POLitiCA

10/12/2016

Chiar dacă nu dorim să ne implicăm în vreun fel sau altul în viaţa politică, acest lucru nu se poate.

Totul în ziua de azi este politizat.

Politicienii, prin deciziile pe care le iau în „fabrica de legi”, ne influenţează inevitabil destinul precum şi calea vieţii.

Politica este ca un dans, care te atrage , apoi te respinge şi te face să te întrebi de multe ori ce rost are….?

Toţi, fără să ne dăm seama , participăm la o polcă vioaie, care nu este de multe ori pe placul nostru.

Totul depinde de alţii, care la rândul lor, depind de anumite lucruri, facilităţi şi poate chiar mult mai …multe.

Nu simpatizez cu vreun partid, candidat, dar observ agitaţia care apare în preajma alegerilor, a momentelor decisive, când omul simplu este un adevărat judecător.

Dar omul, ca şi cel cu „funcţia” de politician, este supus greşelilor, a micilor atenţii, a propriilor interese şi de ce nu, chiar a obţinerii maximului posibil, dintr-o anumită situaţie.

Deci, să nu ne ferim de politică, pentru că oricum participăm, direct sau nu, la aceasta. Trebuie doar să discernem, la ceea ce este bine, în general, pentru noi toţi!

 468 Acum sunt 3 berze


Frumoasele linguşitoare

14/06/2015

Alergare cu floriTot mai des, observăm pe străzi,la televiziuni adică mai bine spus , cam peste tot, femeia a carei valoare este doar frumuseţea, considerată o virtute supremă a ei. Dacă are această “calitate” iar pe deasupra se mai şi linguseşte, obţine categoric ceea ce vrea!

Adevăratele valori umane sunt calităţile lor personale, nu ceea ce vor ele să pară, dar în realitate sunt departe de aceste virtuţi….

Am ajuns să vedem la rang mare, Prostia care s-a luat de mână cu Incultura şi au început să străbată ţară în lung şi-n lat.

Linguşirea li s-a alăturat cu propriile-i convingeri, împreună devenind o echipă imbatabilă.

Auzind cum Linguşirea se face prezentă, vezi cum se înmoaie persoana de lângă aceasta, neobservând că Proştia şi Incultura au ajuns lângă ei, însoţindu-I permanent.

Frumuseţea face ravagii, dar în timp ea dispare, rămânând doar Linguşirea care păleşte apoi în faţa Proştiei,  ce pierde din cauza Inculturii.

Femeia mironoşiţă riscă ca în timp, să descoperă că adevărata ei valoare, este ceea ce încercau cei din jur să-i spună dar ea nu credea deoarece avea o putere inimaginabilă de convingere a celor din jur.


CREDinţa

16/05/2015

Credința reprezintă convingerea existenței unuia sau a mai multor zei, în funcție de religia la care se referă, conform Wilkipedia.

Da…aşa o fi…dar fiecare cum este unic în felul său, trebuie să aibă doar o singură credinţă. Dacă azi crezi în ceva, mâine afli că pe la alţii este mai bine, şi-ţi muţi “credinţa” acolo atunci este clar că nu este vorba de aşa ceva. Înseamnă că nu ai încredere nici măcar în tine….

Unii îşi etalează “credinţa”. Uneori apar “fetiţe” care abia au cu ce îmbracă ( aceasta este o constatare după îmbrăcămintea sumară ce o poartă) , mândre că dau şi ele un pomelnic la biserică.

În preajma unor momente importante pentru carieră, unii ajung la biserică, alături de cei care le pot oferi anumite facilităţi în timp.

Alte persoane ajung la biserică pentru a se întâlni cu prieteni, să mai vadă lumea şi să mai bârfească despre cei din jur.

Dar mulţi ajung la biserică, în noaptea “Învierii”, deşi nu înţeleg ce caută acolo. Au aflat că este un ritual, la fel ca o participare la lansarea unui film. Ei stau un pic la slujbă după care se retrag la casele lor, anunţând în stânga şi-n dreapta, verbal sau prin mesaje, că au fost la ceremonia religioasă.

Cei care merg cu credinţă la biserică, sunt cei care au încredere în ei, în deciziile şi faptele lor!

DSC06106


STAtornicia

09/05/2015

IMGA0318Pe vremuri, când aveai un loc de muncă, o casă, eventual o maşină, totul se caracteriza prin statornicie.

În ziua de azi, nimic nu este permanent. Locul de muncă, oricând, aşa cum a apărut, aşa poate dispărea.

O casă costă mult, întreţinerea ei, uneori riscând, datorită finanţelor, să amâni unele cheltuieli care pot provoca haos într-un viitor apropiat.

Maşina este un lux care, după noile tehnologii, ajung bunuri de larg consum.

Totul este în mişcare, conform cerinţelor, secolului vitezei.

Poate dacă totul ar fi la fel, în timp intervine rutina… Pentru unii este ceva bun, pentru alţii poate aduce plictiseală, ducând poate spre lucruri care nu trebuie să se întâmple.

Statornicia în ziua de azi poate fi doar pentru familie, credinţă şi bunătate.

Cu credinţa ne naştem şi suntem botezaţi, familia ne creşte, apoi la rândul nostru ne realizăm şi noi propria familie, iar bunătatea trebuie să o avem mereu în inimă şi suflet!

Trebuie să credem în adevăratele noastre valori, cele cultivate de-a lungul existenţei noastre, cele care ne reprezintă cartea de vizită pe valurile vieţii. Acestea trebuie să ne fie statornice.


DOI pe o creangă

25/04/2015

 Micuţul Andrei şi-a găsit un bun prieten, o companie plăcută pentru joacă, în persoana lui Alex

Cei doi sunt fericiţi şi petrec mult timp împreună. Părinţii lui Andrei sunt muncitori la o fabrică în timp ce părinţii lui Alex sunt doctori.

Anii trec. Cei doi cresc şi spre bucuria lor, sunt colegi de şcoală.Andrei învaţă pentru a cunoaşte tot mai mult despre viaţă, iar Alex îşi trăieşte viaţă. Alex deşi posedă cunoştinţe mai puţine, uneori, reuşeste să aibă note mai mari decât prietenul său.

Andrei rămâne acasă în vacanţe, mergând în sejururi scurte pe la malul mării împreună cu părinţii. Alex petrece săptămâni întregi, prin ţări exotice şi nu numai…

Andrei se decide să studieze ingineria. Alex nu se lasă mai prejos şi vrea să-l urmeze. La examenul de bacalaureat, Andrei ratează o probă, pierzând examenul final, în timp ce Alex, neştiutor, reuseşte să avanseze cu brio.

Alex intră la Facultate, urmat peste un an de Andrei.

Acest an, îi îndepărtează. Alex are un anturaj de prieteni, iar Andrei se acomodează greu cu cei din jur.

Alex petrece în discoteci, Andrei stă şi are grijă de părinţi.

Anii trec, din nou. Andrei îşi caută un servici pe măsura pregătirii, în timp ce Alex îşi deschide o firmă. Amanta lui, devine manager asistent.

Andrei simte povara vieţii, împărtăşită alături de cei doi prieteni, care l-au însoţit în ultimele etape ale vieţii.

Alex se dezvoltă tot mai mult, deşi oamenii care lucrau pentru el erau nemulţumiţi.

Peste câţiva ani, Alex, coboară dintr-o maşină luxoasă, privind în staţia de autobuz, unde se afla Andrei. Deşi îl recunoaşte, trece privind spre cer, prin faţa lui. Ajungând la capătul drumului, se trezeşte cu un „noroc”, lansat de un porumbel ce trecea prin zonă.

Anii trec.

Andrei este căsătorit, petrecând momente minunate alături de soţie. Aceste clipe sunt scurte, din cauza serviciului care nu-i lasă timp, pentru desfătare.

Alex adună tot mai multe bunuri. Se ocupă de diferite afaceri dubioase dar profitabile.

Anii zboară…

Andrei este fericit alături de soţie şi de cei doi prieteni care i-au rămas fideli.

Alex devine ţinta posturilor TV. Este arestat pentru afaceri dubioase, îşi pierde averea, precum şi doi ani din viaţă. Eliberat, descoperă că prietena lui, plecase cu alt bărbat, care-i promisese raiul de pe pământ. Cade terminat, la pat.

Andrei reuseşte să promoveze la servici.

Alex ajunge la spital. Toţi colegii de salon sunt vizitaţi de prieteni , rude…doar el nu are pe nimeni. Din momentul când a pierdut bogăţia, a pierdut şi prietenii. A aflat că este grav bolnav, fără şansă de vindecare….

Andrei vede un chip cunoscut la spital, în timp ce pleca după ce-şi făcuse analizele anuale. Merge până în magazinul de lângă staţia spitalului şi face cumpărături. Revine la spital.

Alex se trezeşte singur, trist. Brusc în faţa lui, apare Andrei care-i întinde o pungă… Alex nu are ochi decât pentru fostul său prieten…care i-a rămas fidel.

–              Nimic nu este mai important ca un prieten …. spune Alex, îmbrăţisând, cu ochii în lacrimi pe Andrei.

Prietenii adecăraţi, sunt adevăratele bogăţii! Păcat că aceasta o descoperim doar în momente de tristeţe….

Reflecţiile vieţii….

IMGA0316


PREZUMţiA

07/02/2015

DSCN6030Tot mai mult în viaţa de zi cu zi, ne lovim de barierele răutăţilor, a neîncrederii şi mai ales, de acuze uneori total nefondate.

Aceste referiri sunt strict legate de viaţa obişnuită, nu de cele legate de Justiţie.

La servici, la colţ de stradă, oamenii aduc acuzaţii, bârfe către semenii lor. Ei nu au cum dovedi acest lucru, dar prin încăpăţânarea şi toleranţa altora, devin nocivi şi înfluenţabili.

Normal, la orice acuzaţie, trebuie adusă dovada acesteia. Dar mai nou, nu este aşa. Cel acuzat, trebuie să demonstreze, că ceea ce se spune despre el este fals.

Cum poţi demonstra ceva ce nici nu este real?

Realitatea a devenit de mult timp, un mit…Nimic din ceea ce este real, nu este bun de „împărtăşit” de unii oameni, motiv pentru care ajungem să credem că irealul este real.

Dar din păcate nu este şi ideal!

Să încercăm măcar pentru o clipă, să nu credem tot ceea ce ne spun cei din jur, despre alţii, poate chiar …. şi despre noi. Să gândim înainte de a acuza pe cineva, de ceva, de orice, oriunde, oricând!


COPIlăria

27/12/2014

468 Acum sunt 3 berze

Copilăria a trecut dar în sufletul nostru rămânem mereu copii!

Important este ca acest lucru să rămână doar în suflet nu şi în fapte.

Copii am fost, oameni suntem!

Copilăria este perioada cea mai dragă tuturor. Părinţii şi rudele au grijă de noi, apoi noi la rândul nostru, trebuie, în timp, să avem grijă de alţii, poate chiar de cei care ne-au purtat grija copilăriei!

Viaţa trece, dar amintirea copilăriei rămâne în memoria noastră, cu bucurii, cu regrete, iluzii şi deziluzii…

Ne amintim de jucăriile favorite, de plimbări, de „suferinţele” copilăriei care nouă ni se păreau uneori atât de mari, când de fapt erau nesemnificative….

Toţi trecem prin copilărie, indiferent de durata vieţii noastre.

Copilăria ne marchează, iar în timp descoperim ce bine era dacă mai eram….copii!

Important este să creştem şi să ne maturizăm, să fim independenţi, să nu ne purtăm în viaţă, mereu ca nişte copii….Sau să fim nişte copii maturi….

Să nu încercăm să facem COPIlăria celor din jur să fie la fel ca a noastră, să o facem însă, să fie benefică pe planul dezvoltării acestora.

Să nu le impunem să fie copy-paste, ci doar copiii….Unici, în felul lor!


INFOrmaţia

02/08/2014

La ziare prin oras 3

Ce este informaţia?

Dacă ne luăm după Wilkipedia : „Cuvântul informație – preluat din latină (informatio) prin intermediul limbii franceze (information) – este polisemantic, putând căpăta mai multe semnificații (uneori total diferite sau chiar contradictorii), ce sunt determinate de domeniile și contextele foarte variate în care este folosit.”

Dar ce este în realitate?

Orice aflăm, descoperim, studiem … este o informaţie!

De multe ori căutăm informaţii pentru a parcurge anumite etape de viaţă. Uneori le găsim, alteori descoperim că sunt false…

Informaţia preluată, te poate ridica dacă ştii să o foloseşti sau mai rău, te poate doborî!

Uneori primeşti informaţii inutile, sau, când nu ai nevoie de acestea…

O informaţie, poate o cauţi dar o deţii deja, sub alte informaţii mai complexe.

Uneori aflăm accidental o anumită ştire, iar această informaţie o putem utiliza în anumite scopuri, sau nu….

Noi deţinem „puterea” de a transmite şi beneficia de informaţiile acumulate.

O informaţie oportună, specifică afacerilor, ne poate ridica şi duce spre prosperitate. Aceasta doar în cazul în care este reală şi benefică!

Informaţii de tot felul, găsim peste tot, dar trebuie să discernem pentru a le gândi şi mai ales a ne putea folosi de ele.

Şantajul prin informaţie este des folosit, dar aşa cum persoana „puternică” deţine informaţia, tot aşa, altcineva poate deţine informaţii la fel de importante despre el…

Informaţia circulă, mai ales dacă sunt persoane bineVOItoare care să le împrăştie! Şi bârfa ajunge uneori la stadiul de INFOrmaţie….

Noi trebuie să ne informăm pentru noi, pentru a ne descurca în hăţişul vieţii, nu pentru a distruge destine!

Totul depinde de noi, suntem stăpânii propriilor informaţii…şi nu numai!

Această INFOrmaţia am avut-o acum şi am precizat-o în cadrul acestor rânduri….


AMINtiri

31/05/2014

Ceas 2 copy

Zilele trecute, conform obişnuinţei, când cauţi ceva, găsesti altceva, am dat peste pliantele care se ditribuiau la sfârşitul liceului.

Încet, amintirile m-au cuprins şi mi-am revăzut pozele colegilor. Mă gândeam la trecut, sperând ca în viitor să-mi revăd colegii.

Viaţa trece, amintirile rămân şi uneori le uităm…

Îmi aduc aminte că în perioada respectivă, la vâsta adolescenţei, eram filozofi în felul nostru şi nu ne dădeam seama…acum din lipsa timpului uităm să medităm….

Timpul zboară, viaţa trece şi AMINtirile….

Când pierdem ceva, pe cineva, regretăm şi ne gândim ce bine era dacă mai aveam timp şi pentru acesta….

Din filozofia tinereţii, vine regretul din prezent şi melancolia din viitor….

Câte ne-am dorit să facem când eram adolescenţi … şi câte am izbutit?

Puţine, multe….dar fiecare dintre noi, a reuşit într-un fel anume….

Trebuie să fim mândri de reuşitele noastre şi să învăţăm din eşecuri,  pentru că nimeni nu are o viaţă perfectă.

Amintirile zboară şi ne îmbogăţesc cartea vieţii, iar noi devenim mai bogaţi, sufleteşte şi nu numai….

O viaţă fără amintiri, este ca o zi fără soare.

Amintirile, regretele, visele, dorinţele şi mai ales REALizările sunt ceea ce ne reprezintă, ca o carte de vizită…..


De ce?

02/05/2014

Maimutoi 8

Vă mai amintiţi de copilărie? De desele întrebări care începeau cu : “De ce…?”.

Acum nu prea mai întrebăm, sau mai grav nu ne întrebăm … “ de ce …fac asta…?”, ori “ de ce sunt aşa…. ?”.

De fapt cel care poate răspunde la cele mai multe întrebări consecutive cu acest «De ce ? », îşi testează inteligenţa.

Dacă am avea mai multe asemenea întrebări, care să necesite răspunsuri, am deveni mai meditativi, gânditori şi poate mai sufletişti, adică, mult mai omenoşi.

De ce ? Fiecare poate afla singur răspunsul…

De ce ? Pentru că fiecare este liberul său arbitru, el decide propria lui soartă în primul rând, apoi o înfluenţează, voit sau nu, pe cea a celor din jur !

Ne-am obişnuit în ultimul timp, să facem prea multe lucruri, mecanic, fără a gândi. Avem nevoie de o matematică a minţii, pentru a ne perfecţiona, a gândi şi mai ales a ştii pentru ce facem ceea ce facem, când facem !

Întrebări simple, uneori penibile, pot avea răspunsuri neaşteptate , uneori provocând adevărate discuţii filozofice.

Omul s-a născut filozof, dar în timp, devine uneori doar o “plantă” pentru că nu gândeşte, purtând chiar “ochelari de cal”, nevâzând decât ceea ce vrea el , sau mai rău, ce vor alţii.

Un gând, o idee, mereu sunt importante, oricând şi oriunde în viaţă…

Existăm, deci, trebuie să şi gândim!

Să ne aducem aminte de întrebările trecutului pentru a creşte în viitor!

Să nu uităm, că existăm…..