblat prin „mijlocul naturii”.
Aşa şi eu, alene o pornesc spre staţia de autobuz, care culmea….este pustie! Încep să am dubii legate de ziua în care mă aflu. Până să mă dumiresc, mă îndrept spre copacii din jur, pentru a mă adăposti de soarele arzător. Nu apuc să fac doi paşi deoarece descopăr că nu am nici măcar o sansă, să mă ascund sub crengile vreunui copac. De ce? Simplu, era plin de oameni , acestia fiind invidiaţi şi de căţei, care căutau şi ei sărmanii, un loc unde să-şi facă micile nevoi…
Oftez şi pornesc înapoi spre staţia de autobuz. Spre bucuria mea, în depărtare, se vede un autobuz, care se deplasa încet, copleşit şi el de căldură. Bucuros, mă grăbesc să urc în acesta
Autobuzul este aproape gol. Îmi găsesc un loc, în spate, ferit de razele soarelui.
Descopăr cu surprindere că oamenii au început să dispară, deşi nu a venit apocalipsa… Pe străzi pustiu, în mijlocul de transport…aproape pustiu….
La următoarea staţie, urcă un tânăr şi un pensionar. Mă mai liniştesc, fiind conştient că mai există fiinţe pe acest Pământ!
Tânărul se repede spre bancheta de lângă intrare, ocupă loc şi deschide geamul. Pensionarul se aşează pe o banchetă în faţa acestuia. Apoi, se ridică şi începe să numere, spunând:
– Şapte geamuri deschise, nu vă ajung! – apoi închide geamul deschis de tânăr.
Încep să număr şi eu , constatând că are dreptate, referitor la numărul de geamuri deschise….
Tânărul şi o altă pereche, aflată puţin mai departe, aruncă priviri piezise spre acel intrus. Autobuzul ajunge între timp în următoarea staţie. Acolo urcă trei domnişoare, care probabil au terminat banii înainte să-şi finalizeze achiziţionarea garderobei…
Două dintre domnişoare, ocupă loc, pe partea dreaptă a culoarului, lângă bietul pensionar. Acesta se mută pe scaunul de lângă fereastră, pentru a face loc şi celei de a treia domnişoare. Aceasta ia loc şi începe să poveştească cu prietenele. Domnişoara descoperă că este prea cald, deschizând fereastra pe care pensionarul o închisese în urmă cu două staţii. Aşteptam o replică a partenerului de banchetă a acesteia, dar acesta tace mâlc. Este clar, l-au prins căldurile şi pe el!
Eh, ce fac unele domnişoare…sunt tocmai bune pentru a face reclame la aparate de climatizare! Bietul pensionar era gata să ceară oferta aer conditionat , numai să fie pe placul frumoaselor domnişoare.
Între timp, trebuie să cobor, trecând pe lângă aceştia. Aud pe bătrânel, bolborosind:
Climatico …..
Este clar, omul are nevoie de aer! Categoric, acesta recomanda magazinul de mai sus, pe bună dreptate, frumoaselor domnişoare, aşa cum şi mie , mi l-a recomandat un prieten.
Când ai condiţii ideale în casă, nu prea ai chef să umbli pe străzi, aiurea, când căldura devine sufocantă. După ce vezi oferta sigur ai achiziţionat un sistem de aer condiţionat!
Imagine0359


De la servici

17/05/2014

Ca orice om normal, care până la urmă pleacă spre casă, mă pregătesc şi eu de acest episod al zilei.

Bucuros, un coleg mă aduce cu maşina şi sunt fericit că am ajuns un pic mai repede. Urc repede în casă şi îmi pun lucrurile în ordine, căci apare ceva drag, WEEK-end-UL.

Când îmi caut telefonul, descoper cu surprindere că nu-l am la mine. Îmi iau mobilul personal şi apelez telefonul de la servici, căci poate e rătăcit prin alt buzunar. Aud cum sună …. dar nu la mine acasă.

Supărat o pornesc înapoi spre servici. Aveam nevoie de telefon!

Ajuns la servici, sunt întâmpinat prin curte de un câine negru fioros care-şi conducea haita. Latră la mine şi se apropie cu ceata, încet. Unul singur , este mai cercetaş şi vine chiar la mine. Încep să le vorbesc de una alta şi mă lasă în pace.

Câinii sunt ca oamenii. Unul impozant îi conduce iar alţii atacă sub ordinele acestuia… Da. Ajung în birou şi sun din nou, găsindu-mi telefonul. Îl iau , uşurat şi o pornesc din nou spre ieşire. Încui din nou uşa de la firmă şi apoi pornesc urmat de un câine, spre poartă. Brusc îmi dau seama că mi-am uitat telefonul personal , pe masă şi o pornesc înapoi.

După câteva minute reuşesc să plec, cu ambele telefoane, în sfârşit, spre casă. Întunericul se lasă în jur şi câinii latră de zor. Nu- mi este frică de câini dar..

Apar paznicii cu câinii lor, iar haitele din zonă îşi apără teritoriile. Brusc mă trezesc în mijlocul lor. Fiecare latră la fiecare. Un pui de căţel face zgomot şi este nervos pentru că nu poate încă, lătra.

Până la urmă apare liniştea, fiecare plecând în treaba lui.

Eu reuşesc să ajung pe străzile liniştite din oraş. În jurul blocului aud iar lătrat de câine. Mă uit în jur şi descopăr mai mulţi câini prin zonă. Fiecare era scos la aer, de stăpâni: fată care vorbeşte la telefon precipitată, un bărbat complet roşu la faţă ce tot sughiţa, o femeie grasă care era trasă de căţel ce tot alergă după altul….

Brusc îmi dau seama că în curând vor fi mai mulţi câini decât oameni…De aceea unii oameni fac tot posibilul să fie ca nişte câini!

DSCN6025