POLitiCA

10/12/2016

Chiar dacă nu dorim să ne implicăm în vreun fel sau altul în viaţa politică, acest lucru nu se poate.

Totul în ziua de azi este politizat.

Politicienii, prin deciziile pe care le iau în „fabrica de legi”, ne influenţează inevitabil destinul precum şi calea vieţii.

Politica este ca un dans, care te atrage , apoi te respinge şi te face să te întrebi de multe ori ce rost are….?

Toţi, fără să ne dăm seama , participăm la o polcă vioaie, care nu este de multe ori pe placul nostru.

Totul depinde de alţii, care la rândul lor, depind de anumite lucruri, facilităţi şi poate chiar mult mai …multe.

Nu simpatizez cu vreun partid, candidat, dar observ agitaţia care apare în preajma alegerilor, a momentelor decisive, când omul simplu este un adevărat judecător.

Dar omul, ca şi cel cu „funcţia” de politician, este supus greşelilor, a micilor atenţii, a propriilor interese şi de ce nu, chiar a obţinerii maximului posibil, dintr-o anumită situaţie.

Deci, să nu ne ferim de politică, pentru că oricum participăm, direct sau nu, la aceasta. Trebuie doar să discernem, la ceea ce este bine, în general, pentru noi toţi!

 468 Acum sunt 3 berze


STAtornicia

09/05/2015

IMGA0318Pe vremuri, când aveai un loc de muncă, o casă, eventual o maşină, totul se caracteriza prin statornicie.

În ziua de azi, nimic nu este permanent. Locul de muncă, oricând, aşa cum a apărut, aşa poate dispărea.

O casă costă mult, întreţinerea ei, uneori riscând, datorită finanţelor, să amâni unele cheltuieli care pot provoca haos într-un viitor apropiat.

Maşina este un lux care, după noile tehnologii, ajung bunuri de larg consum.

Totul este în mişcare, conform cerinţelor, secolului vitezei.

Poate dacă totul ar fi la fel, în timp intervine rutina… Pentru unii este ceva bun, pentru alţii poate aduce plictiseală, ducând poate spre lucruri care nu trebuie să se întâmple.

Statornicia în ziua de azi poate fi doar pentru familie, credinţă şi bunătate.

Cu credinţa ne naştem şi suntem botezaţi, familia ne creşte, apoi la rândul nostru ne realizăm şi noi propria familie, iar bunătatea trebuie să o avem mereu în inimă şi suflet!

Trebuie să credem în adevăratele noastre valori, cele cultivate de-a lungul existenţei noastre, cele care ne reprezintă cartea de vizită pe valurile vieţii. Acestea trebuie să ne fie statornice.


DOI pe o creangă

25/04/2015

 Micuţul Andrei şi-a găsit un bun prieten, o companie plăcută pentru joacă, în persoana lui Alex

Cei doi sunt fericiţi şi petrec mult timp împreună. Părinţii lui Andrei sunt muncitori la o fabrică în timp ce părinţii lui Alex sunt doctori.

Anii trec. Cei doi cresc şi spre bucuria lor, sunt colegi de şcoală.Andrei învaţă pentru a cunoaşte tot mai mult despre viaţă, iar Alex îşi trăieşte viaţă. Alex deşi posedă cunoştinţe mai puţine, uneori, reuşeste să aibă note mai mari decât prietenul său.

Andrei rămâne acasă în vacanţe, mergând în sejururi scurte pe la malul mării împreună cu părinţii. Alex petrece săptămâni întregi, prin ţări exotice şi nu numai…

Andrei se decide să studieze ingineria. Alex nu se lasă mai prejos şi vrea să-l urmeze. La examenul de bacalaureat, Andrei ratează o probă, pierzând examenul final, în timp ce Alex, neştiutor, reuseşte să avanseze cu brio.

Alex intră la Facultate, urmat peste un an de Andrei.

Acest an, îi îndepărtează. Alex are un anturaj de prieteni, iar Andrei se acomodează greu cu cei din jur.

Alex petrece în discoteci, Andrei stă şi are grijă de părinţi.

Anii trec, din nou. Andrei îşi caută un servici pe măsura pregătirii, în timp ce Alex îşi deschide o firmă. Amanta lui, devine manager asistent.

Andrei simte povara vieţii, împărtăşită alături de cei doi prieteni, care l-au însoţit în ultimele etape ale vieţii.

Alex se dezvoltă tot mai mult, deşi oamenii care lucrau pentru el erau nemulţumiţi.

Peste câţiva ani, Alex, coboară dintr-o maşină luxoasă, privind în staţia de autobuz, unde se afla Andrei. Deşi îl recunoaşte, trece privind spre cer, prin faţa lui. Ajungând la capătul drumului, se trezeşte cu un „noroc”, lansat de un porumbel ce trecea prin zonă.

Anii trec.

Andrei este căsătorit, petrecând momente minunate alături de soţie. Aceste clipe sunt scurte, din cauza serviciului care nu-i lasă timp, pentru desfătare.

Alex adună tot mai multe bunuri. Se ocupă de diferite afaceri dubioase dar profitabile.

Anii zboară…

Andrei este fericit alături de soţie şi de cei doi prieteni care i-au rămas fideli.

Alex devine ţinta posturilor TV. Este arestat pentru afaceri dubioase, îşi pierde averea, precum şi doi ani din viaţă. Eliberat, descoperă că prietena lui, plecase cu alt bărbat, care-i promisese raiul de pe pământ. Cade terminat, la pat.

Andrei reuseşte să promoveze la servici.

Alex ajunge la spital. Toţi colegii de salon sunt vizitaţi de prieteni , rude…doar el nu are pe nimeni. Din momentul când a pierdut bogăţia, a pierdut şi prietenii. A aflat că este grav bolnav, fără şansă de vindecare….

Andrei vede un chip cunoscut la spital, în timp ce pleca după ce-şi făcuse analizele anuale. Merge până în magazinul de lângă staţia spitalului şi face cumpărături. Revine la spital.

Alex se trezeşte singur, trist. Brusc în faţa lui, apare Andrei care-i întinde o pungă… Alex nu are ochi decât pentru fostul său prieten…care i-a rămas fidel.

–              Nimic nu este mai important ca un prieten …. spune Alex, îmbrăţisând, cu ochii în lacrimi pe Andrei.

Prietenii adecăraţi, sunt adevăratele bogăţii! Păcat că aceasta o descoperim doar în momente de tristeţe….

Reflecţiile vieţii….

IMGA0316


CUMseCADE

21/03/2015

CUMSECADE – Oameni cu purtări bune; de treabă, onesti, cinstiţi. Adică mai precis așa cum + se + cade.

Deci aşa ar fi normal dar din păcate trebuie să renunţăm la acest adjectiv , adverbial deoarece nu mai este la modă! Omul este aşa cum…se …cade.

Dacă ai purtări bune şi eşti de treabă, ajungi să fii luat de prost!

Sistemul a schimbat mult mentalităţile oamenilor. Fiecare încearcă să profite de cei din jur, în diferite moduri şi folosind diferite tertipuri.

Dacă o persoană se simte folosită, atunci va încerca fie să se folosească la rândul său de alţii, fie să se opună luând măsuri uneori drastice sau se complace din diverse motive.

Omul este schimbător deşi uneori prin statornicia lui, întăreşte această stare.

Tot mai greu este să găseşti un om cinstit, care să fie dedicat în totalitate pentru ceea ce este bun, în adevăratul sens al cuvântului. În curând se vor efectua cercetări arheologice pentru a găsi o asemenea persoană.

Omul din păcate este luat de val, de greutăţile de zi cu zi şi se pierde, uneori, inutil prin neantul vieţii care-l copleseşte.

Trebuie să fim cumsecade dar să nu arătăm prea mult , celor din jur, aceasta… Să fim doar politicoşi, dar fermi, calmi dar gânditori în perspectivă.

DSCN4634

 


răzBOI

16/11/2013

485 Inca un elicopterOmul se teme tot mai mult de război. Dar, nu-şi dă seama că de fapt,  mereu participa la un asemenea eveniment, uneori chiar îi face plăcere!

Războiul nu este doar o luptă cu arme, acolo unde vezi faţa duşmanului, războiul este şi „duelul” cuvintelor, al sufletelor, unde nu prea descoperi uşor duşmănia ascunsă.

Mereu ne răzBOIm cu cei din jur pentru diferite privilegii, atenţii, reuşite dar în timp, aceste lupte ne uzează şi ne distrug, devenind nişte”boi” ….

Ne luptăm, distrugem şi facem tot posibilul să câştigăm fiecare luptă spre marea izbândă….dar ce folos avem în final?

Trăim cu iluzia amară a victoriei, sau suferim cu stoicism înfrângerea, dar până la urmă toţi pierdem ceea ce este mai important: clipele, timpul, sufletul şi mai ales …viaţa.

Orice luptă este în zadar, deoarece toţi cunoaştem finalul. Contează cum privim şi trăim aceste momente.

Viaţa fără luptă nu există, dar război fără victime poate fi….

A răzbi în viaţă, nu e acelaşi lucru cu a te răzBOI cu cei din jur….

Trebuie să ne ferim de acel război al cuvintelor, gesturilor, răutăţilor, pentru că oricât de indiferenţi am fi, tot ne „macină”….iar bobul dus la moară, devine tot mai mic….mai slab….

Să facem tot posibilul, să reducem numărul bătăliilor, unele fără rost, să câştigăm marele război al liniştii şi a vieţii tihnite, spre binele tuturor!


NESIGURANŢA siguranţei

06/10/2013

Pisica se uita din pomViaţa este grea în general, iar de multe ori, noi înşine ne-o îngreunăm.

De multe ori, nepăsarea ne distruge, atât pe noi, cât şi pe cei de lângă noi.

Dacă vedem că apar situaţii neprevăzute pentru anumite persoane, dacă vedem de exemplu hoţi care-şi exercită meseria în faţa noastră, trebuie să luăm atitudine. Nepăsarea noastră de azi, pentru alţii, se poate transforma, în timp, în nepăsarea altora pentru problemele noastre.

Vorbele de genul: „nu te lega la cap dacă nu te doare”, sau „ de ce să bei apă dacă nu-ţi este sete…” nu-şi au rostul….

Aşa cum ceea ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face, aşa ar trebui, ca şi ceea ce tu nu vrei să păţeşti, altuia nu lăsa să i se întâmple!

Din păcate sistemul încurajează prea mult acest lucru. Dacă totu ce duce spre nepăsare, provoacă haos, se pot face multe afaceri ilegale.

De un lucru putem fi, siguri….avem o mare nesiguranţă, în existenţa…siguranţei noastre.

Nu suntem în deplină siguranţă nicăieri :  acasă, pe stradă, pe carosabil….

Vorba aceea, că cine fură azi un ou, este încurajat, ca mâine să fure un bou….

De asemenea, delăsarea de azi pe mâine, sau a problemelor comune spre rezolvare doar a anumitor persoane, ne împing de multe ori spre zone periculoase şi distrugătoare ale valorilor omeneşti.

Dacă toţi oamenii ar lua atitudine împotriva răului, problemelor, multe necazuri s-ar distruge de la „rădăcină”. Acest fapt ar însemna ca toţi oamenii, să fie cu adevărat ceea ce sunt, adică fiinţe cugetătoare, care să fie ca o trestie , care se îndoaie la vânt dar nu se rupe!

Să încercăm, să ne recâştigăm adevăratele valori care caracterizează fiinţa supremă, OMul.


Dorinţe şi vise

20/01/2013

DSCN7249
Mereu avem vise de împlinit, dorinţe de zi cu zi care însă, sunt realizabile sau nu.

Degeaba dorim sa avem aripi să zburăm , că nu vom putea. Dar dorindu-ne lucruri normale, poate vom reuşi să le realizăm. Trebuie să ne dorim cu adevărat şi să facem ceva în acest sens.

Nu putem căştiga la loto fără a juca, nu putem ajunge la un job dorit, daca nu luăm contact cu firma deţinătoare a locului de muncă …

De multe ori se întâmplă să ne dorim ceva şi acel lucru să se întâmple. Ne întâlnim uneori neprogramat sau nu….cu o persoană pe care doream să o vedem…

Momentele din viaţa sunt influenţate de noi în proporţie mare, fie prin fapte , fie prin gânduri….

Contează mult psihicul pe care-l avem şi mai ales pentru ceea ce ne dorim noi acele vise, dorinţe îndeplinite,

De multe ori, ni se îndeplinesc dorinţele şi descoperim că nu sunt bune pentru noi….din contră…Aşa se nasc alte dorinţe care vor fi ca o succesiune care poate fi greu terminată…

Trebuie să ne gândim ca ceea ce ne dorim să fie bine pentru noi! Să nu fie în detrimentul nostru.

Noi ne influenţăm destimul , viaţa, atât a noastră cât şi o parte a celor din jur!


Lumini si umbre

19/08/2012

De multe ori, lumina puternica ne orbeste iar umbra intunericului ne face sa ne poticnim in demersurile noastre.
Uneori ne dorim sa fie doar lumina dar acest lucru nu se poate, nici la propriu nici la figurat.
Umbra insa nu trebuie sa ne inspaimante, deoarece, umbra este din cauza luminii care este pe aproape.

Cand este lumina, ne facem treburile de zi cu zi, iar la intuneric, ne odihnim.
Lumina vietii noastre reprezinta bucuriile si mai ales implinirile noastre, dar ele exista mereu , dupa o anumita umbra, de indoiala.

Fiecare om se indoieste de ceea ce-si doreste, pentru ca este om, gandeste.

Noi trebuie sa luptam in viata, pentru a ajunge la lumina , asa cum fiecare isi doreste. Trebuie sa strabatem umbra, pentru a iesi la lumina.

Viata nu este usoara, pentru ca atunci nu am putea simti cu adevarat, ca traim.

Nu trebuie sa ne lasam acaparati de umbra indoielii, daca ceea ce dorim este pentru binele nostru, fara a fi rau pentru altcineva.
Este adevarat ca uneori acest lucru nu se poate, dar de aceea trebuie sa meditam, sa gandim.

Daca ne schimbam radical viata, acest lucru implica si persoanele din jurul nostru. Daca ne schimbam serviciul, automat vom avea regrete si dusmani, noi prieteni…niciodata nu putem afla dinainte viitorul….

Cine insa traieste doar in umbra luminii, doar gandind si asteptand, fara a actiona, se va pierde in intuneric.

Sa nu neglijam umbra, lumina, viata, pe cei din jurul nostru, visele si gandurile noastre.

Fiecare dintre noi, se naste sau isi cultiva un talent, dar trebuie sa-l descopere si sa-l modeleze pentru a se folosi de acesta, pentru sine si cei din jur!


Minunatiile Romaniei – Peisaje, de oriunde din Romania

09/06/2012

Implicare in viata

26/05/2012

Suntem constienți ca mulți oameni au probleme diverse in viața lor. Uneori este greu sa treci peste ele, dar atunci când reusești simți cum plutești…de fericire nu din alte cauze!

Toți avem momente grele, obositoare, uneori chiar penibile, când avem nevoie de sprijinul celor din jur.

De multe ori, ceea ce pățesc alții, ne afectează într-un fel sau altul.

Important este, să nu ne bucurăm la necazul cuiva și să ne întristăm de reușitele acestuia, sau mai rău, să invidiem. Invidia este adevăratul dușman al omului, deoarece te împinge să faci multe fapte…multe gânduri….care de fapt ne conduc în viață….

Nu este bine nici să luăm cele ce se întâmplă în jurul nostru, ca niște știri, care să nu ne afecteze, pentru că am fi ca un robot, care doar compileazî și rulează evenimentele…

Trebuie să fim implicați în oarecare măsură, în ceea ce se întâmplă , dar în sensul bun al implicării. Suferința ca și bucuria celui de alături, trebuie împărțită.