maGIA – o lectie de viata

28/12/2013

 

DSC08234Ninge ninge încetişor…

Mirosul cozonacilor se simte în toată casa. Mama pregătea masa, tatăl aranja farfuriile şi tacâmurile.

Sunetul clopoţelului se face auzit. Patru băieţi şi o fată aleargă în cameră. Se uita sub brad şi se reped la cadourile care se află acolo.

Bradul frumos împodobit de mamă, în care domina culoarea albastră, domina camera prin prezenţa lui impozantă.

Copiii desfac repede pachetele şi-şi arată unul altuia cele primite. Apoi iau loc la masă, servind aceea cină magică.

Mama este fericită, obosită, dar împlinită.

Tata îşi toarnă un pahar de vin zicând cu voce joasă:

         Suntem o familie fericită. Mulţumesc mama Gia! – zâmbind spre soţia lui.

Copiii continuă să fie gălăgioşi….

Ploaia se înteţeşte. Mama pregăteşte masa. Pune tacâmuri şi scaune chiar şi pentru cei care au zis că nu vor ajunge. Ea speră totuşi într-o minune….

Bradul semeţ este la loc de cinste, împodobit într-un roşu purpuriu.

Timpul trece…. Gia aduce mâncarea. Tata îşi toarnă un pahar de vin, umplând şi paharele celor trei băieţi, a fiicei şi ginerelui său, spunând:

         Sănătoşi să fim, iar la anul să fim toţi împreună!

Paharele se ciocnesc şi petrecerea începe.

Gia spune:

         La anul sper să ajungă şi Mircea cu soţia…

         Sunt tineri..au plecat în Austria…

         Da…da… – suspină Gia.

 Începe să ningă.

Bărbatul casei iese în faţa locuinţei pentru a curăţa drumul. Aşteaptă cu nerăbdare musafirii. Soţia lui, făcuse bradul iar beteala era de culoare galbenă.

Prima maşină opreşte în faţa casei. Veselia ia amploare.

Toţi se grăbesc să intre în casă, goniţi de ninsoarea care începe să se înteţească.

Mama începe să aducă tăvile de mâncare. Tata toarnă în pahare.

Mircea pune bebeluşul în cărucior şi se alătură surorii şi celor doi fraţi ai săi, pentru poza de familie.

Gia aşează mâncarea în locul de unde ia două tacâmuri:

         Costel nu ajunge cu soţia….Lucrează.

         Da…păcat…

         Poate la anul vom fi toţi….

Petrecera continuă. Gia priveşte la scaunele rămase libere, oftând încet.

Nici urmă de zăpadă. Soarele a dispărul şi el. Frigul este pătrunzător.

Tata aşează ultimele tacâmuri strigând spre Gia:

         Să iau scaunele Ioanei şi ale lui Mircea?

         Lasă-le…

         Speri într-o minune? Nu vin…

Tatăl îşi continuă treaba privind spre bradul ce era mult prea verde, scos în evidenţă de beteala care-i plăcuse Giei.

Musafirii încep să se adune.

Se face poza de familie, Gia, soţul şi cei doi fii ai lor, împreună cu soţiile şi copiii acestora.

Se asează la masă.

         Ioana este petrecerea firmei, ca şi Viorel….Mircea lucrează.

         Da…poate la anul suntem toţi…măcar…

         Cu cât familia creşte numeric , cu atât suntem mai puţini de Crăciun…. – remarcă Gia cu o voce tristă, şoptită.

Doctorul lasă locul Preotului.

Afară ninge tot mai puternic. Copiii s-au ascuns lângă bradul, împodobit în portocaliu. Gia reuşise să pregătească bradul şi o parte din mâncarea de Crăciun.

Preotul se apropie de patul bolnavei şi începe să spună rugăciunile.

Gia îşi roteşte ochii, zâmbind:

         Este toată familia…la acest Crăciun…. – după care îşi dă ultima suflare.

Soţul Giei stă la un colţ plângând, înconjurat de toţi copiii săi. Alături de ei sunt soţul şi soţiile celor din jurul său.

Mircea se gândea cu regret la momentele când nu-şi dorise să vină la petrecerea familială de Crăciun…

Ioana îşi amintea de micile ei minciuni nevinovate, legate de această perioadă.

Toţi stau şi suferă.

O voce, de necunoscut spune:

– Nici nu ştii ce pierzi, decât când pierzi….

– Familia este totul ….suspină proaspătul văduv.

Gălăgia era infernală.

Copiii revin cu bucurie şi roşii în obrăjori de la săniuş

Toţi se aseză la masă, ocupând toate scaunele. Fiecare îşi scoate mâncarea pe care o preparase acasă.

Băutura se pune în pahare. Copiii îşi savurează sucurile naturale de fructe.

Femeila se succed cu repeziciune spre bucătărie.

Bărbaţii se întorc din pivniţă sau de afară, cu ultimii şi cei mai mici membrii din familie.

Bradul are în vârf o stea albastră care se încadrează perfect cu beteala roşie ce înconjura crengile ce erau îndreptate spre cer….

Toate scaunele se ocupă, iar tatăl casei închină primul pahar dorind Crăciun fericit celor prezenţi….familiei.

Privirile celor prezenţi, se îndreaptă pentru scurt timp, spre tabloul de deasupra ceasului, unde Gia zâmbea.

Mircea serveşte grăbit, fiind învoit două ore de la servici, pentru a fi alături de familie.

O voce înceată, spunea:

– O lecţie de viaţă….mama Gia…..magia….

 IMGA0209

Anunțuri

DEZ(amagire)

11/05/2013

Ce este dezamăgirea ?

Acesta este cel mai crunt şi crud sentiment.  Când crezi în ceva, sau în cineva, iar acel lucru sau persoană nu se ridică la aşteptările dorite de tine, esti dezamăgit…

Dacă esti dezamăgit de viaţă, te poţi implica mai mult în ea, să prinzi încredere în tine şi să poţi schimba această situaţie.

Dezamăgirea provocată de situaţii inedite, neaşteptate le poţi depăşi ştiind că viaţa are momente bune şi momente rele.

Dezamăgirea provocată de oameni este cea mai grea, mai ales dacă îţi sunt prieteni, este chiar dureroasă. Dar gândeşte pozitiv, oricând poţi găşi şi persoane la care nu te gândeai, care să te ajute când te astepţi mai puţin.

Dacă esti dezamăgit de familie…. află motivele…familia nu te părăseşte la greu, sunt alături de tine, necondiţionat.  Poate greşeala , că trebuie să fie o greşeală, este la tine….

Pentru o persoană, cel mai rău este, dezamăgirea de sine.  Gândind pozitiv, reflectând la problemă, se poate redescoperi  încrederea în sine.

Dezamăgirea îşi tai aripile, te scufunzi în tristeţe….

O persoană dezamăgită îşi pierde încrederea, intră în panică. Deziluzia este prezentă, dar şi acest sentiment, sau trăire sufletească, face parte din viaţă. Lăsând trecutul, se poate privi, optimist în viitor!

Dacă ai fost vreodată dezamăgit, ştii cum este şi la rândul tău, ai grijă să nu dezamăgeşti pe alţii!

Cu capul in jos


Apreciere şi invidie

26/01/2013

468 Acum sunt 3 berzeUnii oameni sunt apreciaţi pentru valoarea lor, alţii pentru ceea ce posedă, alţii doar pentru că există…

Aprecierea este o recunoaştere a anumitor calităţi, lucruri bune, pe care le posedă sau le dăruieşte cineva celor din jur.

De la apreciere până la invidie, este un pas mic….din păcate.

La servici esti apreciat pentru ceea ce realizezi dar invidiat pentru poziţia ta , mulţi vor vrea să te distrugă.
Se ştie că mai uşor distrugi ceva, decât să clădeşti…. Acest deziderat, din păcate a devenit un sport naţional!

Dacă la baza vieţii ( familiale , profesionale , de zi cu zi ) construcţia este solidă, cărămizile nu se vor distruge sub valul invidiei şi nu vor trece în domeniul îngâmfării din momentul aprecierii….

Trebuie să ne apreciem valorile, nu să le îngropăm timpuriu şi să le ascundem pentru a a ajunge alţii în faţă, care nu au niciun merit!

Ajungem să favorizăm non-valoarea doar pentru că prinde la public şi ridică „valoarea” celor care o fac….

Invidia este periculoasă pentru că ajunge să distrugă valorile apreciative din motive pur omeneşti.

Trebuie să fim atenţi la cei din jur, să credem după cum ne dictează inima şi să apreciem adevărata valoare, apreciind cee ce merită!


Bancuri

19/05/2012

– Sîntem împreună de aproape cincisprezece ani. Avem şi doi copii. Nu crezi că ar trebui să ne căsătorim?
– Poate că da, dar cine ne mai ia la vîrsta noastră?

 Trezeşte-te, dragă, cred că în spatele casei e un hoţ, încearcă să forţeze geamul de la bucătărie.
– Lasă-l în pace, poate reuşeşte să-l deschidă, eu m-am chinuit de vreo cîteva ori şi nu am izbutit.

La ieşirea dintr-o farmacie, un bărbat intervievează clienţii pentru un sondaj.
– Bună ziua, domnule. Reprezint laboratorul KIGLISS şi fac un sondaj asupra multiplelor utilizări ale vaselinei. Puteţi să-mi acordaţi cîteva minute spre a cunoaşte cum folosiţi dv. acest produs?
– De acord. Acasă folosim vaselina pentru piele uscată şi de asemenea cînd facem dragoste.
– Apropo de ultima întrebuinţare de care aţi vorbit: puteţi să precizaţi în ce condiţii o folosiţi?
– Sigur.
O pun pe clanta uşii spre a-i împiedica pe copii să intre în cameră!


Sarbatori fericite, alaturi …..

24/12/2011

Ninge, ninge încetişor….
A venit vacanţa şi privesc pe geam, aştept să vină părinţii să mergem la sănius, ca să aibă timp Moş Gerilă să vină cu cadourile. O să fie un nou Crăciun fericit!

Ninge, ninge încetişor….
Termin liceul şi mă pregătesc de examenul de bacalaureat. Cadoul meu de Crăciun, aş vrea să fie un examen uşor , în care să fiu sigur pe mine şi pe cunoştinţele pe care le posed! Oricum ,până atunci,să fie un Crăciun fericit!

Ninge,ninge încetişor ….
Am ajuns şi eu acasă de sărbători. Termin Facultatea şi voi fi un proaspăt inginer, stagiar sau viitor şomer….Asta o va dovedi timpul….Aştept să deschid cadourile de la familie. Visez să pot oferi şi eu, celor dragi, cadourile pe care ei le doresc…Va fi un Crăciun fericit!

Plouă….Plouă…Plouă…
Mă uit pe geam, aştept să revin acasă de la servici, în Ajun de Crăciun, fără bani şi fără vise, dar cu suflet mare. Copiii aşteaptă cadourile….Soţia aşteaptă să o ajut la pregătiri….Va fi un Crăciun fericit,în suflet….

Plouă…Ninge….Frig…..
Sunt acasă. Împodobesc bradul de Crăciun, ascult cu familia colindele, sufletul este plin de bucurie….Cadourile sunt împrăştiate pe jos şi ne pregătim de musafiri.
Nu este cadou mai mare de Crăciun, decât Moş Crăciun care să reunească familia. Bucuria din suflet, de familie şi prieteni este mai presus ca orice. Ninge abundant, deci vor veni vremuri mult mai bune iar noi vom petrece din nou, un Crăciun fericit!

Indiferent unde esti sau ce vârsta ai, niciodată nu esti singur de Crăciun, cineva, undeva, se gândeşte şi la tine….Viaţa este frumoasă, mai ales alături de cei dragi, de cei buni….privind dincolo de răutate, doar ceea ce este bun!

O să fie un Crăciun fericit, pentru toţi!