Jocul de-a v-ați ascunselea

14/10/2017

Vă amintiți de jocul din titlu?
A fost unul dintre cele mai frumoase jocuri ale copilăriei.

De-a v-ați ascunselea este un joc din copilărie, în care mai mulți copii se ascund în mediul înconjurător, mai puțin unul dintre ei, care trebuie să-i găsească pe ceilalți.
Cel desemnat în căutarea celor care s-au ascuns, înainte de o porni în căutarea lor, trebuie să numere până la un număr prestabilit cu ceilalți.
Primul găsit este cel care va căuta în următoarea rundă…

Unele persoane, mai joacă și acum acest joc. Când ai nevoie de ei, dispar… dar este mult mai greu să-i găsești! Şi nu mereu, cel găsit primul, devine cel ce-i caută pe ceilalţi… Acelaşi joc, alte reguli!
La servici, unii angajați dispar prin companie, iar în momentul când apare șeful, dispar! Noroc că s-au inventat telefoanele mobile… dar uneori, semnalul se ascunde şi el…
Dacă cineva are o problemă, solicitând ajutor, unii se eschivează, ascunzându-se după unele minciuni nevinovate.
Alții se ascund de faptele lor, dând vina pe alții, ca în jocul cu…portocale! De ce o portocală și nu…două! De ce X și nu….Y!

Văzând acestea, avem impresia că copilăria ne marchează viață, suntem copii indiferent de vârstă, dar este doar o percepție greșită a lucrurilor!

Nu trebuie să ne ascundem de alții, că în realitate ne ascundem de noi, iar viața ne poate de asemenea, ascunde… multe!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA


COPIlăria

27/12/2014

468 Acum sunt 3 berze

Copilăria a trecut dar în sufletul nostru rămânem mereu copii!

Important este ca acest lucru să rămână doar în suflet nu şi în fapte.

Copii am fost, oameni suntem!

Copilăria este perioada cea mai dragă tuturor. Părinţii şi rudele au grijă de noi, apoi noi la rândul nostru, trebuie, în timp, să avem grijă de alţii, poate chiar de cei care ne-au purtat grija copilăriei!

Viaţa trece, dar amintirea copilăriei rămâne în memoria noastră, cu bucurii, cu regrete, iluzii şi deziluzii…

Ne amintim de jucăriile favorite, de plimbări, de „suferinţele” copilăriei care nouă ni se păreau uneori atât de mari, când de fapt erau nesemnificative….

Toţi trecem prin copilărie, indiferent de durata vieţii noastre.

Copilăria ne marchează, iar în timp descoperim ce bine era dacă mai eram….copii!

Important este să creştem şi să ne maturizăm, să fim independenţi, să nu ne purtăm în viaţă, mereu ca nişte copii….Sau să fim nişte copii maturi….

Să nu încercăm să facem COPIlăria celor din jur să fie la fel ca a noastră, să o facem însă, să fie benefică pe planul dezvoltării acestora.

Să nu le impunem să fie copy-paste, ci doar copiii….Unici, în felul lor!


Amintiri şi nu numai!

22/09/2014

Vara a trecut aşa de repede că nici măcar nu ne-am bucurat pe deplin de farmecul ei. Toamna îşi face deja, simţită prezenţa. Cad frunzele, ploile se înmulţesc şi petrecerile în aer liber devin tot mai rare.
Având o perioadă de timp benefică pentru “dereticatul” prin casă, multe lucruri uitate şi prăfuite se regăsesc şi ne provoacă amintirile.
Căutând prin cămară, am descoperit diverse obiecte care mi-au încântat copilăria.
Fiecare dintre noi, trăim , existăm şi avem anumite preocupări, hobby şi pasiuni care ne-au modelat într-un fel, viaţa.
Când eram mici, adoram maşinuţele, avioanele şi tot ceea ce era legat de spatiu, timp, deplasare, pregătindu-ne într-un fel , de viitor.
Visam că zburăm spre celebritate, departe de lumea dezlănţuită a zilelor de azi. Uneori visele, se pot îndeplini. Important este, ca ceea ce visăm, ceea ce ne dorim, să fie spre folosul nostru!
Să plutim pe o bărcuţă , în apele liniştite, ale vieţii valuri.
Apoi mi-am adus aminte de cadoul primit de la prieteni, un avion care tronează pe biroul din sufragerie. Privindu-l, simt că mă pot ridica şi eu, mai sus, reuşind să realizez , aproape, tot ceea ce-mi propun în viaţă.
Aşa cum un avion trece prin turbulenţe, furtuni, aşa şi oamenii pot învinge „curentul” persoanelor bine-voitoare care fac tot posibilul ca să-i demoralizeze şi să-i împingă înapoi.
Călătoria prin viaţă, este ca o plimbare cu avionul, acum eşti la sol, te ridici, zbori, încerci să te menţii pe linia de „plutire”, te retragi când simţi pericolul, dar nu pentru a intra în conservare, doar pentru a te avânta din nou cu forţe noi, spre cer!
Aşa cum din avionul admirăm peisajele, cerul şi tot ceea ce ne înconjoară, aşa , în viaţă suntem martorii existenţiali ai celor din jurul nostru.
Noi primim pe cei dragi în „avionul” nostru şi pornim împreună în „cursa” prin viaţă!
Timpul trece şi vedem cum visele se realizează, se năruie sau…cine ştie ce se întâmplă cu ele!
Gata! Este timpul să mă urc în avionul vieţii şi să pornesc într-o nouă cursă, cu sau fără obstacole, pentru a-mi atinge ţelurile, fără a lăsa însă, în urmă, victime colaterale.
Fiecare secundă, fiecare zbor, cu aterizare forţată sau nu, depinde de noi!


Omul călător

16/08/2014

După o anumită perioadă de timp, oamenii îşi dau seama că viaţa este o lungă călătorie…
Fiecare zi este specială, unică în felul ei, având clipe care ne poartă pe aripile vieţii!
Viaţa este ca un tren, care opreşte zilnic în anumite gări, unde lasă sau nu, anumite persoane, să urce în acel tren al vieţii! Fiecare clipă, este o călătorie în timp, spaţiu…viaţă!
Nimic nu este veşnic, doar amintirile rămân în albumul vieţii. Noi nu ne amintim toate clipele pe care le „străbatem”, dar unele rămân semnificative, marcându-ne într-un fel sau altul, viaţa!
Fie călătorim, la propriu, sau la figurativ, noi existăm, iar prin ceea ce facem, lăsăm o amprentă asupra vieţii noastre şi a celor din jur!
Din momentul naşterii, adică al teleportării în viaţa pământească, noi începem o călătorie care va avea mereu, câte un final neaşteptat.
Apărând la lumina zilei ( sau a becului, dăcă ne naştem noaptea…  ) noi începem să cerem, să primim , privilegiile vieţii. Copilul va beneficia mereu, de ceeea ce este mai bun pentru el! Pentru un copil, fiecare adult, ar face tot ceea ce poate, pentru a fi răsplătit cu un zâmbet al acestuia!
Părinţii încep să ne pregătească pentru viaţă, din primele clipe. Ne iau atât în plimbările zilnice în aer curat , cât şi în călătoriile mai lungi , vacanţe, care sunt de asemenea benefice pentru noi. Dacă călătorim cu maşina, avem de asemenea un privilegiu regesc, special : scaune auto doar pentru noi! Locul nostru este mereu asigurat!
Apoi copilul din noi, va creşte, iar la o vârstă fragedă va pleca spre alte zări. Părinţii rămân departe, dar nu uitaţi, fiind sfătuitorii noştrii, mereu aproape de noi. Apoi regretăm copilărie, deoarece ajungem să fim noi, viitorii părinţi de mâine.
Din acel moment, trebuie să acordăm timpul nostru, pentru viitorul care se prefigurează în familia noastră. Normal, fiind altă generaţie, pretenţiile sunt diferite. Chiar dacă nu putem beneficia de o călătorie în Hawai, putem oferi ceva apropiat, măcar printr-un scaun auto marca Hawai , fiind ca un fel de teleportare în timp şi spaţiu! Este o idee năstruşnică, dar benefică, care poate avea implicaţii pozitive în viitor.

Noi putem călători în : timp, spaţiu, viaţă, chiar şi doar în imaginaţia noastră, dar dorind ceva atât de mult putem să-l obţinem. Totul este posibil, într-o călătorie prin viaţă, cu mic cu mare…!
Dacă nu ştii cine eşti,nu poţi să şii ce iţi doreşti ! Fiecare avem o personalitate care într-un fel sau altul, ne îndrumă paşii în călătoriile noastre.


Viata este o criza

29/10/2011

Tot mai des auzim vorbindu-de despre criza. A fost, mai este…va fi…
De ce a aparut acest concept in viata noastra? Oare chiar a aparut sau a existat dintotdeauna!

Daca stam si ne gandim, mereu am avut momente de criza, in viata: in copilarie, in adolescenta, la maturitate, in momente importante din viata ( casatorie, botez, moarte) si cel mai mult , in momentele de zi cu zi.
Mereu descoperim ca nu avem timp suficient pentru cei dragi, care incet parasesc aceasta lume si atunci regretam momentele pe care puteam sa le petrecem alaturi de ei, avem momente de criza financiara cand nu putem sa ne realizam anumite dorinte sau impulsuri, suferim de criza specifica varstei prin care trecem….

Privind in urma, in prezent si vazand putin viitorul programat, care oricum este greu de indeplinit….uneori…ne dam seama mereu ca suntem intr-o criza!

Insasi viata este o criza.
Criza apare din momentul nasterii noastre pana in momentul trecerii in alta lume. Mereu alergam dupa ceva, uitand sau neglijand anumite lucruri, din motive de…criza, de orice fel ar fi ea.

Timpul se comprima, probleme se amplifica, noi devenim dezorganizati si viata ne prinde in tumultul ei, ca si cum am fi pe o sosea care „inghite” km de drum, de viata, de speranta…de lucruri….
Sa incercam sa ne rezolvam criza vietii si vom reusi sa facem multe…. Noi singuri trebuie sa trecem peste criza, nu ajutati de altii….


Dorinte , vise si realitate

04/06/2011

Nu există om care să nu aibă dorinţe. Unele dintre ele ajung în stadiul de vise sau obsesii în viaţă, măcar până se vor realiza, dacă este posibil…
În copilărie avem dorinţa de a creşte de a face ceva important, de a trăi pe propriile picioare : să avem partenerul de viaţă, copii, servici bun, casă şi maşină , concedii plăcute pe diferite meleaguri… La maturitate ne gândim cu nostalgie la copilărie, aşteptăm şi visăm să ne pensionăm pentru a scăpa de stressul zilelor…La bătrâneţe ( cine mai apucă ), regretă fiecare clipă din trecut dorindu-şi sănătate şi putere….
Dorinţele fac parte din viaţă, din nevoile pe care le avem.
Visele ni le creionăm noi, în funcţia de ceea ce vrem sau regretăm. Oricum nu putem visa la Luna de pe Cer pentru că în proporţie de 99 % este imposibil.
Uneori însă trebuie să fim foarte atenţi la ceea ce ne dorim ! Pentru că se pot realiza dar să fie în devafoarea noastră.

Dorinţele noastre în viaţă curg precum un râu ce traversează munţi, podişuri, dealuri, câmpii…. forme în relief…. ca şi viaţa

De multe ori ne dorim multe lucruri, întîmplări, cu multă ardoare şi când ni se împlinesc nu este exact cum ne-am dorit sau ne-am închipuit. Când ne dorim ceva trebuie să credem în totala şi reala realizare a acestor dorinţe…
Până la realizarea lor, poate fi un drum lung sau scurt, cu obstacole sau nu….

Un amic din adolescenţă, şi-a dorit o viaţă plină de păsărici … acum lucrează la o crescătorie de păsări!
Prietena acestuia şi-a dorit să fie iubită de toată lumea, mai ales de sexul masculin…acum îi este teamă să iasă pe stradă, că mereu este fluierată sau claxonată, de admiraţie.
Un alt bărbat şi-a dorit mult timp liber … acum este şomer!
O femeie si-a dorit mulţi bani … acum lucrează la o bancă şi nu doarme bine de grija problemelor, stressului şi tensiunii de la servici.
O femeie care iubea florile, vroia să primească zilnic flori … acum e florăreasă.
Un tânăr a visat mereu să fie cu multe femei … s-a însurat şi locuieşte cu soţia, soacra, bunica şi cele 3 cumnate!
O femeie era gravidă şi-şi dorea gemeni , pentru a nu mai suferi încă o naştere. … a avut tripleţi!
Un bărbat obişnuit şi-a dorit să vorbească majoritatea femeilor cu el … acum lucrează la un magazin de încălţăminte pentru femei.
Cineva şi-a căutat blonda ideală … si a gasit o bere superioară!
O femeie a visat să fie actriţă, să-i placă rolurile … este secretara unui director care o pune să joace teatrul minciunii cu angajaţii şi familia acestuia.
Un leneş a vrut mereu să fie in concediu medical … până a avut un accident şi a rămas paralizat, la o plimbare pe munte, într-o zi din concediul medical.

În viaţa trebuie să ne dorim ceea ce vrem cu adevărat şi atunci acel lucru , tot prin noi şi voinţa noastră poate deveni realitate.
Trebuie să ştim când, cum şi pentru când ne dorim anumite lucruri!
Cruda realitate, ne poate distruge , ne poate duce in ispită, care poate fi fatală, în timp!
Se spune că este bine să nu ai regrete pentru ceva ce nu ai făcut. Dar este bine să nu regreţăm ceea ce facem pentru că noi am vrut…sau nu….

Trebuie să ne dorim ceea ce este spre binele nostru, în realitate!