Un sufleţel oarecare….

04/05/2019

E noapte. Stau si gândesc…. Am sufletul trist. De ce oare ?

Privesc în urmă…m-am născut în urmă cu câţiva ani. Aveam un suflet bun ca toţi nou-născuţii….Plângeam de bucuria venirii pe lume. Sufletul plângea ştiind ca începe o luptă….

În copilărie aveam suflet bun, ajutam oamenii în general , bătrânii în special  şi eram lăudat…. am evoluat în vârstă, apoi am simţit ura oamenilor din jur şi încet sufletul s-a întunecat… am început să caut satisfacţiile materiale, luam parte la comploturi , ura, poate şi invidia  îşi făceau simţite prezenţa.

Munceam zi şi noapte, banii veneau … cheltuiam… deci în viaţă , progresam, uitand de distracţii şi încet sufletul din mine plângea….  Mi-am dat seama că nu am făcut nimic pentru el.  Nu i-am acordat atenţie, l-am înveninat…..

Aşa poate fi povestea oricăruia dintre noi într-o lume agitată şi ostilă.

Noi ne naştem cu suflet bun. Sufletul evoluează în timp. Munca  este necesară şi benefică, dar  trebuie să-i  facem şi sufletului o bucurie.  Indiferent cît trebuie să muncim, să ne zbatem să-i acordăm un timp şi sufletului.

Să facem ceva ce ne place, pentru sufleţelul nostru.  Să ne acordăm şi nouă câteva clipe pe zi, pentru sufleţelul nostru.  Să ne bucurăm sufletul şi pe noi înşine.


Ce se vede în depărtare

18/08/2018

Un copil priveste departe,  in zare si-si intreaba mama:

  • Ce este acolo departe?
  • Orizontul.
  • Credeam că este…. viața


Copilăria între trecut și prezent

23/06/2018

Fiecare generația de copii are un alt curs existențial datorită evoluției vieții în general și a tehnologiei care evoluează, în special.

Când eram mici, noi ne jucam pe afară, fotbal, șotron, „v-ați ascunselea” și trăiam în natură. Generația de azi, se plimbă prin natură jucându-se pe tablet sau telefon, ori stau în casă pe calculator.

Joaca de-a „omul mare” era la ordinea zilei, noi pregătindu-ne pentru ceea ce vom face în viitor. Astăzi, prin facilitățile pe care le au, copiii sunt deja oameni mari!

În trecut, am fost copil avut acces la puține jucării, fiind o mare „reușită” dacă găseam niște palete sau mașinuțe chinezești, pe care le primeam după ce părinții stăteau la cozi interminabile. Aveam un joc de fotbal cu nasturi pe o  planșetă și era un motiv de distracție uzual, alături de celebrele jocuri cu pioni: „nu te supăra frate”, „sus-jos”. Ajungând la școală, am reușit cu ajutorul părinților să ne facem pe o placă de textolit, cu găuri în care înfigeam suruburi, un teren de fotbal în care o bilă era „unealta” cea mai de preț. În prezent, un copil are acces la o multitudine de jocuri pe internet, campionate online de fotbal, curse de mașini….

Ne uitam câte zece minute pe zi la televizorul alb-negru, căci atât aveam programul de desene animate. Degeaba ne cumpăram, după ani de așteptare, un televizor color căci programele erau tot alb-negru sau în cel mai bun caz: parțial color. Astăzi, fiecare copil își poate alege postul preferat cu desene animate, unde calitatea imaginilor sunt mai mult decât perfecte, color.

Uneori puteam merge la teatrul de păpuși sau la spectacolo pentru copii dar toate în limita bugetului și al existenței acestui divertisment pe piața locală. Nu aveam festivități și nu ne celebram zilele de naștere, sau pe cele ale copilului în mod deosebit.

Cum este mai bine? Nu contează, fiecare generație își trăiește propria existență, cu bucuruii, nu necazuri și cu vise care pot deveni realitate sau nu, în funcție de EU-ul fiecăruia.


Spre servici

27/02/2015

O dimineaţă plăcută, un soare binefăcător, mă întâmpină cu voioşie. Pentru a ajunge în condiţii de relaxare la servici, o pornesc agale pe jos.

Ciripitul păsărilor este întrerupt brutal de gălăgia unor adolescenţi care mergeau spre şcoală. Un telefon se face auzit. Toţi cei trei tineri îşi verifică mobilele. Unul dintre ei, răspunde şi după câteva momente de ascultare, vorbeşte iritat:

–          Auzi…lasă-mă..sună-mă când nu mai eşti aşa isterică.

Ceilalţi doi colegi, discutau despre o reprezentantă a sexului frumos care nu le dădea pace prin mirifica ei existenţă.

După câţiva paşi descopăr doi copii de opt-nouă ani. Unul dintre ei arată un telefon celuilalt:

–          Telefonul ăsta mi l-a luat tata din ultima delegaţie.

–          Ce fain…

–          Da. Celălalt era vechi…

–          Cât avea?

–          Vreo opt…luni…

Cei doi se îndepărtează lăsând în urma lor, o femeie mai în vârstă cu gura căscată, după ce ascultase discuţia lor. Sper să nu-i intre vreo zburătoare…

Apropiindu-mă de locul de muncă, trec grăbit prin faţa unei grădiniţe. O mamă elegantă, grijulie strigă la fetiţa ei:

–          Sună-mă să-mi zici….

Arunc o privire grăbită spre mamă şi apoi spre copil. Văd că nu este o glumă, existenţă un telefon chiar şi pentru o preşcolară, care pare mai mică decât obiectul care-i face legătura cu … mama ei.

Deci, lumea evoluează şi se adaptează la noua tehnologie.

În curând o să vedem lumea cu tableta pe stradă, copii la volanul unei maşini luxoase….vreun extraterestru care vine să de-a mâna cu noi….

Uităm să creştem aşa cum ne cere vârsta, pentru că vrem să “gustăm” din plăcerile vieţii din fragedă pruncie…
Aceste lucruri însă ne vor dăuna în timp, fiind nesesizabile acum!

Imagine0179


Totul pentru copii

26/11/2014

Copilul este în general o ființă privilegiată. Pentru acesta, părinții sunt gata să facă orice efort material şi nu numai, pentru a-i asigura cele necesare existenței.

Un copil, este o ființă care odată cu trecerea timpului, devine cartea de vizită a propriilor părinți. Așa cum îți crești copilul, așa îl ai! Acesta va învăța și va face și el, în viitor, când va fi părinte, ceea ce a văzut la părinți.

Confortul celui mai mic membru al familiei este important, vital pentru sănătatea acestuia.
Primul pas pentru realizarea acestuia, este acel simplu pătuț pentru bebe. La fel, copilul trebuie să se relaxeze într-un cărucior în timpul atât de necesar, plimbărilor în aer liber.

Micuţul trebuie să fie relaxat, distras de la plictiseală, de la plâns….iar părinții și cei din jurul acestuia, ca să aibă puțin timp și pentru ei, ideal este un carusel muzical .
Acesta are un avantaj prin faptul că este multifunțional. În timp ce bebelușul se joacă cu jucăriile agăţate de carusel, muzica îl calmează și-i dezvoltă imaginația, creativitatea și coordonarea simțurilor vizuale ( ochi ) și tactile ( mână ), descoperind diferite forme, culori pe care în timp le va recunoaște.

Apoi micuțul descoperă că a crescut și vrea să plece , să se deplaseze în spaţiu, să facă primii pași în viață, deci trebuie căutate …. premergătoare .

Acest produs, ales cu atenție, pe lângă faptul că este primul însoțitor, sprijin al copilului, trebuie să fie în conformitate cu standardele de siguranță.
Un asemenea premergător, este modelul Chico, care, indiferent de culoare sau dimensiune, cu un design deosebit, confecționată din material textil, non-toxic, este protejat şi la antialunecare. Acesta poate fi detașat cu ușurință pentru ca copilul să se poată juca în continuare, fără a rămâne în premergător.
Șezutul se poate regla în trei poziții. Spătarul este înalt , confortabil și asigură un suport optim coloanei vertebrale și spatelui copilului. Are un buton de siguranță , care previne închiderea accidentală a premergătorului.
Şi un alt considerent de luat în seamă, este faptul că, copilul poate savura mâncarea în „linişte”, chiar dacă mai pică din ea pe husă. Această husă , din material textil, se poate spăla în mașina de spălat.

Deci există multe avantaje în achiziționarea acestor produse.


Teama de a scăpa de frică

15/03/2014

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUn tată se plimba prin centru oraşului de mână cu un copil. Liniştea din oraş, părea să îndemne la o stare de linişte, de melancolie. Băieţelul îşi  întrebă părintele:

          Tată, de ce este aşa întuneric pe stradă?

          Economie, fiule!

          De ce?

          Aşa ne cere conducerea.

          Este de bine?

          Depinde…Decide  nenea Ceauşescu!

          El hotărăşte de bine?

          Nu mereu…

          Şi de ce nu i se spune?

          Nu se poate. Securitatea îl apără…

          Câţi sunt la securitatea asta, mulţi?

          Vreo 5%.din populaţie.

          Şi restul? Îl vor pe nenea?

          Nu-l vor…

          Păi restul sunt mai mulţi…De ce nu-l dau jos?

Întrebarea nu are răspuns…

Anii trec….

Un tată se plimba prin centru oraşului de mână cu un copil. Liniştea din oraş, părea să îndemne la o stare calmă, de melancolie. Băieţelul îşi  întrebă părintele:

          Tată ce e cu linştea asta?

          Oamenii stau în casă…la odihnă.

          De ce?

          Oamenii lucrează până seara.

          Sunt plătiţi bine, nu?

          Tocmai că nu…

          De ce?

          Pentru că sunt bucuroşi că au un loc de muncă..acceptă multe.

          Chiar fără bani mulţi?

          Important este să ai unde lucra…

          De ce? Nu se pot împotrivi pentru viaţă mai bună?

Altă întrebare, fără răspuns.

În prima parte, copilul care nu a primit răspuns, devine părinte în a doua ipostază.

Care este concluzia?

La început ne era frică de comunism şi de sistemul acestuia, apoi ne era frică de a nu suferi anumite lipsuri, privilegii… Adică mereu ne era frică de ceva…

Oare de fapt nu ne este frică că poate dispare frica moştenită de generaţii?

Ce este frica? O anumită teamă de ceva…

Dar de ce anume?

Oare nu suntem obişnuiţi să ne fie teamă de ceva, sau de cineva?

Cei tineri se tem să meargă la servici, unii…de ce?

Oare ne este frică de teama care ar dispărea dacă am lua hotărâri decisive, pentru noi?

Se pare că la noi, frica se moşteneşte. Este o parte din trecut. Trebuie însă să scăpăm de acest trecut, nedemn….Să privim spre viitor, luptând cu prezentul! Doar împreună, uniţi, putem!


Bancuri….haioase

29/06/2012

Daca nu cunosti sotia…
Bătrânica: M-am hotărât să divorţăm!
Bătrânelul: După 40 de ani de căsătorie….De ce?
Bătrânica: În 40 de ani de căsătorie tu nu mi-ai cumpărat nimic.
Bătrânelul: Dar ce, am ştiut eu că ai ceva de vânzare?!

Poveste de adormit….
Orologiul bate scurt, pentru o oră târzie în noapte:
-Mămico , nu pot dormi! Spune-mi , te rog , o poveste!
-E trecut de 1 noaptea. Lasă că vine tăticul imediat şi când o să-l întreb pe unde a fost, o să ne spună el o poveste!

Cautand nevasta…
Doi tipi se ciocnesc din greşeală în super-market. Primul tip zice spre celălalt:
-Îmi cer mii de scuze ,mă uitam după nevastă-mea!
-Sincer, şi eu mă uitam după a mea. Cred că ne-am rătăcit.
-Dar cum arată soţia dvs.? Poate mergem să le căutăm împreună.
-Înaltă , picioare lungi, 90-60-90. Dar a dvs.?
-Nu mai contează. Hai să o căutăm pe a ta!

La ciuperci….
-Eu , ieri în pădure am strâns 3 coşuri cu ciuperci pentru mama soacră…
-Şi dacă sunt otrăvitoare?
-Cum adică, „dacă”?


Inocenti in viata!

02/12/2011

Un copil poartă o discuţie , poate prea filozofică, despre viaţă , cu tatăl său:
– Tată, eu vreau să cresc, să fiu mare !
– Când esti mic, vrei să creşti….
– Şi tu ai vrut ?
– Da. Vroiam să merg la şcoală.
– Apoi ?
– Să termin şcoala, să lucrez, să am bani.
– Da…să ai bani pentru jucării….Apoi ?
– Să am o familie….Copii…pe tine….
– Da şi eu vreau….Să am cu cine să mă joc….O să mă uit la desene şi o să mă joc tot timpul! O să cumpăr multe jucării!
– Aşa ziceam şi eu….
– Dar nu ai timp să fii …cu mine! Apoi ?
– Astepţi să te pensionezi…
– Apoi ?
– Astepţi să mori…..
– Adică…noi asteptăm toate, ca să murim ?!
Asta ar fi concluzia unui copil, inocent, care păseşte temător prin viaţa….

Oare câţi nu am fost, sau am gândit în măcar vreuna dintre cele două ipostaze, ale personajelor…. fie ele, reale, sau imaginare….

Multe vrem noi să facem, să avem, să evoluăm, dar important este ceea ce rămâne după noi !
Concluzia este ceea ce este la mintea unui copil….dar evoluând, ne dăm seama, că viaţa noastră, are anumite scopuri, idealuri…. Fiecare dintre noi, avem propriul nostru scop. Unii reuşim să-l îndeplinim, alţii, nu.
De multe ori, lăsăm timpul să rezolve problemele, descoperind că noi nu avem timpul necesar, pentru noi….pentru alţii….

Viaţa noastră, decurge ca un drum, pe munte, în care trebuie să alegem cărarea potrivită, pentru a continua drumul, să trecem de prăpăstii, şi să găsim cât mai tărziu, acel drum înfundat….de unde trebuie să ne întoarcem, pentru un nou drum, o nouă viaţă….

Pe drumul nostru, suntem singuri, prietenii sunt alături de noi, dar deciziile finale, ne aparţin ! Suntem inocenţi, în viaţă !

Lăsând de la noi, lăsăm din viaţă, dar poate descoperim căi nevăzute care ne pot duce spre culmi inimaginabile…..


Un copil, LOVER

13/08/2009

În anul de graţie 19…, dar nu toamna, se născu un băiat într-o familie în care domina sexul frumos. A fost o sărbătare, fiind primul băiat născut. Au venit rude, cunostinţe şi familia era în floare. Pentru a nu supăra pe cineva, i-au pus numele dupa iniţialele celor din familie, devenind LOVER.

Micul Lover creşte alături de bunică, mamă, surori şi prietenele acestora. Nu-i place să se joace … decât singur. El creşte în 7 ani cât alţii în tot 7 ani şi porneşte spre drumurile şcolii.
El este un băiat stingher, mai mult genul de băiat-fetiţă. EL se joacă cu fetele, refuzând compania băieţilor. El preferă să fie fată pentru a fi protejat de alţii….Însă când vede că femeile se ocupă de casă, curăţenie, spălat, copii, mâncare, cumpărături…decide că e timpul să devină bărbat.
Din clasa a cincea debutează la sport, jucând fotbal, deşi nu ştia ce înseamnă. Colegii i-au explicat şi el a descoperit că trebuie să fie pe teren, ca număr şi să alerge, că aşa fac şi unii mari fotbalişti. În timp începe să-i placă fotbalul dar pierde contactul cu fetele. Ele nu-l mai bagă în seamă.
E trist, la liceu fetele ţineau la el pentru că era bun la limba engleză şi le ajuta.. Anul următor a venit alt profesor şi fetele nu mai aveau nevoie de el. Lover suferă.
La mare, în vacanţă, o recepţioneră blondă îi dă indicaţii surâzând şi decide că blondele sunt pentru el! Aude primele bancuri cu blonde şi nu le acceptă. Când vede o blondă devine ca o statuie!

Între timp se gândeşte să-şi facă o prietenă şi încearcă cu o blondă dar ea-l repede. Lover e trist şi …acceptă de bune, bancurile cu blonde!
Mai trece un an şi femeia nu apare în viaţa lui.
Începe să se roage , să-ţi dorească, de ziua lui, de Crăciun, de Anul Nou, de Paşti să întâlnească …femeia. Să fie înconjurat de ele.
Începe să gândească filozofic, femei sunt multe deci are şi el o sanşă, totuşi, pesimismul îi spune că dacă un bărbat are o soţie şi o amantă, pentru el nu mai rămâne nimic….Va adopta un copil…sau fiind singur va cheltui şi va chefui după plac….
Începe o nouă serie de rugăminţi…şi deodată se schimbă vremea!

Între timp, Lover termină liceul. La ceremonia absolvirii este sărutat de toate profesoarele, una din ele regretând că au terminat şcoala….Lover se gândeşte că poate i s-a schimbat destinul!
Între timp ajunge la facultate unde , devine un bun prieten cu două…prietene.
Apoi pleacă în armată şi intră sub comanda singurei femei din unitate!
Ciudat, se îmbolnăveşte şi ajunge la spital unde este cocoloşit de doctoriţa…blondă şi de asistente.
Se termină armata. Merge în discoteci unde femeile încep să se apropie de el, să danseze cu el….
Se angajează ca inginer, şi are în subordine…70 de femei. Unele îi fac într-un fel, ochi dulci, alte două îi declară iubirea…
La piaţă când merge, vânzătoarele se bucură la vederea lui. Pe stradă este privit şi se flirtează cu el.
Devine curtat de prea multe femei, care devin geloase, apar intrigi….
În fiecare moment al zilei, al vieţii nişte ochi îl urmăresc….îl obosesc…şi renunţă să se dedice vreunei femei… Indiferent ce gândeşte sau face, se trezeşte cu o prezenţă feminină….
Când nu ai ceva regreţi, când ai prea multe oboseşti….
Lover s-a gândit că a primit ce a dorit, dar trebuie să se limiteze, să-şi dorească daor o părticică, care era bine pentru el….Când povestea viaţă lui, telefonul tot suna, şi apăreau diferite nume de fete…pe ecran…