Frustrarea care ne înconjoară

20/11/2014

Sentimente…Ce ar fi viaţa fără sentimente? Ar fi ca o coajă de nucă fără miez! Sau…sau…comparaţii mereu există, însăşi viaţa este o veşnică comparaţie!
Fiecare dintre noi, avem diferite sentimente, care într-un fel sau altul, ne dirijează pe cărarea vieţii. Sentimentele ne însoțesc în fiecare zi, clipă de clipă. Bucuria, fericirea , satisfacția ne vizitează din când în când, aducând o stare plăcută. Când ne cuprinde melancolia, amintirile revin, ne aducem aminte de momente mirifice din viață dar nu uităm nici supărarea, tristețea, necazul…Parcă numărul de sentimente negative, devine tot mai mare!

Emoţiile ne cuprind fără a ne întreba, unele plăcute, altele nu… Uneori ne cuprind mai multe sentimente în acelaşi timp, unele chiar în contradicţie.

Ce înţelegem prin frustrare? Este simplu, se manifestă prin faptul că cineva / ceva este lipsit de un drept, sau de un bun al său, adic[ este păgubit, înşelat…
Nu cred că există cineva care să nu fi avut o frustrare de-a lungul propriei vieţi, legat de el sau de cei din jur. Acest sentiment este unul cinic, pe care toţi îl simţim la un moment dat, dar unii reusesc să-l gestioneze, “căzând” în picioare. Uneori , frustarea care ne cuprinde poate duce la nevroză, supărări, care la rândul lor, provoacă boli.
Când suntem tineri, în viaţă sau “oriunde” …. vrem să doborâm muntele, ca apoi , peste ani când toate sentimentele vieţii au trecut peste noi….stăm şi gândim frustraţi… privind la acel munte : ”ce am vrut să fac!”.
Se spune că timpul vindecă aproape orice, dar nu este mereu așa, din păcate, există o excepție…care întărește regula? Toate acestea, sunt valabile doar în viaţa reală, acolo unde este pulsul vieţii!

Ce poate fi mai frustrant, decât lucrul în echipă și recunoașterea meritelor doar pentru unul dintre reprezentanți! Poți spune că acel reprezentant este exponentul tuturor… Uneori da, alteori, așa cum este în general…categoric NU!
Din cauza acestor frustrări , ne cuprinde pe rând furia , sila, dezgustul, teama, iar apoi ne prinde frica, deoarece poate niciodată aceste întâmplări nu se vor schimba. Vor fi ca nişte faze în reluare!

Chiar și istoria ne face să fim ușor frustrați. De ce a trebuit să vedem lumina zilei în această perioadă, și nu în alta, mai benefică, fără a fi generații de sacrificiu? Dacă nu eram români și eram altă naţie, în alt loc, spaţiu…
Viața ne mai dă câte o palmă, pentru a ne face constienți că trăim, deci trebuie să lăsăm frustrarea departe…
Suntem frustrați de știrile transmise, de faptul că nu ajungem să ne întâlnim cu cei dragi, din diferite motive … de cei din jur…de starea lumii înconjurătoare.

Am participat la mai multe concursuri legate de bloggeri cu ceva timp în urmă şi mereu am fost printre primii … care au pierdut! La unele concursuri, termenul era o lună, dar eu din „zel” am scris la începutul perioadei. Fiind mai multe articole pe blog, mereu ultimele sunt cele mai citite. În perioada „jurizării”, articolul nici nu a fost citit, în unul dintre cazuri, iar câştigători fiind declaraţi cei cu page rank …mare! Deci un motiv întemeiat de frustrare…
Dar se ştie că timpul vindecă aproape orice… Omul este ca o trestie, care se îndoaie sub bătaia vântului dar nu se rupe!

Cum ar fi o viață fără sentimente? Ar fi o existență stearpă, unde am fi simpli roboți…trăim fără a gândi…existăm, fără a simți.

Important pentru noi, pentru suflețelul nostru, este să nu ne lăsăm coplesiți de sentimente, indiferent dacă sunt pozitive sau negative, să ne continuăm călătoria prin viață, conștienți că nimic nu este veșnic.
Totul ține de noi, de felul în care gestionăm situațiile, sentimentele, viața în general!

Komun

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

Reclame

Tristetea….

29/08/2011

Ce este tristetea?
Un sentiment neplacut, in care suferim pentru ceva sau cineva.
De multe ori suntem tristi pentru ca ne suparam…uneori pe noi insine.
De ce suntem tristi? Pentru ca ne pasa. Poate prea mult pentru ceva, cineva….o idee.
Daca suntem constienti ca avem dreptare si prostia unora este prea evidenta, ne suparam si devenim tristi.
Nu trebuie sa lasam acest lucru sa se intample. Sa ne gandim la problema, dar sa o uitam, asa cum o uita si cei care ne provoaca aceasta stare.
A ajuns ca prostia sa fie la mare rang, de cinste. De ce? Pentru ca noi o lasam, o cultivam, ne suparam pe una alta iar anumite persoane se bucura pentru aceasta.
Ce vor de fapt persoanele care ne intristeaza? Vor sa ne faca sa suferim pentru ca ei sunt frustrati… Ei sunt oameni mici care vor sa creasca mari…
Sa nu lasam tristetea sa ne copleseasca si supararea sa ne cuprinda! Sa trecem peste ea, pentru a enerva persoanele frustrate, care poate vor gandi mai profund, in viitor, vreodata…Sa-i ignoram.
Sa privim parte frumoasa a lucrurilor, ale vietii valuri!